Radiere sediu social expirat, secundar. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.16/COM

Ședința publică din 24 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere

JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica

JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea

GREFIER - - -

Pe rol, soluționarea recursului comercial declarat de recurenta reclamantă - - " & " - cu sediul în C,-.16, județul C și cu sediu ales în C-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.5270/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud.C, având ca obiect radiere.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta reclamantă -" & ", domnul G în baza delegației de reprezentare nr.FN/2008 depusă la dosar, lipsind intimatul pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

Prezentul recurs este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr.CT -/PJ/21.01.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus prin serviciul de registratură din partea recurentei reclamante -" & ", dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanței nr.CT -/PJ/21.01.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei și precizări.

Întrebat fiind reprezentantul recurentei reclamante, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pr fond.

Curtea, luând concluziile reprezentantului recurentei reclamante potrivit cu care nu mai are cereri prealabile, în condițiile art. 150 Cod procedură civilă, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.

Având cuvântul recurenta reclamantă -" & ", prin reprezentantul său solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța ca netemeinică și abuzivă, pentru nesoluționarea petițiilor prevăzută de art.8 din OG 27/2002. Apreciază că s-a încălcat în mod greșit dreptul reclamantei la justiție și la apărare, având în vedere că aceasta și-a ales sediul pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în C,-. De asemenea solicită anularea tuturor actelor de procedură.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială sub nr.3699/118/17.04.2007 petenta - &, în contradictoriu cu Oficiul Registrului Comerțului C, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună radierea mențiunilor privind dizolvarea și radierea societății din registru.

Motivând cererea reclamanta învederează în esență că, solicită luarea acestei măsuri pentru a se numi un lichidator judiciar în procedura lichidării voluntare, în vederea recuperării creanțelor ce sunt încă în litigiu și pentru a plăti către stat taxele și impozitele aferente.

Ulterior, la termenul de judecată din 04.09.2007, au fost depuse la dosar precizări de către reclamantă, prin care se solicită numirea unui lichidator judiciar conform prev.art.51 din Decretul nr.31/1954 coroborat cu disp.art.233 al.1 și 4 din Legea nr.31/1990.

Prin întâmpinare, Oficiul registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanțaa înțeles a invoca excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, cu motivația în esență că, - & a fost radiată din registru conform încheierii nr.17384/14.06.2006 pronunțată de judecătorul delegat la ORC, împotriva căreia nu a fost exercitată nici o cale de atac.

La termenul de judecată din 16.10.2007 reclamanta a formulat apărări prin care învederează instanței că-și menține solicitarea inițială, privind radierea mențiunilor referitoare la dizolvarea și radierea societății din Registrul Comerțului, întrucât actele de procedură au fost comunicate la o altă adresă decât cea indicată ca fiind sediul social, conform înștiințării emise de - & la data de 15.09.2003.

Prin urmare, reclamanta consideră că se impune constatarea nulității celor două încheieri ale judecătorului delegat la ORC C, prin reținerea aplicabilității în cauză a disp.art.105 cu referire la art.106 Cod pr.civilă.

În respectarea disp.art.129 Cod pr.civilă, în raport cu motivele de fapt și de drept cuprinse în întâmpinarea depusă la dosar de pârâtă, din oficiu, instanța a calificat excepția invocată ca fiind cea a lipsei capacității de folosință a reclamantei, în formularea cererii dedusă judecății.

Prin Sentința civilă nr.5270/COM/16.10.2007 Tribunalul Constanța - Secția comercială respinge cererea de constatare a nulității absolute a actelor de procedură ca nefondată, admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei și respinge cererea de chemare în judecată, ca nefondată.

Pentru a aprecia de această manieră, instanța reține în esență că:

În referire la cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a actelor de procedură, se arată că, sediul declarat la registrul Comerțului pentru reclamanta - & este cel din C,-,.16, iar reprezentantul legal al reclamantei a arătat în cuprinsul înscrisului depus la fila 44 dosar că, nu a înregistrat la ORC C nici o mențiune privitoare la schimbarea sediului.

Cum, regulile privitoare la înregistrarea unui nou sediu social, cuprinse în prevederile Legii nr.26/1990 nu pot fi eludate printr-o simplă înștiințare adresată de societatea comercială către ORC, actul nefiind pentru a produce consecințe juridice, se reține de către instanță că, în mod legal au fost comunicate toate înscrisurile procedurale la sediul indicat și înregistrat în registrul Comerțului

Se admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantei, urmare a dispozițiilor cuprinse în încheierea nr.17384/14.06.2006 pronunțată de judecătorul delegat de pe lângă ORC C, deoarece urmare acesteia, s-a dispus înregistrarea mențiunilor de radiere a reclamantei și astfel, petenta nu mai are folosința drepturilor sale procesuale, atât timp cât, și-a încetat existența ca și subiect de drept.

În aceste condiții reține instanța că, admiterea excepției lipsei capacității de folosință atrage consecința firească a respingerii cererii deduse judecății ca nefondată, similar situației în care însuși dreptul pretins lipsește.

Împotriva acestei hotărâri, în termen a promovat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără indicarea temeiului de drept aplicabil, cu următoarea motivație în esență:

- se apreciază că, invocarea din oficiu a excepției "lipsei calității procesuale a reclamantei" a presupus o antepronunțare din partea completului de judecată care, a încălcat dreptul la apărare al părții;

- s-a făcut o interpretare vădit eronată a legii și recomandatei comunicate ORC sub nr.6133/15.09.2003, mai precis a art.28 din Legea nr.26/1990, recurenta necerând înregistrarea în actele oficiale ale ORC schimbarea sediului social, ci, numai comunicarea oricărui act legat de - &;

- ORC era obligat conform art.28 din Legea nr.26/1990 să comunice toate actele la adresa indicată, în același sens fiind și disp.art.93 Cod pr.civilă privind alegerea unui domiciliu, încălcându-se astfel disp.art.85 Cod pr.civilă, atât timp cât nu i-a fost comunicată acțiunea sau citația, ca de altfel și încheierea judecătorului delegat legată de dizolvare și astfel, nu a avut posibilitatea a promova calea de atac împotriva acelei hotărâri;

- Interpretarea dată recomandatei adresată ORC, a determinat pronunțarea unei hotărâri "aberante", solicitându-se a se dispune casarea sa și față de disp.art.105-106 Cod pr.civilă, să se constate nulitatea sau să se anuleze cele două încheieri împotriva cărora s-a abordat calea de atac;

- se apreciază că, au fost încălcate grav drepturile procesuale ale reclamantei, accesul liber la justiție și dreptul la apărare.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.312 Cod pr.civilă, pentru următoarele considerente, în esență:

Constituirea unei societăți comerciale are drept rezultat apariția în câmpul activității comerciale a unui nou subiect de drept, care participă la raporturile juridice.

Pentru a garanta securitatea raporturilor juridice, legea stabilește condițiile care trebuie îndeplinite pentru constituirea societății comerciale și formalitățile în acest sens cu toate consecințele pe care le implică statutul său de persoană juridică, între care, și cele referitoare la sediul social.

Este cunoscut că, societatea comercială are capacitate de folosință, adică aptitudinea de a avea drepturi și obligații, această capacitate fiind dobândită în ziua înmatriculării societății în Registrul Comerțului (art.41 din Legea nr.31/1990), astfel încât modificarea actului constitutiv, indiferent de obiectul modificării, inclusiv cu referire la sediul social, impune anumite condiții așa după cum corect și legal a reținut instanța de fond.

Susținerile recurentei referitoare la constatarea nulității absolute a actelor de procedură cu indicarea temeiurilor de drept prev.de art.28 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerțului cu referire la art.85 Cod pr.civilă și aplicarea art.93 Cod pr.civilă, coroborate cu disp.art.105, art.106 Cod pr.civilă, nu pot fi primite de instanță deoarece înmatricularea în Registrul Comerțului se efectuează pe baza unei cereri numită cerere de înmatriculare, care se adresează Oficiului Registrului Comerțului în care comerciantul va avea sediul său.

Prin sediu se înțelege locul unde comerciantul persoană fizică urmează să-și exercite comerțul său sau locul unde se află sediul comerciantului persoană juridică, potrivit actului de constituire.

Cererea de înmatriculare a societății comerciale cuprinde astfel, toate datele necesare identificării societății, iar, odată cu efectuarea înmatriculării, încheierea judecătorului delegat, însoțită de toate actele constitutive, se comunică Monitorului Oficial al României, spre publicare în vederea realizării unei publicități legale, cea de drept comun și cea prevăzută de Registrul Comerțului.

În anumite cazuri, condițiile economice pot determina necesitatea modificării societății comerciale - chiar și sub aspectul sediului social - constituită potrivit legii, pentru a fi adaptată noilor cerințe, însă, în respectarea disp.art.204 din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale actul constitutiv poate fi modificat de asociați, cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute pentru încheierea lui, ori, în atare condiții nu se poate susține că, instanța ar fi dat o interpretare "vădit eronată a legii și recomandatei comunicate la ORC sub nr.6133/15.09.2003" emisă de reclamantă.

Pe de altă parte, în lipsa efectuării formalităților necesare pentru schimbarea sediului social al entității comerciale, orice pretinsă modificare în acest sens, lipsită de acte care să justifice aptitudinea persoanei juridice de a folosi un anumit spațiu, cu o astfel de destinație, este fără eficiență juridică.

În atare condiții, în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut că, în mod legal s-au comunicat toate înscrisurile procedurale către reclamantă, la sediul indicat și înregistrat la ORC în Registrul Comerțului C, fapt pentru care cererea de constatare a nulității încheierilor judecătorului delegat, prin care s-a dispus cu privire la dizolvarea și ulterior radierea petentei, este nefondată, comunicarea fiind conformă prevederilor Codului d e procedură civilă.

Nu se poate susține că, hotărârea pronunțată de instanța de fond este "aberantă" astfel cum apreciază recurenta, atât timp cât, ea s-a bazat pe reglementarea generală privind societățile comerciale cuprinsă în Legea nr.31/1990, cât și pe cea specială cuprinsă în Legea nr.26/1990, ce se completează cu prevederile Codului comercial și Codului civil, atât timp cât, societatea comercială nu este numai un contract, ci și o persoană juridică.

În mod legal și temeinic instanța a calificat excepția invocată de intimata pârâtă prin întâmpinare ca fiind cea a lipsei capacității de folosință a reclamantei, în formularea cererii dedusă judecății, acest aspect neechivalând cu situația unei "antepronunțări", adică exprimarea soluției ce urmează a fi pronunțată, odată ce, au fost respectate disp.art.129 al.6 Cod pr.civilă, iar în baza rolului activ obligatoriu, instanța a solicitat precizări, ea având posibilitatea să procedeze în consecință, prin schimbarea calificării juridice, nefiind ținută de temeiul juridic al cererii.

Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei referitoare la accesul liber la justiție și încălcarea dreptului la apărare, deoarece, în speță, hotărârea a fost pronunțată cu respectarea disp.art.85 și urm.Cod pr.civilă, accesul liber la justiție neputând fi considerat "ca fiind îngrădit" prin calificarea dată unei excepții ce a fost de natură a determina soluționarea legală a cererii dedusă judecății, aceasta cu atât mai mult cu cât, dezlegarea dată acesteia este legală și temeinică, cât timp prin încheierea nr.17384/14.06.2006 s-a dispus înregistrarea mențiunii9 de radiere a - &, petenta nemaiavând folosința drepturilor sale procesuale, cât timp și-a încetat existența ca și subiect de drept.

Cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, Curtea văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat recursul comercial declarat de recurenta reclamantă - - " & " - cu sediul în C,-.16, județul C și cu sediu ales în C-, județul C, împotriva sentinței civile nr.5270/16.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât - OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința nepublică de la 24 Ianuarie 2008.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

Jud.fond:

Red.dec.jud./11.02.2008

Dact.Sz - 2 ex/11.02.2008

Președinte:Georgiana Pulbere
Judecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica, Adriana Pintea

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Radiere sediu social expirat, secundar. Decizia 16/2008. Curtea de Apel Constanta