Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 958/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.958
Sedinta publica din 18.06.2009
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 3: Eugenia
Grefier
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 împotriva sentintei comerciale nr.656/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC IMPORT EXPORT SRL prin lichidator judiciar și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1.
La apelul nominal facut în sedinta publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează Curții că s-au depus prin serviciul registratură dovezile de comunicare ale sentinței atacate.
Lichidatorul judiciar al intimatei debitoare a depus prin serviciul registratură precizări.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 656 din 5.02.2009, Tribunalul București - Secția a VII a Comercială a admis cererea creditoarelor și a obligat pe pârâtul la suportarea pasivului neacoperit conform tabelului definitiv consolidat.
În temeiul articolului 131 din Legea nr.85/2006 a închis procedura împotriva debitorului SC IMPORT EXPORT SRL și a dispus în temeiul articolului 135 din lege comunicarea sentinței creditorilor, lichidatorului, DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE B și REGISTRULUI COMERȚULUI pentru radiere.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a constatat că pârâtul a comis fapte prevăzute și sancționate de articolul 138 din Legea nr.85/2006, respectiv nu a prezentat actele contabile prevăzute de articolul 28 din lege prezumându-se că a ținut o contabilitate fictivă ce a dus la starea de insolvență.
A apreciat judecătorul - sindic și că sunt întrunite condițiile închiderii procedurii și prin urmare a dispus închiderea procedurii falimentului în temeiul articolului 131 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 1 B, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate în ce privește măsura închiderii procedurii falimentului și fiind întemeiate pe dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
În esență, recurenta susține că instanța a făcut o gravă eroare neluând în considerare existența unui bun mobil impozabil (autoturism), astfel că pentru a face aplicarea articolului 131 din Legea nr.85/2006, instanța era obligată să pună în discuția părților posibilitatea acoperii pasivului prin valorificarea acestui bun.
Instanța trebuia să solicite lichidatorului să facă un raport între cheltuielile administrative și activul debitorului pentru a se aprecia dacă sumele rezultate din valorificare ar fi fost suficiente pentru acoperirea pasivului. În cazul în care se constata că nu mai sunt bunuri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, judecătorul - sindic sau lichidatorul trebuia să informeze creditorii și să le solicite să avanseze sumele necesare pentru atare cheltuieli.
Din analiza dosarului de fond rezultă că aceste etape legale nu au fost respectate de instanța de fond care a pronunțat o hotărâre de închidere a procedurii în baza unei cercetări viciate.
În fine, recurenta susține că prin adresa nr. -/17.03.2009, serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, i-a comunicat că autoturismul societății debitoare figurează înmatriculat, astfel că atâta vreme cât în patrimoniul societății a rămas un bun impozabil, instanța era datoare să ia în considerare acest fapt, cu consecințele legale corespunzătoare.
În consecință, recurenta solicită admiterea recursului, casarea parțială a sentinței atacată și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării procedurii falimentului de valorificare a bunurilor în scopul recuperării creanței SECTOR 1.
Lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență a depus notă de ședință la 3.06.2009 prin Registratura Curții de Apel București - Secția a Va Comercială, în care a apreciat că debitoarea a desfășurat activitate până în anul 2002, că asociații sunt de naționalitate și nu pot fi găsiți și prin urmare nici autoturismul nu poate fi identificat unde se află.
În plus, lichidatorul judiciar susține că și în eventualitatea în care autoturismul ar fi fost găsit, având în vedere marca și anul de fabricație, cheltuielile ocazionate de găsirea, evaluarea și valorificarea lui ar fi fost mult mai mari decât veniturile obținute.
În contextul în care creditorii nu au avansat sume pentru continuarea procedurii și în care s-a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei pentru suportarea pasivului societății, instanța de fond în mod corect a apreciat că sunt îndeplinite condițiile articolului 131 din lege și a procedat la închiderea procedurii.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă, în raport de motivele și temeiurile de drept invocate de recurent și reținând dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Curtea va grupa argumentele recurentei pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Din examinarea înscrisurilor de la dosarul cauzei, Curtea constată că ambele creditoare - SECTOR 1 și SECTOR 1 ( SECTOR 1 recurenta în cauza de față) au formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului debitoarei întemeiată, printre altele, și pe articolul 138 litera a din Legea nr.85/2006 susținând că "deși debitoarea figura în anul 2002 cu active imobilizate, administratorul nu a pus la dispoziție situația analitică a acestor active,astfel încât acestea nu au putut fi identificate faptic de lichidatorul judiciar în vederea valorificării în cadrul procedurii falimentului.
Rezultă așadar, că la data la care s-a formulat cererea de atragere a răspunderii (3 iulie 2008 - fila 65 dosar fond),motivată pe neputința identificări faptice a activelor debitoarei de către lichidatorul judiciar, astfel încât să se procedeze la valorificarea acestora în cadrul procedurii, creditoarea recurentă SECTOR 1 era în deplină cunoștință de cauză privind situația bunurilor debitoarei.
Cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fost admisă prin sentința atacată cu prezentul recurs, astfel încât creditoarele pot proceda la executarea silită potrivit articolului 142(2) din Legea nr.85/2006.
Se reține că la data de 2.10.2008 lichidatorul judiciar a depus raportul nr. 3 în care a adus la cunoștința instanțeiși a creditorilorimposibilitatea localizării autoturismului pentru a putea fi valorificat cât și faptul că marca și anul de fabricație (anul 1989) în condițiile actuale de piață, conduc la ideea că valoarea lui este aproape nulă iardemersurile pentru localizare, evaluare și vânzare sunt ineficiente, cheltuielile fiind mai mari decât veniturile(filele 68-69 dosar fond).
Creditoarea recurentă SECTOR 1 deși prezentă în ședința publică de la 2.10.2008 în care s-a depus raportul nr. 3 nu l-a contestat, cum nu a contestat nici raportul nr.4 în care lichidatorul judiciar a precizat că debitoarea nu arebunuri care din punct de vedere practic să fie valorificabile,motiv pentru care a solicitat închiderea procedurii.
În aceste condiții, Curtea reține că nu i se poate imputa judecătorului sindic lipsa rolului activ în aflarea situației reale a patrimoniului debitoarei, cu atât mai mult cu cât creditoarele în cererea întemeiată pe articolul 138 din legeau solicitat atragerea răspunderii și pentru motivul neidentificării faptice a bunurilor în vederea valorificării de lichidator. Nici încălcarea obligației judecătorului sindic - așa cum s-a invocat, respectiv, punerea în discuția părților a aspectelor ce vizau insuficiența fondurilor obținute din valorificarea bunurilor pentru acoperirea pasivului - nu poate fi reținută.
În primul rând nu se putea pune în discuție acest, aspect de vreme ce bunul nu fusese localizat, și cu atât mai puțin evaluat, astfel încât să se poată aprecia, dacă ipotetic ar exista un cumpărător, că suma obținută ar acoperi sau nu masa pasivă.
Prin urmare, o asemenea măsură a judecătorului sindic era neutilă soluționării cauzei în condiția în care creditoarele formulaseră cererea întemeiată pe articolul 138 litera a din Legea nr.85/206.
Nici susținerile recurentei privind obligația judecătorului sindic de a solicita practicianului în insolvență să facăun raport între cheltuielile administrative și activul debitoruluinu au suport legal și prin urmare vor fi respinse ca neîntemeiate.
Lipsa resurselor financiare necesare acoperii cheltuielilor administrative determină, în orice stadiu al procedurii, închiderea acesteia.
Prin urmare, dacă judecătorul - sindic constată că bunurile existente în averea debitorului sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditornu s-a oferitsă avanseze sumele corespunzătoare (nu există temei legal pentru ca judecătorul - sindicsă solicitecreditorilor avansarea sumelor necesare), va putea da sentință de închidere a procedurii, măsura intervenind indiferent de felul creanțelor sau izvorul acestora, chiar dacă persoana îndreptățită nu a fost înștiințată.
În aceste condiții și cu aceste considerente, reținându-se că judecătorul - sindic a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale față de situația de fapt configurată de materialul probator administrat în cauză, situație în care nu se poate aprecia că instanța a aplicat greșit legea, Curtea constată că în cauză nu subzistă motivul de modificare a sentinței atacate în temeiul articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă sau alt motiv de casare în temeiul articolului 3041Cod procedură civilă, drept pentru care recursul urmează să fie respins în baza articolului 312(1) Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 împotriva sentintei comerciale nr.656/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VII- Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, intimata debitoare SC IMPORT EXPORT SRL prin lichidator judiciar și intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
10.07.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia
