Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1506/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.90
Ședința publică de la 28.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 3: Iulica
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.19/25.01.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat cu împuternicire avocațială comună la fila 12 dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită repunerea în termenul de recurs, întrucât hotărârea atacată nu le-a fost comunicată, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fondul cauzei învederează că între părți nu există nici un contract încheiat, contractul depus la dosar se referă la cu totul alte numere de telefon, debitul a fost achitat și a depus la dosar 94/1.11.2005 în acest sens, iar instanța de fond nu a ținut seama de acest înscris, penalitățile nu rezultă de nicăieri, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise la dosar.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 19/25.01.2007 Tribunalul Giurgiua admis cererea formulată de creditorul - SRL și a deschis procedura insolvenței debitorului SRL, dispunând măsurile legale în consecință.
Pentru a hotărî astfel, Judecătorul - sindic a reținut că reclamanta creditoare deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantumul pretins de 394,18 USD și 1.7401,29 lei reprezentând cost servicii de telefonie mobilă conform contractului de prestări servicii încheiat și facturile emise la scadență în anul 2003, situațiile financiare depuse de debitor nefiind de natură a înlătura prezumția incapacității de plată.
Cât privește certitudinea creanței, instanța de fond a reținut că factura emisă la 9.03.2003 a fost emisă pentru suma de 2754 lei, făcându-se mențiunea unui rest de plată de 1.204 lei, factura din 6.04.2003 menționează un rest de plată de 1.754 lei și datorie creanță de 971,79 lei iar penalitățile au fost calculate pentru întârzieri la plată, facturile emise la 23.02.2003, 23.03.2003 și 23.04.2003, neexistând confuzie în calculul penalităților, apărarea legată de nesemnarea de primire a facturilor fiind nerelevantă câtă vreme prin contract părțile au convenit ca factura să fie transmisă pentru serviciile prestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitoarea - SRL, solicitând totodată, repunerea în termenul de recurs.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 14.06.2007.
În motivarea recursului debitoarea a susținut că a luat cunoștință de hotărârea atacată abia la 11.04.2007, în urma înștiințării telefonice a administratorului judiciar - G, nefiind legal citată.
A arătat recurenta că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că a constatat creanța certă în cuantumul pretins de intimată, deși debitul în sumă de 394,18 USD a fost achitat cu OP nr.94/1.11.2005, iar ceea ce a fost dedus judecății a fost doar cuantumul penalităților.
În privința penalităților, recurenta a susținut că aceasta nu există, nefiind semnat un contract cu intimata în care să se stipuleze doar valoarea penalităților, cu a preluat doar de la - M & C SRL un număr de 4 abonamente în baza unei cereri, încheind ulterior contractul pentru un telefon cu abonament pentru o perioadă de un an de zile și care a fost închis la expirarea termenului contractual.
C de-al doilea motiv de recurs critică hotărârea atacată pentru nelegalitate, întemeindu-se pe același aspect al inexistenței între părți a unui contract privind penalitățile, aspect față de care recurenta contestă calculul penalităților, susținând că a achitat datoria față de factura ce i-a fost prezentată.
A mai susținut recurenta că penalitățile au fost greșit calculate la întreaga sumă care conținea și TVA, pentru TVA nefiind percepute penalități și că penalitățile au fost mai mari decît debitul, ceea ce este nelegal.
În drept au fost indicate dispozițiile articolului 304 punctul 6 și punctul 9 Cod procedură civilă.
Intimata nu a formulat întâmpinare, depunând la dosar, la dispoziția instanței copie de pe contractul de cesiune de creanță încheiat la 24.12.2003 între SA (cedent) și - SRL (cesionar).
Recurenta nu a solicitat probe în recurs, depunând note scrise și în completarea motivelor de recurs a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante față de lipsa dovezii cesiunii de creanță a debitului.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, urmează a admite cererea debitoarei și în baza dispozițiilor articolului 103 Cod procedură civilă, față de dovada comunicării hotărârii repune debitoarea recurentă în termenul de recurs.
Constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția invocată de către recurentă, a lipsei calității procesuale active a instanței, aceasta este neîntemeiată față de înscrisurile depuse (contract de cesiune de creanță din 24.12.2003, notificarea cesiunii către debitorul cedat) din care rezultă faptul că reclamanta intimată a preluat toate drepturile SA de a primi sumele datorate conform contului de client nr. -, contract aparținând recurentei - SRL
Pe fondul cauzei, în mod corect instanța de fond a analizat înscrisurile depuse de către recurenta debitoare:OP nr.94/1.11.2005 prin care aceasta a efectuat plata conform nr. - din 23.02.2003, ceea ce a echivalat cu o recunoaștere a debitului ca și o infirmare a susținerii debitoarei în sensul că nu există contract valabil încheiat.
De asemenea, potrivit clauzei penale contractuale, recurenta datorează penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere aferente debitului principal, penalități ce au fost incluse în facturile emise în perioada de referință, astfel încât nu se poate vorbi despre o stingere integrală a debitorului decât în situația în care recurenta ar fi achitat și penalități de întârziere contractuale. Aceasta se impune deoarece recurenta nu a achitat debitul conform contractului încheiat, la scadența facturilor emise pentru serviciile prestate, ci după introducerea cererii de deschidere a procedurii de către creditoare, adică la peste 2 ani de la data scadenței.
Faptul că penalitățile depășesc valoarea debitului nu constituie un impediment, atâta timp cât acest aspect a fost stabilit prin convenția părților (articolul 969 Cod civil, articolul 1066 Cod civil).
Ori, atâta timp cât debitoarea recurentă nu a achitat debitul pe o perioadă mai mare de 30 de zile, starea de insolvență a acestuia se prezumă, în mod corect instanța de fond reținând că situațiile financiare depuse de către debitoare (balanțe de verificare) nu sunt de natură a înlătura această prezumție.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, nefiind subsumată motivelor de recurs invocate de către debitoarea recurentă, respectiv dispozițiile articolului 304 punctul 6 și articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, astfel încât, față de dispozițiile articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea.
Repune debitoarea în termenul de recurs.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.19/25.01.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
10.03.2008
Tribunalul Giurgiu
Judecător sindic:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica
