Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 904/2009. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-DECIZIENR. 904/R/com

Ședința publică din 07 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător

JUDECĂTOR 2: Gina Achim

JUDECĂTOR 3: Andreea Tabacu

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul și cererea de suspendare formulate de debitoarea SC SRL, cu sediul în, nr. 155, județul V, împotriva sentinței nr. 964/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoareLESING (FOSTA LEASING SA), cu sediul în, nr. 20- 22,. 4, sector 1 și lichidatorulACTIV, cu sediul în Rm. V-, -. A parter, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței, că s- depus la dosar, prin biroul registratură, la data de 6 octombrie 2009, cerere de amânare însoțită de un set de acte, formulată de administratorul recurentei - debitoare și la data de 07 octombrie 2009, cerere de amânare partea lichidatorului.

Curtea respinge cererile de amânare formulate de către părți și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea deliberării.

CURTEA

Asupra recursului de față, constată:

La data de 22.04.2009, creditoarea "G - LEASING " SA Bai nvestit Tribunalul Vâlcea, prin judecătorul - sindic cu cererea privind deschiderea procedurii de ență, față de debitoarea SC "" SRL Rm.V, motivând, că aceasta se află în încetare de plăți și că îi datorează suma de 18.059,21 lei, reprezentând rate în leasing și penalități de întârziere.

Debitoarea a formulat contestație, arătând că reclamanta a ridicat autoutilitara ce face obiectul contractului de leasing, iar sumele pretinse sunt ulterioare acestui moment și stabilite cu rea - credință.

A precizat că nu deține actele de constatare încheiate la momentul ridicării bunului.

Prin Sentința nr.964/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlceaa fost respinsă contestația formulată de debitoare și a fost admisă cererea reclamantei. S-a dispus deschiderea procedurii enței față de debitoare, în temeiul art.33 alin. b, din Legea nr.85/2006, a fost desemnat administrator judiciar și s-a făcut notificarea sentinței către debitoare, creditori, ORC, prin Buletinul Procedurilor de enței, s-a fixat termen limită pentru înregistrarea și verificarea creanțelor, pentru afișarea și comunicarea tabelului preliminar al creanțelor și pentru soluționarea eventualelor contestații la tabelul definitiv; a fost stabilit termenul pentru convocarea adunării creditorilor și s-a deschis pentru debitor un cont bancar pentru a fi suportate cheltuielile procedurii.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, suma pretinsă de către creditoare este datorată în temeiul contractului de leasing încheiat între părți, ratele fiind eșalonate prin respectivul contract.

Debitoarea, nu contestă existența contractului și nici cuantumul ratelor care de altfel este conform eșalonării contractuale, însă susține că facturile sunt emise pentru o perioadă ulterioară rezilierii contractului și ridicării bunului.

Din graficul de eșalonare depus la fila 23 dosar, rezultă că suma pretinsă de către creditoare reprezintă ratele restante pe perioada 3 iulie - 5 decembrie 2008.

Ca atare, creanța este certă, lichidă și exigibilă, ea rezultând dintr-un înscris însușit de debitore sub semnătură, respectiv din contractul de leasing.

Este adevărat că în măsura în care contractul ar fi fost reziliat și bunul restituit creditoarei anterior acestei perioade, sumele pretinse nu mai erau datorate de către debitoare.

Însă, predarea vehiculului fiind un fapt pozitiv, sarcina probei revenea debitoarei pentru dovedirea acestei situații, însă debitoarea, cu toate că a susținut că vehiculul avea unele probleme ceea ce ar fi impus și rezilierea contractului, nu a făcut nici o dovadă referitoare la aceste afirmații.

Pe de altă parte, înscrisurile depuse de către debitoare odată cu notele de ședință,nu răstoarnă prezumția încetării de plăți, deoarece acestea, învederează efectuarea unor plăți către alți agenți economici,în valoare mult redusă față de nivelul creanței restante.

Împotriva acestei soluții, a fost formulat recurs în termen legal de către debitoare, fiind invocate critici de nelegalitate, încadrabile în prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, solicitând totodată și suspendarea efectelor sentinței, până la soluționarea recursului, în temeiul art.8 alin.5 din Legea nr.85/2006.

În susținerea motivelor sale de recurs, creditoarea a subliniat, că nu se află în încetare de plăți, fapt probat prin evidențele sale contabile, din care rezultă desfășurarea unei activități normale, cu plata datoriilor către toți creditorii.

A precizat, că nu datorează sumele pretinse de către reclamantă și că, a restituit autoutilitara la începutul anului 2008; creanța nu este certă, lichidă și exigibilă. A mai susținut de asemenea și pronunțarea soluției cu nelegala sa citare.

Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la prevederile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce se vor menționa.

Astfel, faptul că debitoarea nu se află în ență, trebuie dovedit prin acte care atestă, că nu- datorează creditoarei nici o sumă de bani. contestația, debitoarea trebuia să depună dovezi care să ateste îndeplinirea integrală a obligațiilor contractuale, însă precizarea acesteia, a fost în sensul, că nu deține actele de constatare emise în momentul ridicării bunului. Obligațiile contractuale, au luat naștere anterior acestui moment, neavând nici un fel de relevanță, că se pretind datoriile după ridicarea autoutilitarei. De asemenea, recurenta trebuia să combată prin probe susținerile.

Din înscrisurile aflate la filele 23 și 24 la dosarul cauzei, rezultă că debitoarea, nu a respectat termenul de scadență și nu a plătit integral ratele de leasing, fiind calculate în mod corect și penalități de întârziere. Reclamanta dovedește suma pe care o pretinde de la pârâtă.

Debitoarea, a plătit ratele de leasing numai pe lunile iunie - noiembrie 2008, însă nu integral și nu la termenul de scadență, așa cum s-a arătat. Chiar dacă autoutilitara a fost preluată și s-a reziliat convenția dintre părți, sumele sunt calculate anterior acestui moment.

Modul de calcul întocmit de creditoare, necombătut de către debitoare, conduce la concluzia că, intimata dispune de o creanță certă, lichidă și exigibilă și pe care societatea nu și-a achitat-

Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat și ca rămasă fără obiect cererea de suspendare, (ca urmare a concordanței soluționării ambelor cereri).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D EC IDE

Respinge ca nefondat recursul formulat de debitoareaSC SRL,cu sediul în, nr. 155, județul V, împotriva sentinței nr. 964/29.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - creditoareLESING (FOSTA LEASING SA), cu sediul în, nr. 20- 22,. 4, sector 1 și lichidatorulACTIV, cu sediul în Rm. V-, -. A parter, județul

Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Grefier,

Red.

TC/5 ex.

16.10.2009

Jud sindic

Președinte:Constantina Duțescu
Judecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Andreea Tabacu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 904/2009. Curtea de Apel Pitesti