Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 90/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 90
Ședința publică de la 15 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
Judecător: dr. - -
JUDECĂTOR 2: Mariana Ghena
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de lichidatorul judiciar SC G, cu sediul în G,-, împotriva încheierii din 11.11.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare SC SRL G, intimații-pârâți și SC SRL și intimatul de pe lângă Tribunalul Galați.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata SC SRL, av., în baza împuternicirii avocațiale nr.7/15.02.2010 pe care o depune la dosar, lipsă fiind reprezentanții celorlalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat, scutit de plata taxelor judiciar și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului de față și păstrarea soluției pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală întrucât între cele două societăți au avut loc relații comerciale și că încă din luna a-9-a a anului trecut debitoarea a fost notificată că ar avea debite către creditoare. Astfel, arată că instanța de fond a constatat că supunerile făcute de lichidator nu sunt întemeiate și că nu sunt întrunite prevederile disp.art.46 alin.1 din Legea 85/2006, rap. la art.1169 civ. Arată că în mod temeinic și legal creditoarea este titularul acestor acte și că ordinele de compensare au existat într-adevăr. Solicită respingerea recursului de față, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea din 11.11.2009 pronunțată de JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin l-sindic în dosarul nr- s-a respins acțiunea în anulare ordine de compensare formulată de administratorul judiciar Gradual desemnat pentru debitoarea în contradictoriu cu pârâta, ca nefondată.
S-a dispus obligarea debitoarei către pârâta V la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel judecătorul-sindic a motivat următoarele:
Prin sentința comercială nr.341/31.08.2008 a Tribunalului Galațis -a deschis procedura generală a insolvenței asupra debitoarei
S-a reținut că la dosar a fost depusă adresa nr.1343/26.09.2008 emisă de administratorul judiciar către pârâta prin care această societate este invitată la consiliere, în vederea analizării operațiunilor de compensare care ar fi avut loc între debitoare și societatea pârâtă, începând cu data de 31.03.2008.
Judecătorul-sindic a constatat că, deși administratorul judiciar consideră că între aceste două societăți ar fi avut loc anumite operațiuni de compensare având ca obiect sume de bani sau bunuri, în susținerea acestei acțiuni nu s-a administrat decât un minim de probatoriu, constând în depunerea unei fișe de cont pentru operațiuni diverse, în care apar înregistrate sub această denumire anumite operațiuni de compensare, dar care nu demonstrează cu certitudine că într-adevăr ar fi avut loc aceste compensări, în ce au constat aceste compensări, motivul pentru care au fost efectuate.
S-a reținut că nu s-a dovedit, contrar art.1169 civ. existența operațiunilor de compensare, nefiind îndeplinite cerințele art.46 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, debitoarea prin lichidator judiciar Gradual, înregistrat sub nr.unic - pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
Acțiunea promovată în fața instanței de fond se întemeiază pe disp.art.46 alin.1 din legea nr.85/2006 conform cu care toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.
În mod greșit instanța a respins acțiunea considerând că s-a adresat cu o acțiune în anularea ordinelor de compensare.
Pentru constatarea unei realități obiective cu privire la relațiile comerciale dintre cele două societăți după data deschiderii procedurii insolvenței față de a solicitat și propus prin cererea introductivă efectuarea unei expertize contabile asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
În prezentarea situației de fapt, făcută prin cererea dedusă judecății a arătat că a avut ca administrator pe iar are ca administrator pe soția acestuia, .
Se motivează că verificarea documentelor de evidență contabilă la debitoare pus în evidență sume datorate de, motiv pentru care a adresat acestei societăți o notificare de convocare la conciliere directă potrivit art.720 ind.1 pr.civ.
Întrucât administratorul pârâtei se prezentase la sediul lichidatorului împreună cu soțul acesteia și i-au predat actele de evidență contabilă pentru, nu s-a prezentat la conciliere dar i-a comunicat pe fax fișa din care rezultă că o bună parte din plățile evidențiate ca făcute de debitoare către pârâta-intimată erau ulterioare intrării în insolvență și că aceste plăți au fost înregistrate doar în evidența, după data predării documentelor de evidență contabilă către Gradual, aspect justificat prin chiar neînregistrarea plăților și în contabilitatea debitoarei.
În mod greșit instanța reține în încheiere că pârâta ar fi precizat că între cele două societăți nu au existat operațiuni de compensare.
În realitate, societatea a depus la dosar adresa nr.115/26.10.2009 prin care recunoaște efectuarea operațiunilor de compensare și faptul că le are înregistrate în contabilitate.
Prin nota de constatare a Gărzii financiare nr.-/GL/30.09.2008 rezultă că operațiunile de compensare nu au fost legal efectuate, în sensul că formularele de compensare au fost emise doar de
Din același document rezultă că la data finalizării controlului toate documentele verificate de cei doi comisari ai Gărzii financiare au fost predate către situație în care este clar că ordinele de compensare sunt la pârâta-intimată și nicidecum la debitoare.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și pe fond admiterea acțiunii. A reiterat solicitarea de efectuare a unei expertize contabile.
În drept a invocat disp.art.304 pct.7,8,9 și art.304 ind.1 rp.civ.
S-au citat legal părțile.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Debitoarea, prin lichidator judiciar atât, prin cererea de chemare în judecată cât și prin cererea de recurs a arătat că urmare a verificării documentelor contabile care i-au fost predate de administratorul societății debitoare a constatat că societatea debitoare are creanțe de recuperat de la debitori diverși printre care și pârâta
Cu ocazia concilierii directe a constatat că pârâta invocă anumite operațiuni de compensare care nu apar în evidența debitoarei deoarece acestea ar fi fost efectuate după intrarea în procedura insolvenței. De asemenea, lichidatorul judiciar face vorbire despre anumite plăți efectuate de debitoare după deschiderea procedurii fără a fi în măsură să indice în concret aceste plăți.
Atât prin cererea formulată cât și prin cererea de recurs recurenta nu a fost în măsură să indice în concret creanța pe care debitoarea o deține asupra societății pârâte, înscrisurile care justifică creanța pretinsă, care sunt plățile efectuate de debitoare către pârâtă după deschiderea procedurii și care sunt creanțele și datoriile reciproce stinse prin operațiunile de compensare.
Prin cererea de probatorii formulată de către debitoare prin lichidatorul judiciar constând în expertiza contabilă și înscrisuri, recurenta-pârâtă nu a indicat faptul probatoriu ce se urmărește a se dovedi, însă din modul cum au fost solicitate chiar și prin cererea de recurs (pentru constatarea unei realități obiective cu privire la relațiile comerciale dintre cele două societăți) rezultă că se urmărește a se identifica care sunt plățile și datoriile reciproce efectuate între cele două societăți pentru a se putea astfel stabili în concret obiectivul acțiunii promovate. Or, nu se pot administra dovezi pentru a se stabili obiectul acțiunii.
Acesta trebuie să fie determinat prin cererea de chemare în judecată astfel încât atât instanța cât și părțile să aibă reprezentarea concretă pretenției asupra căreia poartă litigiul judiciar și a limitelor în care se desfășoară litigiul.
În situația în care în evidența contabilă a recurentei debitoare nu apare înregistrată nici o operațiune de compensare a unor datorii reciproce între cele două societăți ci doar o datorie a intimatei-pârâte către recurenta debitoare, lichidatorul judiciar poate valorifica eventuale sume nerecuperate pe calea unei acțiuni în realizarea creanțelor pe care debitoarea le are de recuperat de la debitorii săi, urmând ca pârâta să producă înscrisurile pe care le-ar fi invocat lichidatorului judiciar în procedura concilierii directe în măsura în care acestea există iar pârâta înțelege să le invoce.
În mod corect judecătoru-sindic a reținut că în cauză, debitoarea nu a fost în măsură să identifice eventuale acte, operațiuni și plăți efectuate de debitoare după deschiderea procedurii și să prezinte dovezi în acest sens.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de I:P:, cu sediul în G,-, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei, împotriva încheierii din 11.11.2009 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored./9 ex.
12 Martie 2010
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Mariana Ghena, Rodica Dorin
