Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 982/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 981/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 982
Ședința publică de la 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
JUDECĂTOR 3: Rodica
GREFIER -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurentele - SRL și împotriva sentinței comerciale nr. 134 din data de 21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Judecător Sindic, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - SA prin LICHIDATOR JUDICIAR .
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 19 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 26.09.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 26.04.2006, prin declinare de la Judecătoria Fetești, reclamantele și au chemat în judecată pe, în faliment prin lichidator și, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei estimată provizoriu la 10.000 lei, reprezentând contravaloarea fructelor recoltate de pe suprafața de 77 ha livadă, în anul 2004.
Prin sentința nr.429/26.04.2007, Tribunalului Ialomițaa respins cererea reclam antelor, reținând că urmare a închiderii procedurii de faliment al debitoarei F, au încetat și obligațiile celeilalte pârâte, care nu mai are calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr.1963/05.12.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul declarat de reclamante, a casat sentința judecătorului sindic și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, stabilind că lichidatorul judiciar are calitate procesuală pasivă, putând fi obligat la plata despăgubirilor către reclamante, în ipoteza în care se va face dovada culpei sau relei-credințe în îndeplinirea obligațiilor sale.
În fond, după casare, reclamantele și-au precizat acțiunea, în sensul că solicită obligarea lichidatorului la plata despăgubirilor în cuantum de 377.460 lei, în baza art.22 și 24 din Legea nr.85/2006, republicată și conform art.998 Cod civil.
Pârâta a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive prin întâmpinarea formulată.
Tribunalul Ialomițaa respins excepția lipsei calități procesuale pasive, reținând că răspunderea lichidatorului judiciar este stabilită de art.24 raportat la art.22 din Legea nr.85/2006, republicată, în conformitate cu art.74 alin.3 din OUG nr.86/2006 privind organizarea activității practicienilor în in solvență, societățile care se înregistrează ca, își transferă de drept patrimoniul, desemnând astfel continuatoarea în drepturi și obligații a fostului lichidator judiciar care a avut calitatea de lichidator al debitoarei
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că răspunderea prevăzută de art.24 și art.22 din Legea nr.85/2006, republicată, este o răspundere delictuală, care se analizează în temeiul art.998-999 Cod civil, astfel încât pentru angajarea acesteia este nevoie de îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții, respectiv: existența unui prejudiciu, a faptei ilicite, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.
Instanța de fond a mai apreciat că întrucât pârâta a procedat la recoltarea fructelor în baza unei hotărâri judecătorești, acțiunea acesteia nu mai poate fi calificată drept o faptă ilicită.
S-a mai reținut că, în speță nu se poate aprecia că lichidatorul judiciar a acționat cu vinovăție, întrucât nu a făcut altceva decât să administreze patrimoniul debitoarei conform prerogativelor ce-i reveneau în baza Legii nr.85/2006, republicată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamantele, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data de 22.05.2008.
În motivarea recursului declarat, recurentele au arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, neținând cont de îndrumările deciziei de recurs, din care reiese temeinicia acțiunii de fond.
Recurentele au arătat că potrivit contractului de arendare nr.7187/2002 încheiat între recurenta cu I, precum și a contractului de asociere în participațiune nr.9/2004, încheiat între recurente, suprafața de teren de 349 ha, din care 7 ha livadă, aparținând Iat recut în folosința recurentelor. Recurentele au efectuat lucrări agricole și și-au exercitat dreptul de folosință până la data de 14.06.2004, când, prin intermediul executorului judecătoresc, intimata a pus în executare ordonanța președințială nr.555/10.06.2004 emisă de judecătorul sindic, Tribunalul Ialomița, la solicitarea lichidatorului judiciar, care a indus în eroare instanța prin manopere dolozive.
În baza acestei hotărâri judecătorești, lichidatorul a cules livada aparținând recurentelor, cauzându-le un prejudiciu final de 3.774.603.636 lei.
Prin decizia nr.802/21.10.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială, sentința nr.555/2004 a fost desființată, astfel încât, au arătat recurentele, lichidatorul judiciar nu a mai avut nici o justificare pentru acțiunea sa, întrucât titlul executoriu fost desființat.
Recurentele au mai arătat că, întrucât au fost în imposibilitate să folosească arenda, au fost chemate în judecată de I pentru plata arenzii restante și rezilierea contractului de arendare.
Recurentele au mai arătat că, în speță, au fost dovedite toate elementele răspunderii civile delictuale. Astfel, fapta prejudiciabilă a fost dovedită prin faptul că, anterior promovării cererii de ordonanță judiciară, lichidatorul judiciar cunoștea foarte bine situația terenului, întrucât între părți avuseseră loc mai multe întâlniri și comunicări scrise. Prejudiciul a fost stabilit prin expertiză tehnică agricolă la valoarea de 3.774.603.636 lei. Cât privește culpa, recurentele au arătat că aceasta a fost probată, pentru că lichidatorul cunoștea foarte bine situația, aruncând răspunderea pe seama judecătorului sindic care a pronunțat ordonanța președințială. de cauzalitate, au arătat recurentele, rezultăex re, din imposibilitatea recurentelor de a-și mai recolta livada pentru că lichidatorul judiciar a ignorat legea.
La data de 12.05.2008, recurentele au depus o completare a motivelor de recurs, arătând că sentința de fond face o analiză lapidară și superficială a cauzei, reținând că lichidatorul judiciar a acționat în baza ordonanței președințiale fără ca judecătorul sindic să înțeleagă că atunci când a pronunțat ordonanța președințială a fost indus în eroare de către lichidatorul judiciar.
La data de 16.06.2008, recurenta a învederat că recurenta nu mai are capacitate civilă, impunându-se scoaterea acestei părți din cauză.
Intimata Insolvency Specialists a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în apărare.
Examinând cu precădere, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă, excepția lipsei capacității de folosință a recurentei, Curtea reține că din înscrisul emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Ialomița (filele 30-32 din dosar) rezultă că această parte a fost radiată la data de 24.04.2008 din evidențele Oficiului Registrului Comerțului, astfel încât excepția lipsei capacității de folosință invocată de recurenta este întemeiată, motiv pentru care, în baza art.137 alin.1 Cod procedură civilă raportat la art.33 din Decretul nr.34/1954, Curtea va admite excepția și va constata lipsa capacității de folosință a acestei părți, dispunând scoaterea acesteia din cauză.
Cât privește excepția lipsei calități procesuale pasive invocată de intimata Insolvency Specialists, în apărare, Curtea reține că această excepție a fost analizată de prima instanță, prin sentința comercială atacată, astfel încât, întrucât intimata nu a înțeles să atace soluția de respingere a acestei excepții de către tribunal, această soluție a intrat în puterea lucrului judecat prin nerecurare, nemaiputând fi reiterată în calea de atac a celeilalte părți.
Examinând însă cauza sub toate aspectele, în baza art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că soluția dată de instanța de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a lichidatorului judiciar, este corectă, față de dispozițiile art.74 alin.3 din OUG nr.86/2006, text de lege ce face referire la transmiterea de drept a portofoliului de dosare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, văzând și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea reține că art.24 raportat la art.22 alin.3 și 4 din Legea nr.85/2006, republicată, reglementează răspunderea administratorului/ lichidatorului judiciar pentru prejudiciul cauzat în cazul în care, din culpă sau din rea-credință, nu își îndeplinește sau își îndeplinește cu întârziere atribuțiile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul sindic.
Din analiza acestui text de lege, Curtea reține că legea specială instituie o răspundere specială a lichidatorului judiciar, circumscrisă unui anumit gen de fapte ilicite - neîndeplinirea sau îndeplinirea cu întârziere a atribuțiilor sale legale ori stabilite de judecătorul sindic, care însă are la bază răspunderea de drept comun reglementată de art.998-999 Cod civil, respectiv, răspunderea civilă delictuală. Această concluzie este impusă de însăși reglementarea din art.22 alin.3 și 4 din Legea nr.85/2006, norma juridică făcând trimitere implicită la toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciu, faptă ilicită, legătura de cauzalitate care se desprinde din terminologia folosită în art.22 alin.4 teza I, și, nu în ultimul rând, vinovăția, sub forma culpei sau a relei-credințe.
Ca atare, acțiunea reclamantei pentru plata de despăgubiri presupune proba în instanță a tuturor acestor elemente-condiții ale răspunderii civile delictuale, astfel cum corect a apreciat instanța de fond.
Susținerea intimatei în sensul că sentința atacată este nelegală pentru că nu respectă conținutul deciziei de casare, nu poate fi primită de instanța de recurs, întrucât prin decizia de casare, conform art.315 Cod procedură civilă, instanța de recurs, întrucât prin decizia de casare, conform art.315 Cod procedură civilă, instanța de recurs poate da dezlegări asupra unor probleme de drept sau poate statua asupra necesității administrării unor probe, însă, în caz de casare, instanța de recurs nu poate analiza temeinic acțiunea de fond, astfel cum greșit susține recurenta, acest aspect putând fi apreciat doar în ipoteza în care soluția în recurs este de modificare a sentinței de fond.
Curtea mai reține că, în speță, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada culpei sau relei-credințe a lichidatorului juridic în îndeplinirea atribuțiilor sale, întrucât recoltarea fructelor din livada recurentei s-a făcut în temeiul unei hotărâri judecătorești executorii. Faptul că pronunțarea acestei ordonanțe președințiale a fost solicitată de lichidatorul judiciar este fără relevanță, atâta timp cât cererea introductivă de instanță a făcut obiectul analizei instanței de judecată, fiind supusă lucrărilor și aprecierii acesteia. Totodată, Curtea nu poate reține faptul iterat de recurentă, în sensul că după casarea ordonanței președințiale lichidatorul judiciar nu mai avea temei pentru acțiunea sa, astfel încât s-a dovedit vinovăția acestuia, întrucât, vinovăția, ca element al răspunderii civile delictuale, se analizeazăla momentulsăvârșirii faptei prejudiciabile, iar nu ulterior.
Curtea mai reține că, întrucât ordonanța președințială este executorie, iar conform art.300 Cod procedură civilă, recursul nu este suspensiv de executare, recurenta ar fi putut să preîntâmpine prejudiciul cauzat prin for mularea unei cereri de suspendare a executării hotărârii de ordonanță președințială sau să solicite acoperirea acestui prejudiciu, în termenul general de prescripție extinctivă, prin formularea unei cereri de întoarcere a executării odată cu cererea de recurs sau pe cale separată.
Pentru considerentele mai sus invocate, Curtea reține că recursul declarat este nefondat, motiv pentru care îl va respinge, conform art.312 Cod procedură civilă raportat la art.22 și art.24 din Legea nr.85/2006, republicată, văzând și art.998-999 Cod civil, întrucât recurenta nu a făcut dovada elementelor răspunderii civile delictuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei capacității de folosință a.
Constată lipsa capacității de folosință a acestui recurent și dispune scoaterea acestuia din cauză.
Respinge recursul formulat de recurenta., împotriva sentinței comerciale nr.134F/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata prin Lichidator Judiciar, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Dr. I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 30.09.2008
Tehnored. - 2.10.2008
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu, Rodica
