Radiere sediu social expirat, secundar. Decizia 1080/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1080
Ședința publică de la 29 septembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Veronica Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.6751/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în contradictoriu cu intimatele - SRL și OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI I DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 pr.civ. Se mai învederează faptul că recurenta a depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei, cu chitanța nr.-/1/20.07.2009 și a timbrului judiciar de 0,15 lei. Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții - SRL și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI I de pe lângă Tribunalul București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună radierea sediului social al - SRL de la adresa din șos. B - T, nr.17B, etaj 1, camera 2, sat, județul
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a deținut cu chirie spațiul respectiv în baza contractului de locațiune din 12.10.2006, înregistrat la ANAF sub nr.31228/17.10.2006, că potrivit art.14 din contract avea dreptul să subînchirieze spațiul, astfel că a încheiat cu pârâta contractul de subînchiriere nr.984/15.02.2007, că la 12.10.2007 sublocațiunea a încetat, iar - SRL nu a mai achitat chiria aferentă spațiului subînchiriat de la încetarea contractului de subînchiriere și până la data formulării acestei cereri de chemare în judecată, precum și că între reclamantă și pârâtă nu s-a încheiat un alt contract de subînchiriere pentru spațiul respectiv.
Prin sentința comercială nr.6751/30.04.2009 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că prin contractul de subînchiriere nr.984/15.02.2007 reclamanta a închiriat pârâtei camera nr.2 din spațiul deținut de reclamantă în baza contractului de locațiune din 12.10.2006, situat în șos. B-T, nr.17 B, etaj 1, sat, comuna, județul I, contractul fiind valabil până la data de 12.10.2007, că în baza acestui contract pârâta și-a stabilit sediul social la această adresă, astfel cum reiese din informațiile furnizate de ONRC, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.25 din Legea nr.26/1990 cu modificările ulterioare, în sensul că nu a intervenit o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să fi fost desființat în tot sau în parte sau modificat contractul de subînchiriere care a stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, astfel cum se are în vedere și prin Decizia nr.X/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, legal timbrat, reclamanta - SRL, solicitând admiterea acestuia și radierea sediului social al - SRL de la adresa sus-menționată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nelegalitatea hotărârii se probează prin greșita reținere de către instanța de fond a deciziei nr.X/20.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât toate raporturile de subînchiriere dintre - SRL și - SRL au încetat prin ajungerea la termen, iar prin analogie se poate deduce și desființarea actului ce a stat la baza tuturor raporturilor de locațiune. Pentru aceleași rațiuni, - SRL nu se poate adresa unei instanțe judecătorești pentru a cere desființarea contractului de subînchiriere.
Totodată, unei instanțe judecătorești s-ar putea solicita constatarea încetării raporturilor de locațiune, dar în baza unei astfel de hotărâri nu s-ar putea solicita radierea societății deoarece în decizia nr.X/2006 se arată că pentru a se putea intenta o acțiune în radiere trebuie obținută o hotărâre definitivă și irevocabilă de desființare și nu o hotărâre definitivă și irevocabilă de constatare a existenței sau neexistenței unui drept, or contractul a fost desființat de la lege.
Recurenta a mai arătat că societatea are interes în promovarea acestei acțiuni întrucât achită chirie pentru spațiu și nu mai încasează de la pârâtă, de la încetarea sublocațiunii, contravaloarea serviciilor de subînchiriere, precum și datorită faptului că are nevoie de spațiul respectiv. De asemenea, în situația în care locațiunea încetează, societatea are obligația contractuală de a elibera și preda spațiul către proprietar în termen de 30 de zile de la data încetării locațiunii și implicit se impune și evacuarea sublocatarilor din spațiu.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În mod corect, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art.25 din Legea nr.26/1990 cu modificările ulterioare, în sensul că nu a intervenit o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să fi fost desființat în tot sau în parte sau modificat contractul de subînchiriere care a stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea.
Potrivit art.25 alin.(1) din Legea nr.26/1990, republicată și modificată "Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului".
Prin decizia nr.X/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se stabilește că orice cerere de radiere a unei înmatriculări sau mențiuni în registrul comerțului este admisibilă numai în condițiile în care persoana fizică ori juridică, ce se consideră prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei mențiuni în registrul comerțului, face dovada existenței unei hotărâri judecătorești anterioare irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fostanulateactele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, dacă prin acea hotărâre nu s-a dispus menționarea ei în registrul comerțului.
În această decizie se mai reține că procedura instituită prin art.25 din Legea nr.26/1990 are caracter necontencios, iar instanței judecătorești învestite cu o acțiune în radiere îi revine doar obligația de a verifica, sub aspect formal, dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute în acest text de lege, pe o atare cale neputându-se dispune și cu privire la existența și valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părți.
Recurenta are la îndemână o acțiune având ca obiect obligație de a face pentru a solicita obligarea pârâtei de a cere modificarea mențiunii sediului ca urmare a expirării duratei contractului de subînchiriere. Faptul că în cazul refuzului de executare voluntară de către pârâtă pot apărea dificultăți în executarea efectivă a unui astfel de titlu, nu constituie un argument care să justifice înfrângerea dispozițiilor deciziei nr.X/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, deoarece există mijloace de constrângere specifice materiei executării silite.
În cuprinsul deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție se mai arată că pentru a putea fi exercitată acțiunea în radiere este necesar să existe o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desființate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, precum și faptul că radierea unei mențiuni în condițiile în care actele juridice care au stat la baza înregistrării nu au fost desființate printr-o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă ar fi posibilă numai pe calea acțiunii în anulare, în cadrul unei proceduri cu caracter contencios, iar nu și pe calea unei cereri necontencioase, formulată în temeiul art.25 din Legea nr.26/1990, republicată.
Însă, astfel cum s-a menționat mai sus, aceeași decizie stabilește fără echivoc faptul că instanța nu poate dispune cu privire la existența și valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părți (dat fiind caracterul necontencios al cererii de radiere).
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
CU MAJORITATE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - SRL împotriva sentinței comerciale nr.6751/30.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului I de pe lângă Tribunalul București
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2009.
Președinte, Judecător,
- - Dr.- -
Grefier,
- -
Red./tehnored.Jud. - 08.10.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
OPINIE SEPARATĂ
In cele ce urmeaza, va fi argumentata opinia separata a d-nei judecator:
Situatia premisa a spetei, asupra careia nu a existat o divergenta de pareri a fost aceea ca parata, chiar dupa contractului de inchiriere din 12.10.2007 incheiat cu reclamanta si dupa evacuarea voluntata a spatiului inchiriat, a incalcat conduita legala instituita prin art. 21 lit. h raportat la art. 1 din Legea nr. 26/1990, respectiv, nu si-a indeplinit obligatia legala de a cere mentionarea, in registrul comertului, a operarii modificarii cu privire la sediul sau actual.
In aceste conditii, partea pagubita prin mentinerea acestei inregistrari, in cauza a solicitat instantei radierea mentiunii pagubitoare, textul legal care inregimenteaza acest drept al tertului, fiind art. 25 din Legea nr. 26/1990.
Desigur, in opinia ramasa minoritara nu a fost ignorat continutul textului legal, potrivit caruia radierea inregistrarii pagubitoare poate fi ceruta in cazul in care prin hotarari judecatoresti ramase irevocabile au fost modificate in tot sau in parte actele care au stat la baza inregistrarii cu privire la care se solicita radierea si nici neconsiderata Decizia in interesul legii nr. X/20.03.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie pronuntata in dosarul nr. 37/2005, folosita in argumentarea solutiei de catre prima instanta, ci doar s-a circumstantiat aplicarea acestora la situatiile care le justifica.
Astfel, situatia avuta in vedere atat de legiuitor cat si de instanta suprema corespunde unei situatii cu caracter de generalitate, respectiv, atunci cand contradictorialitatea dintre parti cu privire la valabilitatea sau eficacitatea actului in baza caruia s-a facut inregistrarea in Registrul Comertului este a evidență ce nu poate fi depasita decat prin controlul jurisdictional efectuat asupra actului care a stat la baza inregistrarii contestate.
In speta de fata,actul care a stat la baza acestei inregistrari nu mai este in fiinta iar partile nu disputa acest aspect, si de aceea, in spiritul legii, este usor de anticipat ca, prin incetarea a contractului de inchiriere ce a stat la baza inregistrarii sediului paratei, orice actiune vizand desfiintarea judiciara a acestuia nu mai prezinta interes pentru reclamant - interes privit ca o conditie de exercitiu a actiunii civile.
In aceasta situatie, cand actul de inchiriere nu mai exista, o aplicare a art. 25 din Legea nr. 26/1990, in litera sa, va duce la o situatie perpetua, de mentinere a inregistrarii care nu mai corespunde une situatii reale, intrucat orice actiune a reclamantului pentru desfiintarea contractului ar fi un esec.
Aceasta descurajeaza libertatea contractuala si determina o implicita limitare anormala a libertatii vointei particularilor care, ca reflex al acestui "pericol", nu vor mai actiona potrivit vointelor lor reale, desi legea civila le recunoaste libertatea neingradita a desfiintarii conventiilor in mod consensual, in masura in care mentinerea lor nu le profita.
Se impune inca o data sublinierea ca in speta de fata nicio parte litiganta nu sustine existenta tilului care a stat la baza inregistrarii in registrul comertului, ca acesata nu face obiectul disputei, ci cauza juridica a cererii o reprezinta incalcarea obligatiei paratei de a solicita modificarea sediului sau, aspect de natura a produce un prejudiciu reclamantei.
O protectie adecvata a dreptului acesteia si mijlocul unic de inlaturare a acestui prejudiciu este tocmai actiunea in radiere, care este reglementata de art. 25 din Legea nr. 26/1990.
Desigur ca la formularea acestei opinii s-a avut in vedere si urmatorul argument: obligatia legala a paratei de a cere modificarea mentiunii sediului are si un caracter personal (fiind vorba despre o obligatie dea face), astfel ca reclamanta ar avea la indemana o actiune pentru condamnarea paratei la executarea silita a acesteia, cu asigurarea unor eventuale mijloace de constrangere sprecifice acestei materii. Trebuie insa considerata dificulatea executarii efective a unui astfel de titlu in cazul refuzului de executare voluntara de catre parata, refuz care, in conditiile acestei spete este evident.
Spre comparatie, atunci cand obligatia legala a paratului de modificare/radiere a mentiunii inca nu exista - deci atitudinea sa nu poate fi considerata devianta sau abuziva - pentru ca mentiunea inca se intemeiaza pe un titlu care inca are aparenta de valabilitate si eficacitate, radierea mentiunii opereaza in baza cererii promovate de reclamant daca acesta pune in discutie valabilitatea tilului.
Se observa asadar, ca desi in prima situatie dreptul paratului la repararea prejudiciului este mai bine caracterizat, realizarea sa efectiva este mult mai grea si mai oneroasa, ceea ce rupe un just echilibru, pe care o aplicare a art. 25 din Legea nr. 26/1990 si Decizia in interesul legii nr. X/20.03.2006 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in spiritul sau, nu credem ca au dorit sa il suprime.
De aceea, fata de cele considerate, in aceasta opinie s-a exprimat ideea ca cea mai justa reparatie a prejudiciului suferit de reclamant in ipoteza factuala a acestui caz este admiterea cererii de radiere promovate de reclamant si sanctionarea directa a paratei prin efectuarea acestei mentiuni in regsitrul comertului.
In opinia minoritara, s-ar fi impus admiterea recursului, si, fata de dispozitiile art. 312 cod procedura civila, modificarea in tot a sentintei recurate si rejudecand in fond, admiterea cererii reclamantei si radierea mentiunii privind sediului paratei din evidentele registrului comertului.
Judecator,
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea, Veronica Dănăilă
