Radiere sediu social expirat, secundar. Decizia 97/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 97
Ședința publică de la 21.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de către recurenta, împotriva încheierii pronunțate la data de 19.05.2009 de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială și a încheierii date de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în ședința din Camera de Consiliu de la data de 04.06.2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații UNITATEA, prin administrator judiciar Activ Lichidator, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București și.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, reprezentat de avocat cu delegație la dosar, Dl., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul intimatului prezent invocă excepția tardivității recursului declarat împotriva încheierii din data de 04.06.2009, solicitând admiterea acesteia și, pe cale de consecință, respingerea recursului, ca tardiv.
Curtea respinge excepția tardivității declarării recursului împotriva încheierii din data de 04.06.2009, reținând că acesta a fost promovat chiar din data de 27.05.2009.
Apărătorul intimatului invocă excepția nulității recursului declarat împotriva încheierii din data de 19.05.2009, susținând că acesta a fost tardiv motivat.
Curtea respinge excepția nulității recursului declarat împotriva încheierii de la data de 19.05.2009, constatând că, potrivit art. 303 alin. 2.proc.civ. termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul a fost declarat mai înainte de acest moment; cum probele dosarului nu relevă comunicarea către părți a încheierii din data de 19.05.2009, rezultă că motivarea căii de atac nu a fost tardiv efectuată.
În continuare, apărătorul intimatului invocă excepția inadmisibilității aceluiași recurs, afirmând că încheierea prin care s-a respins o cerere de recuzare nu poate fi atacată decât o dată cu fondul și arată că nu are alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare în raport de care Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, atât asupra excepției inadmisibilității, cât și a celor două recursuri.
Apărătorul intimatului prezent pune concluzii de respingere a recursului declarat împotriva încheierii din data de 19.05.2009, ca nefondat, dar și respingerea celui de-al doilea recurs, ca inadmisibil, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
În cadrul contestației în anulare promovate de împotriva sentinței comerciale nr. 1654/06.02.2009 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, care formează obiect al dosarului nr-, contestatoarea a solicitat și suspendarea efectelor sentinței atacate, până la soluționarea contestației în anulare.
Prin încheierea dată în ședința publică de la 14.05.2009, instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind suspendarea efectelor sentinței atacate și, în considerarea caracterului urgent al acestuia, a acordat termen la data de 19.05.2009.
Pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, s-a format astfel dosarul nr-.
La termenul la care s-a dispus disjungerea capătului de cerere prin care s-a solicitat suspendarea efectelor sentinței atacate, societatea contestatoare a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1, 3 și 4.proc.civ.
În motivarea excepției, contestatoarea a arătat că dispozițiile mai sus evocate contravin prevederilor art. 1 alin. 3, art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 1 și 2, art. 44, art. 53 și art. 124 alin. 2 din Constituția României, deoarece textele de lege criticate lasă la aprecierea instanței stabilirea cuantumului cauțiunii ce trebuie să fie consemnată pentru suspendarea efectelor sentinței atacate, fapt de natură să creeze stări de inegalitate în fața legii și să discrimineze persoanele, ale căror drepturi de proprietate nu mai sunt ocrotite în mod egal.
În consecință, contestatoarea a solicitat suspendarea judecății cauzei și înaintarea dosarului Curții Constituționale, pentru soluționarea excepției.
Prin încheierea de la data de 19.05.2009, prima instanță a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca neîntemeiată și a acordat un nou termen, pentru continuarea judecății.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a evocat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a apreciat că măsura suspendării unei hotărâri este admisă de lege, cu obligația plății unei cauțiuni, care constituie tocmai o garanție oferită creditorului, în vederea acoperirii eventualelor daune pe care le-ar putea suferi ca urmare a întârzierii executării silite prin efectul suspendării. A mai constatat că stabilirea cauțiunii este prevăzută de legiuitor pentru respectarea drepturilor tuturor părților implicate în proces și pentru a evita crearea unei stări de inegalitate în fața legii, astfel încât prima instanță a apreciat că nu este întemeiată susținerea autoarei excepției, potrivit căreia proprietatea privată nu ar fi ocrotită. Totodată, a mai reținut că dispozițiile invocate a nu fi constituționale oferă debitorului posibilitatea de a obține suspendarea executării, astfel încât nu este îngrădit accesul liber la justiție.
De asemenea, prima instanță a mai apreciat că dispozițiile invocate de către contestatoare nu au legătură cu soluționarea cauzei, dar și că asupra acestor texte de lege, Curtea Constituțională s-a pronunțat anterior, astfel încât a considerat că excepția este inadmisibilă, motiv pentru care a respins cererea de sesizare a instanței constituționale.
La următorul termen de judecată, 21.05.2009, contestatoarea a formulat oral o cerere de recuzare a completului de judecată, iar dosarul a fost înaintat, în vederea soluționării acesteia, completului imediat următor.
La data de 22.05.2009, contestatoarea a formulat în scris cererea de recuzare și la aceeași dată, a invocat și excepția neconstituționalității art. 28 alin. 2, art. 31 alin. 1 și 2, dar și a art. 34 alin. 2.proc.civ.
legal cu soluționarea cererii de recuzare, în conformitate cu art. 98 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, completul imediat următor celui recuzat a respins cererea de recuzare și a dispus amendarea contestatoarei cu suma de 500 lei, în baza art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. b) proc.civ. pronunțând în acest sens încheierea din Camera de Consiliu de la data de 04.06.2009.
Pentru a dispune astfel, a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 25-26 și art. 27 pct. 7.proc.civ. întrucât soluționarea unor cereri și incidente procedurale nu semnifică antepronunțare, dar și că cererea a fost formulată doar în scopul întârzierii judecății.
La data de 20.05.2009, în termen legal, a fost înregistrat recursul declarat de către împotriva încheierii din data de 19.05.2009, iar la data de 27.05.2009 - cel declarat de aceeași parte împotriva unei încheieri, care nu a fost individualizată altfel decât prin sintagma "încheiere prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate privind procedura recuzării".
De aceea, la termenul de la 01.10.2009, Curtea a pus în vedere recurentei să indice obiectul celui de-al doilea recurs, iar la data de 22.10.2009, recurenta a precizat că obiectul celui de-al doilea recurs îl constituie încheierea din data de 04.06.2009.
În motivarea recursului declarat împotriva încheierii din data de 19.05.2009, recurenta a arătat că dispozițiile art. 403 alin. 1, 3 și 4.proc.civ. contravin prevederilor art. 1 alin. 3, art. 16 alin. 1, art. 21 alin. 1 și 2, art. 44, art. 53 și art. 124 alin. 2 din Constituția României, deoarece textele de lege criticate lasă la aprecierea instanței stabilirea cuantumului cauțiunii ce trebuie să fie consemnată pentru suspendarea efectelor sentinței atacate, fapt de natură să creeze stări de inegalitate în fața legii și să discrimineze persoanele, ale căror drepturi de proprietate nu mai sunt ocrotite în mod egal.
De asemenea, a mai arătat că încheierea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece textele defăimate ca neconstituționale au legătură cu obiectul cauzei și ele nu au fost declarate de către Curtea Constituțională ca fiind neconstituționale.
În motivarea recursului declarat împotriva încheierii din 04.06.2009, recurenta a arătat, în esență, că judecătorul care a soluționat cererea de recuzare a omis să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 28 alin. 2, art. 31 alin. 1 și 2, art. 34 alin. 2.proc.civ.
La termenul de astăzi, intimatul a invocat excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva încheierii din data de 04.06.2009, asupra căreia Curtea, în temeiul art. 137 alin. 1, cu aplic. art. 298, rap. la art. 316.proc.civ. reține următoarele:
Obiect al recursului vizat de excepție îl constituie încheierea din data de 04.06.2009, prin care a fost respinsă o cerere de recuzare.
Indiferent de susținerea recurentei, care poate fi reală, în sensul că nu a fost soluționată excepția de neconstituționale a dispozițiilor art. 28 alin. 2, art. 31 alin. 1 și 2, dar și a art. 34 alin. 2.proc.civ. dispozitivul încheierii atacate este limpede și el se referă doar la respingerea cererii de recuzare și la amendarea petentei cu o sumă de bani.
În raport de conținutul propriu-zis al încheierii, devin incidente prevederile art. 34 alin. 2.proc.civ. potrivit cărora încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.
În considerarea acestor argumente, Curtea va admite excepția de inadmisibilitate și, pe cale de consecință, va respinge recursul declarat împotriva încheierii din data de 04.06.2009, ca inadmisibil.
Examinând recursul promovat împotriva încheierii din data de 19.05.2009, Curtea reține, cu majoritate de voturi, următoarele:
În fața primei instanțe, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1, 3 și 4.proc.civ.
Potrivit art. 403 alin. 1, 3 și 4.proc.civ. "până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1-2, instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat. În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă nici unei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."
În esență, recurentul apreciază că textele sunt neconstituționale, întrucât ele lasă la aprecierea instanței stabilirea cuantumului cauțiunii ce trebuie consemnată pentru suspendarea efectelor sentinței atacate, fapt de natură să creeze stări de inegalitate în fața legii și să discrimineze persoanele, ale căror drepturi de proprietate nu mai sunt ocrotite în mod egal.
Curtea reține însă că autoarea excepției își întemeiază cererea de suspendare a efectelor sentinței atacate pe calea contestației în anulare pe înseși dispozițiile art. 3191.proc.civ. care fac trimitere la art. 403 alin. 3 și 4.proc.civ. dar și că atât art. 403 alin. 4, cât și art. 7231alin. 2.proc.civ. limitează nivelul cauțiunii în cazul cererilor neevaluabile în bani, cum este cazul, în speță, la suma de 500 lei - pentru suspendarea provizorie, sau la cea de 2.000 lei.
Prin urmare, textele legale conțin prevederi favorabile recurentei, întrucât ele reglementează însăși procedura de urmat, deloc dificilă, pentru obținerea rezultatului pe care recurenta l-a afirmat: suspendarea efectelor unei hotărâri.
Legea nr. 47/1992 reglementează procedura care trebuie parcursă pentru invocarea și soluționarea unei excepții de neconstituționalitate.
Scopul controlului de constituționalitate constă în stabilirea conformității sau non-conformității unei dispoziții legale cu Constituția.
Așadar, subsumată controlului de constituționalitate, părților li se recunoaște dreptul de a invoca o excepție de neconstituționalitate.
Efectul invocării unei excepții de neconstituționalitate este acela că instanța nu mai poate păși la soluționarea cauzei, până la momentul stabilirii de către Curtea Constituțională a conformității prevederilor pretins neconstituționale cu legea fundamentală.
De regulă, în vederea prezervării drepturilor părților, legiuitorul a stabilit, în art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992, republicată și modificată, un alt efect al invocării excepției de neconstituționale, respectiv suspendarea judecății cauzei, pe perioada soluționării excepției.
Prin urmare, deși părților li se recunoaște dreptul de a solicita verificarea de către Curtea Constituțională a conformității cu Constituția a unor prevederi legale care au legătură cu cauza, acest drept trebuie să fie exercitat cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, conform art. 723 alin. 1.proc.civ.
În speță, în condițiile în care recurenta invocă neconstituționalitatea chiar a dispozițiilor legale pe care își întemeiază în drept cererea de suspendare și care, în esență, îi sunt favorabile, Curtea apreciază, cu majoritate de voturi, că scopul urmărit nu este cel de a obține verificarea de către Curtea Constituțională a conformității textelor legale cu legea fundamentală, ci doar efectul stabilit, de regulă, de lege, ca efect al invocării excepției, și anume suspendarea cauzei, până la soluționarea excepției.
Așa fiind, dreptul conferit de lege este dirijat către un alt scop decât cel pentru care a fost recunoscut, motiv pentru care, cu majoritate de voturi, Curtea apreciază că recurenta săvârșește un abuz de drept prin invocarea excepției de neconstituționalitate, abuz care se impune să fie sancționat prin respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale - deoarece sancțiunea cea mai potrivită este însăși lipsirea actului abuziv de efectele în vederea cărora a fost realizat.
Prin urmare, încheierea atacată apare ca fiind legală, motiv pentru care Curtea, cu majoritate de voturi, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. și art. 29 alin. final din Legea nr. 47/192, republicată și modificată, va respinge recursul promovat împotriva încheierii din data de 19.05.2009, ca nefondat, prezentele considerente urmând să le substituie pe cele aduse de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate,
Admite excepția inadmisibilității recursului declarat de recurenta, împotriva încheierii pronunțate în ședința din Camera de Consiliu de la data de 04.06.2009, de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații UNITATEA, prin administrator judiciar Activ Lichidator, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta, împotriva încheierii pronunțate la data de 19.05.2009 de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații UNITATEA, prin administrator judiciar Activ Lichidator, OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva încheierii date de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în ședința din Camera de Consiliu de la 04.06.2009, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - I - - -
Red. Jud. /2 ex./02.03.2010
Cu opinia separată a D-nei Judecător, în sensul admiterii recursului declarat împotriva încheierii din data de 19.05.2009, modificării acesteia și admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1, 3 și 4.proc.civ.
În cele ce urmează, va fi argumentată opinia separată a D-nei Judecător, în ceea ce privește recursul formulat de recurentă împotriva încheierii din data de 19.05.2009:
Obiectul cererii deduse judecății îl constituie suspendarea executării unei hotărâri judecătorești atacată cu contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 3191Cod procedură civilă, care fac trimitere la dispozițiile art. 403 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă.
Astfel, a formulat, în temeiul art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, contestație în anulare împotriva sentinței comerciale nr. 1654/6.02.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială. Totodată, a solicitat și suspendarea efectelor acestei hotărâri până la soluționarea contestației în anulare.
Prin încheierea de ședință de la 14.05.2009 Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a disjuns capătul de cerere privind suspendarea efectelor sentinței comerciale nr. 1654/6.02.2009 până la soluționarea contestației în anulare, formându-se dosarul nr-.
La termenul de judecată din 19.05.2009, contestatoarea a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 403 alin. 1, 3 și 4 Cod procedură civilă, excepția fiind respinsă de către instanță prin încheierea de ședință din aceeași dată.
În motivare, tribunalul a reținut că excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza, nefiind îndeplinită ipoteza prevăzută de Legea nr. 47/1992, că dispozițiile respective au fost invocate de reclamantă în susținerea cererii de suspendare provizorie, că asupra acestor prevederi legale există decizii anterioare ale Curții Constituționale, nefiind respectată nici cerința alin. 3 al art. 29 din Legea nr. 47/1992, exemplificând în acest sens mai multe decizii (nr. 47/2005, 281/2006, 9/2005, 363/2006, 365/2007, 540/2007, 949/2007, 245/2008, 1010/2008, 1408/2008).
Apreciez că în mod greșit tribunalul a dispus respingerea excepției, reținând că aceasta nu are legătură cu cauza.
Contestatoarea a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 403 alin. 1, 3 și 4 Cod procedură civilă din perspectiva faptului că stabilirea cauțiunii este lăsată la aprecierea instanței de judecată, fără precizarea unor criterii bine determinate sau cel puțin determinabile, argumentându-se că această împrejurare este de natură să creeze inegalități în fața legii, precum și că prin crearea unei situații de discriminare legislativă și practică se ajunge ca proprietatea privată să nu fie ocrotită în mod egal de lege, în sensul că părțile pot să fie prejudiciate prin suportarea unei sume de bani lăsată la arbitrariul instanței.
Pe de altă parte, excepția a fost invocată în prezenta cauză, iar faptul că a fost invocată și în altă cauză care a avut ca obiect cererea de suspendare provizorie a executării hotărârii nu are nici o relevanță.
Prin urmare, excepția are legătură directă cu cauza din perspectiva soluționării cererii de suspendare a executării hotărârii.
Este greșită și reținerea instanței de fond în sensul că nu este îndeplinită cerința alin. 3 al art. 29 din Legea nr. 47/1992 pe considerentul că asupra acestor prevederi legale există decizii anterioare ale Curții Constituționale.
Conform art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările ulterioare "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".
În toate situațiile reținute de către tribunal, Curtea Constituțională nu a admis această excepție, soluțiile fiind în sensul respingerii.
Prin urmare, nu se poate aprecia că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992.
Pentru toate aceste considerente, în opinia minoritară, s-ar fi impus, în temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, admiterea recursului declarat de recurenta împotriva încheierii din 19.05.2009, modificarea în tot a încheierii recurate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 1, 3 și 4 Cod procedură civilă invocată.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean, Liliana Crîngașu
