Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 894/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE A NR. 894/R-
Ședința publică din 10 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de intervenienta, cu sediul în,-, județul Sibiu și de creditoarea, cu sediul în Curtea de A,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.310/F din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind debitoarea PRODUCTION, cu sediul în Câmpulung,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic I pentru recurenta-creditoare, lipsă fiind recurenta -intervenientă și intimata-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentanta recurentei-creditoare depune la dosar dovada achitării taxei de timbru achitată cu chitanța nr.-/23.09.2008 în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, precum și copii lizibile ale facturilor fiscale aflate la filele7-10.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Consilier juridic I pentru recurenta-creditoare solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Argeș.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Constată că, la data de 31 martie 2008, creditoarea Curtea de Aac hemat în judecată pe debitoarea Production Câmpulung în vederea deschiderii procedurii insolvenței.
În motivare a susținut că a livrat debitoarei mai multe cantități de mărfuri însă aceasta nu și-a achitat obligația de a plăti prețul, creanța sa în sumă de 51.034,25 lei constatată prin facturile emise fiind certă, lichidă și exigibilă.
La data de 31 martie 2008, a intervenit în cauză în interes propriu, creditoarea care a solicitat de asemenea deschiderea procedurii insolvenței, motivat de faptul că are împotriva debitoarei o creanță în sumă de 30.507,31 lei.
Tribunalul Comercial Argeș prin sentința nr.310/F/24 aprilie 2008 a respins cererea pentru deschiderea procedurii insolvenței debitoarei formulată de creditoarea Curtea de A, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de creditoarea.
Instanța de fond a reținut în esență că facturile fiscale depuse la dosar de cele două creditoare nu au fost însușite de debitoare, astfel încât creanțele pe care pretinde că le are împotriva acesteia, nu sunt certe, lichide și exigibile și în consecință nu constituie temei pentru deschiderea procedurii insolvenței.
Creditoarea-reclamantă, precum și intervenienta în interes propriu au declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
Debitoarea a susținut că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită și încălcarea legii, în sensul motivului prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, cu referire la art.46 pct.3 din Codul comercial, care dispune că obligațiunile comerciale și liberațiunile se probează cu facturile acceptate.
În acest context a arătat că deși instanța a reținut că facturile fiscale depuse de ea nu au fost însușite de debitoare, acestea prezintă datele de identificare și semnătura unui administrator al societății și nu au fost contestate în nici un mod de ea.
Mai mult, aceste mijloace de probă se coroborează cu fila CEC emisă, semnată și ștampilată de către debitoare pentru suma de 28.745 lei, deopotrivă cu contractul intervenit între părți, așa că indiscutabil se impunea admiterea acțiunii.
Intervenienta în interes propriu a invocat motivele de recurs prev.de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă, astfel:
Sentința cuprinde motive străine de natura pricinii, în sensul că în pofida aprecierii instanței că facturile emise de această creditoare nu au fost însușite de debitoare, pe unica factură depusă la dosar există două semnături de primire.
În această ordine de idei a susținut că deși instanța a motivat că factura nu este însoțită de alte documente din care să rezulte recunoașterea creanței, aceasta poartă alăturat un bilet la ordine depus la bancă, însă refuzat la plată pe motivul lipsei de disponibil, semnat și ștampilat de către debitoare.
Astfel, motivarea instanței de fond este străină de natura pricinii, caracterul cert, lichid și exigibil al creanței sale fiind pe deplin dovedit.
Sentința este dată, pe de altă parte, cu încălcarea legii, respectiv a disp.art.3 alin.3 din Legea insolvenței pentru că a ignorat cererea sa privind conexarea cauzei la cea care face obiectul dosarului nr-, în care creditoare este deși se impunea, pentru că hotărârea trebuia pronunțată cu privire la valoarea însumată a creanțelor.
Totodată instanța a fost lipsită de rol activ pentru că apreciind asupra neînsușirii creanței de către debitoare nu a fost preocupată să lămurească această chestiune, punând-o în discuția părților, prilej cu care intervenienta ar fi depus probele necesare pentru soluționarea corectă a cauzei.
Recursurile sunt fondate față de considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta și intervenienta au solicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei potrivit art.3 pct.1 lit.a din Legea nr.85/2005 privind procedura insolvenței, susținând că în calitate de creditoare au de mai mult de 30 de zile, creanțe certe, lichide și exigibile asupra acesteia care nu le poate acoperi.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că într-adevăr cerințele prevăzute de dispozițiile legale evocate pentru deschiderea procedurii insolvenței, au fost dovedite de creditoare, iar instanța de fond numai prin încălcarea legii și aprecierea greșită a probelor a reținut contrariul, incidente fiind motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și prev.de art.3041Cod procedură civilă.
Astfel, creditoarea a livrat debitoarei marfă, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.9/30 ianuarie 2008, cu facturile din datele de 31 mai 2006, 16 iunie 2006, 30 iunie 2006 și 15 iulie 2006, pe care debitoarea le-a achitat numai parțial, însă a emis fila CEC scadentă la data de 14 august 2006.
La data de 15 august 2006, fila CEC a fost refuzată la plată de bancă din lipsa disponibilului, așa că la suma restantă neachitată s-au adăugat majorări de întârziere care au ridicat valoarea creanței la suma de 28.745 lei.
În privința celeilalte creditoare, intervenienta, a dovedit că debitoarea nu i-a achitat contravaloarea facturii nr.- însoțită de un bilet la ordin, datorându-i suma de 30.507,31 lei.
Față de cele de mai sus rezultă, contrar statuării instanței de fond, că ambele creanțe sunt certe, lichide și exigibile, atestate de facturile descrise și de actele însoțitoare (filă CEC, bilet la ordin) și purtând semnătura debitoarei care în acest mod și-a însușit dovezile prezentate (în primul caz achitând chiar parțial datoria).
Așa fiind, sunt fondate criticile aduse de ambele creditoare sentinței, sub aspectele prezentate.
Pe de altă parte, instanța a manifestat și lipsă de rol activ pentru că a dat o interpretare greșită probelor administrate și nu a fost preocupată să descifreze corect raporturile juridice reale dintre părți, fiind întemeiată și critica formulată în acest sens.
Și motivul de recurs prin care intervenienta a arătat că instanța a greșit ignorând cererea pentru conexarea cauzei la cea care făcea obiectul dosarului nr-, este fondat, observând că instanța după ce a făcut toate demersurile pentru identificarea dosarului precizat și a luat măsurile necesare în vederea discutării conexării, la termenul când s-au pus concluzii pe fond, a lăsat în nelucrare această cerere omițând să se pronunțe asupra ei.
Din acest punct de vedere, se privește fondată critica formulată de aceeași recurentă pe baza art.304 pct.7 Cod procedură civilă, pentru că hotărârea instanței de fond nu este motivată privitor la cererea pentru conexarea celor două cauze.
În concluzie, față de considerentele de mai sus, rezultă că recurentele-creditoare sunt îndreptățite să ceară deschiderea procedurii insolvenței, dovedind că au o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile asupra debitoarei, al cărei patrimoniu se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata sumelor în discuție.
Deși în această situație, potrivit art.312 pct.3 Cod procedură civilă s-ar impune consecința admiterii recursului, modificarea hotărârii atacate, această soluție nu se poate adopta, deoarece este necesară administrarea de probe, respectiv clarificarea situației cauzei ce face obiectul dosarului nr- în vederea conexării la prezenta.
Din această perspectivă dacă apreciază asupra conexării, instanța de fond trebuie să pronunțe o soluție unitară și să nu lipsească părțile de un grad de jurisdicție, alternativă previzibilă dacă acest lucru s-ar întâmpla în recurs, prin modificarea hotărârii.
Urmează ca potrivit art.312 alin.3, teza ultimă Cod procedură civilă, care prevede că dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară, să procedeze în consecință, admițând recursul și casând sentința cu trimitere spre rejudecare la tribunal, în sensul celor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de intervenienta și de creditoarea, împotriva sentinței comerciale nr.310/F din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind debitoarea PRODUCTION
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Comercial Argeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./23.10.2008
GM/4 ex.
Jud.fond: Gh.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Constantina Duțescu, Ioana Bătrînu
