Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 123/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 123
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea în recursul declarat de MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I împotriva încheierii numărul 18130 din 23.11.2009 a judecătorului delegat la. de pe lîngă Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 15 februarie 2010, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, instanța de recurs a amînat pronunțarea pentru azi, 22 februarie 20910, cînd,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin încheierea nr. 18130 din 23 noiembrie 2009, Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iașia admis în parte cererea petentei și a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a radierii firmei, motivul radierii fiind lichidarea. Judecătorul delegat a aprobat decontul de cheltuieli nr. 20220 din 6.11.2009 în sumă de 1056 lei și a dispus plata acestuia din fondul de lichidare.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul delegat a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru radiere și a reținut aplicabilitatea Legii nr. 26/1990 republicată.
Referitor la decontul de cheltuieli, judecătorul delegat a considerat că se impune admiterea în parte, având în vedere că - potrivit art. 73 alineat 5 din Statutul de organizare și funcționare al UNPIR - cheltuielile de la literele A1 și A2, reprezentând consumabile și multiplicări, nu fac parte din categoria cheltuielilor de procedură, ce ar fi putut fi decontate. Judecătorul-delegat a constatat și că onorariul stabilit de intimat a fost mărit nejustificat, prin adăugarea TVA. Ca atare, aceste sume au fost înlăturate din decont.
Împotriva încheierii a formulat recurs lichidatorul judiciar Reorganizare Lichidare I, criticând-o în ce privește admiterea doar în parte a decontului de cheltuieli și solicitând aprobarea întregului decont.
Lichidatorul judiciar învederează că încheierea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (în sensul art. 304 punctul 7 Cod procedură civilă). Recurentul susține că articolul 73 alineat 5 din Statutul de organizare și funcționare al UNPIR nu cuprinde literele A1 și A2, la care se referă judecătorul delegat.
Reorganizare Lichidare invocă și punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, arătând - referitor la taxa pe valoarea adăugată - că în conformitate cu Legea nr. 571/2003 (Codul fiscal), taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect, datorat la bugetul de stat, iar Sistemul European de Conturi ( 95) definește TVA ca fiind "un impozit asupra bunurilor și serviciilor, colectat în etape de către producător și suportat integral de către consumatorul final". De asemenea, Codul fiscal și Codul d e procedură fiscală reglementează obligațiile stabilite, în legătură cu această taxă, în sarcina persoanelor juridice înregistrate în scopuri de TVA, modul de evidențiere în contabilitate a TVA, de colectare și de plată a acestei taxe către bugetul de stat.
Conform dispozițiilor art. 153 alin. 1 din Codul fiscal "persoana impozabilă care este stabilită în România conform art. 1251alin. (2) lit. b și realizează ori intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată, cu drept de deducere, trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent". Or, lichidatorul este persoană juridică înregistrată în scopuri de TVA (și face dovada în acest sens), în cazul de față nu se află în vreuna dintre situațiile de scutire de TVA (și acestea prevăzute în mod expres de legislația fiscală) și nici în situația de taxare inversă, aplicabilă - conform art. 160 din Codul fiscal - societăților aflate în procedura lichidării reglementată de Legea nr. 85/2006. Prin urmare, susține recurentul că nu a făcut decât să respecte legea, evidențiind în cuprinsul decontului cuantumul taxei pe valoarea adăugată, taxă care urmează a fi evidențiată (așa cum obligă prevederile legale) și în factura ce va fi emisă și apoi va fi virată către bugetul de stat.
În ceea ce privește onorariul, recurentul învederează că a considerat necesar să evidențieze care este suma care se cuvine lichidatorului pentru activitatea prestată - respectiv 700,00 lei și care este suma care urmează a fi virată la bugetul statului, sub formă de taxă pe valoare adăugată - respectiv 133,00 lei. Așadar, taxa pe valoarea adăugată nu ajunge în conturile lichidatorului decât pentru a fi virată către buget, în conformitate cu prevederile legale (normele fiscale) în vigoare. Acesta este motivul pentru care în decontul de cheltuieli apare un onorariu de 833,00 lei. În realitate, onorariul lichidatorului este reprezentat doar de suma de 700,00 lei.
Recurentul contestă că onorariul a fost mărit în mod nejustificat, prin adăugarea TVA, arătând că regimul juridic, sfera de aplicare, persoanele cărora le incumbă sarcina de aop lăti, modalitățile în care se plătește și finalitatea acestei taxe sunt reglementate prin norme imperative, de la care nu se poate deroga decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege. De asemenea, învederează că în încheierea prin care a fost desemnat lichidator judiciar al SC " " SRL nu se face nici o referire la onorariul lichidatorului judiciar. Astfel, prin Încheierea nr. 7132 din 13.12.2006 s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind numirea în calitate de lichidator judiciar al SC "" SRL a SC Reorganizare Lichidare SRL și s-a stabilit un avans în sumă de 600 lei, avans care, deși nu se precizează acest lucru "expressis verbis", evident este destinat să acopere cheltuielile inițiale ale procedurii și nu a fost niciodată încasat de UNPIR, practica în domeniu fiind aceea ca toate cheltuielile să fie suportate de lichidatorul judiciar, urmând ca acesta să recupereze aceste cheltuieli în momentul în care îi va fi plătit decontul din fondul de lichidare.
Recurentul mai susține că încheierea judecătorului delegat nu poate fi pusă în executare, în ceea ce privește plata de către UNPIR a decontului de cheltuieli. Astfel, articolul 73 alin. 1 din Statutul de organizare și funcționare al UNPIR prevede că "distribuirea către practicienii în insolvență de către filialele Uniunii a sumelor colectate în fondul de lichidare se va face pe baza următoarelor criterii:
a) cheltuieli de procedură pentru dosare deschise în baza Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările ulterioare, în ordinea vechimii;
b) cheltuieli de procedură pentru dosare deschise în baza Legii nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ordinea vechimii;
c) onorarii stabilite prin hotărâre judecătorească, pentru dosarele deschise în baza Legii nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, în ordinea vechimii;
d) onorarii stabilite pentru procedura prevăzută de Legea nr. 359/2004, cu modificările și completările ulterioare și de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în ordinea vechimii".
De asemenea, potrivit art. 731alin.1 din Statut "pentru decontarea din fondul de lichidare, filiala Uniunii solicită următoarele documente justificative:
a) sentința/încheierea în original, prin care judecătorul-sindic sau judecătorul delegat stabilește onorariul de achitat, respectiv cheltuieli de procedură;
b) orice document din care rezultă că debitoarea nu deține bunuri sau sume de bani în patrimoniu;
c) factura, numai în cazul în care societatea este radiată".
Așadar, având în vedere prevederile legale citate - care stabilesc ordinea în care se achită sumele către lichidatori precum și documentele necesare în vederea achitării - raportat la faptul că în dispozitivul încheierii recurate se arată în mod generic "aprobarea decontului de cheltuieli nr. 20229/06.11.2009, în sumă de 1056 lei și plata acestuia din fondul de lichidare" pretinde recurentul că este în imposibilitatea de a emite factura către UNPIR, întrucât nu cunoaște care este onorariul lichidatorului judiciar, aprobat de instanță.
Recurentul învederează și că procedura de lichidare a unei societăți comerciale cu unic asociat și fără bunuri în patrimoniu impune efectuarea următoarelor cheltuieli:
1. Cheltuieli poștale: notificări inițiale (4 bănci, administrator, ITM, Primărie) 8 plicuri x 5,5 lei = 44 lei; comunicare situație financiară: 5,5 lei;
2. Informații societate: 4,10 lei;
3. de depunere specimen semnătură: 85,40 lei;
4. depunere bilanț de lichidare: 22 lei;
5. radiere: pentru societățile fără bunuri 191 lei; pentru societățile cu activ de repartizat 234 lei;
6. Cheltuieli cu întocmirea notificărilor și adreselor - 700 lei;
Total cheltuieli de procedură: 1052 lei (în cazul societăților cu unic asociat și fără bunuri). Este imperios necesar ca aceste sume să fie achitate în cursul procedurii de lichidare, întrucât sunt cheltuieli fără de care procedura lichidării nu se poate derula. Dată fiind lipsa disponibilităților bănești în conturile societății debitoare, ele sunt suportate de către lichidatorul judiciar din fondurile sale, la momentul în care este necesară efectuarea lor. Având în vedere dispozițiile art. 731alin. 1 din Statut, care stabilesc ordinea în care se achită sumele din fondul de lichidare, lichidatorul judiciar își recuperează cheltuielile ocazionate de procedura lichidării (și evident și onorariul lichidatorului) în termen de aproximativ 3 ani de la data la care au fost efectuate, timp în care el este numit în alte dosare similare, în care procedura este susținută, de asemenea, din fondurile lichidatorului, mai susține recurentul, care invocă și prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Punctul 7 al articolului 304 Cod procedură civilă nu operează în cauză, atât timp cât încheierea supusă recursului este motivată, iar considerentele prezentate de instanță nu sunt contradictorii ori străine de natura pricinii. În speță este - însă - vorba de o greșită interpretare (cu consecința greșitei aplicări) a articolului 73 din Statutul de organizare și funcționare al UNPIR, fiind incident punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă. Instanța de recurs reține că este adevărat că alineatul (5) al articolului 73 din Statutul de organizare și funcționare al UNPIR nu cuprinde - astfel cum susține recurentul - literele A1 și A2, dar textul prevede că nu reprezintă cheltuieli de procedură, ci sunt cheltuieli proprii ale cabinetului, printre altele, consumabilele. Curtea de apel constată că judecătorul delegat a stabilit greșit caracterul cheltuielilor de la numărul curent 3 din deviz (în cuantum de 708 lei), acestea nefiind consumabile și multiplicări, ci notificări și comunicări, care se încadrează în cheltuielile de procedură la care face referire alineatul (4) al articolului 73 din Statut.
În același timp, recurentul a depus copia certificatului de înregistrare a sa în scopuri de TVA, adăugarea acestei taxe nereprezentând o mărire nejustificată a onorariului - cum greșit a considerat judecătorul delegat - ci consecința aplicării prevederilor legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată. Prin urmare, eronat s-a redus devizul de cheltuieli cu echivalentul taxei pe valoare adăugată.
Raportat considerentelor expuse curtea - în aplicarea art. 312 alineat 1 teza I și art. 312 alineat (3) Cod procedură civilă - va admite recursul, modificând în parte încheierea judecătorului delegat, în sensul aprobării în totalitate a decontului de cheltuieli, în sumă de 1.903,80 lei, ce se va plăti din fondul de lichidare, cu menținerea dispoziției vizând admiterea cererii de lichidare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I prin reprezentant împotriva încheierii nr. 18130 din 23.XI.2009 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lîngă Tribunalul Iași, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite cererea. Aprobă decontul de cheltuieli nr. 20229/6.XI.2009 în suma de 1.903,80 lei și plata acesteia din fondul de lichidare.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. /3 ex.
17.03.2010
Judecător delegat la ORC I -
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
