Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr.147/
Ședința publică de la 6 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții-petenți, domiciliat în G,--126, jud. G și -, domiciliat în G,-, județul G, împotriva încheierii nr.12043/25.11.2008 pronunțată de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați în contradictoriu cu intimata SC SRL- prin lichidator judiciar cu sediul în B, sect.3,- și intimatul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 2 martie 2009, consemnate fiind în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la 6 martie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea depusă la data de 2.10.2007 în dosarul nr- al Tribunalului Galați, privind falimentul debitoarei " " G, petenții și -, în calitate de asociați ai societății debitoare, au solicitat actualizarea valorii aportului adus la constituirea și, respectiv, majorarea capitalului social de la 400.362,46 lei, la 11.994.335 lei, funcție de rata inflației.
În motivarea cererii, au arătat, în esență, că au calitatea de asociați ai societății debitoare, deținând fiecare câte 50% din capitalul social. Conform actului adițional din 28.11. 1995, valoarea aportului adus la constituirea capitalului social a fost în cuantum de 4.003.624.591 lei vechi, din care 300.000 lei în numerar și 4.003.324.591 lei aport în natură. Ca atare, valoarea aportului a fost de 1.423.465,42 euro.
Prin încheierea din 1.04.2008, judecătorul sindic a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, reținând că atribuțiile acestuia sunt cele strict determinate de dispozițiile art. 11 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs asociații și, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați.
Prin decizia nr. 804/R/4.11.2008, recursul a fost anulat, ca netimbrat.
Cererea a fost înregistrată la. de pe lângă Tribunalul Galați sub nr. 35319/26.06.2008.
În cursul procedurii urmate în fața judecătorului delegat, petenții au complinit motivarea cererii, arătând că nu solicită majorarea capitalului social, prin modificarea valorii părților sociale sau a numărului acestora, ci restituirea aportului la capitalul social, reactualizat potrivit indicelui de inflație, în temeiul art. 133 lit. a din Legea 85/2006, raportat la art. 16 alin. 2 și art. 66 alin. 1 din Legea 31/1990 republicată.
Judecătorul delegat, prin încheierea nr. 12043/25.11.2008, a respins cererea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că prevederile art. 16 alin. 2 din Legea 31/1990 republicată și dispozițiile art. 66 alin. 1 din același act normativ nu au incidență în cauză.
Susținerea petenților, în sensul că în calitate de asociați, au un drept de creanță împotriva societății comerciale, care se materializează în faza lichidării judiciare prin dreptul de a solicita, după achitarea tuturor celorlalte obligații sociale, aportul la capitalul social, reactualizat funcție de rata inflației, este lipsită de suport legal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs petenții și, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Încheierea recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Judecătorul delegat a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii (art. 304 pct.9 pr.civ.).
Astfel, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1 din OG5/2001, art. 970, 981, 998, 1073, 1082, 1084 cod civil și art. 371 indice 2 pr.civ.
Or, instanța a ignorat aceste prevederi legale, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal.
În cauză, este vorba de o societate în faliment, iar creanța asociaților contra societății rezultă din aportul la capitalul social și se traduce prin dreptul acestora la surplusul lichidării.
Textele legale sus arătate permit actualizarea creanțelor funcție de rata inflației, pentru asigurarea recuperării creanțelor la valoarea lor reală.
Instituția juridică ce reprezintă fundamentul acestei cereri este reprezentată de teoria impreviziunii, recunoscută de doctrină și jurisprudență, iar elementul imprevizibil este reprezentat de conjunctura economico-financiară a țării noastre, din 1995 și până în prezent. Sediul materiei este art. 970 Cod civil, întrucât creanța pretinsă are temei contractual - contractul de societate.
Conform art. 66 alin. 8 din Codul fiscal, venitul impozabil realizat din lichidarea unei persoane juridice reprezintă excedentul distribuțiilor în bani peste aportul la capitalul social al persoanei fizice.
În opinia recurenților rațiunea acestui text legal rezidă în faptul că aportul la capitalul social a fost deja impozitat, iar în lipsa actualizării aportului constituit în anul 1995, prevederile art. 66 alin. 8 Cod fiscal devin injuste întrucât asociații ar fi impozitați de două ori pentru aceeași sumă.
Au mai susținut recurenții că încheierea recurată este nulă absolut conform art. 304 pct. 5 raportat la art. 105 alin. 2 și art. 261 pr.civ. Astfel, judecătorul delegat nu face referire la nici unul din motivele invocate în susținerea cererii, încălcând astfel dispozițiile art. 261 pct. 5 pr.civ.
Un alt motiv de recurs vizează depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin hotărârea pronunțată (art. 304 pct. 4 pr.civ.).
Astfel, judecătorul delegat a refuzat a judeca cererea, pe motiv că legea nu prevede, încălcând astfel dispozițiile art. 3 Cod civil, art. 21 din Constituție și art. 6 din
Doctrina a evidențiat faptul că și refuzul de a recunoaște valoarea juridică a unor dispoziții normative în vigoare reprezintă o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, în sensul dispozițiilor art.304 pct. 4 pr.civ. Concret, judecătorul delegat a refuzat recunoașterea valorii juridice și a aplicabilității art. 3 Cod civil, art. 21 din Constituție, art. 6 din și art. 4 alin. 2 din Legea 303/2004.
Intimata SC " " SRL G, prin lichidator judiciar, a achiesat la recursul declarat de cei doi asociați.
A susținut, în esență, că părțile sociale reprezintă titluri de creanță ale asociaților contra societății, care constă în dreptul la dividende și în dreptul la o parte proporțională din surplusul lichidării ( ca în speța de față).
Creanța asociaților contra societății este de natură contractuală, rezultând din contractul de societate, astfel că jurisprudența invocată de recurenți, referitoare la actualizarea valorii creanței bănești, este pe deplin aplicabilă.
A mai susținut intimata că impozitul prevăzut de art. 66 alin. 8 Cod fiscal se aplică sumei reprezentând diferența dintre surplusul lichidării și valoarea aportului asociaților la constituirea sau majorarea capitalului social. Or, valoarea aportului, la care se referă Codul fiscal, este valoarea reală și nu valoarea nominală. Or, în lipsa reactualizării aportului s-ar ajunge la situația absurdă a plății unui impozit pe pierdere, iar nu a unui impozit pe venit.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Motivul de recurs, referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către judecătorul delegat la. de pe lângă Tribunalul Galați (art. 304 pct. 4 pr. civ.), este nefondat. Concret, recurenții au susținut că refuzul de a recunoaște valoare juridică unor dispoziții normative în vigoare, respectiv prevederilor art. 3 Cod civil, art. 21 din Constituție, art. 6 din și art. 4 alin. 2 din Legea 303/2004, dispoziții care interzic judecătorului refuzul de a judeca, pe motiv că legea nu prevede, caz de denegare de justiție, se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 pr.civ.
Însă, petenții au învestit inițial, judecătorul sindic, cu o cerere prin care au solicitat actualizarea aportului adus la capitalul social, întâi funcție de cursul leu-dolar și, ulterior, funcție de rata inflației.
Judecătorul sindic, prin încheierea din 1.04.2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați. Petenții au achiesat, practic, la această soluție, de dezînvestire a judecătorului sindic, atâta vreme cât recursul declarat de aceștia, împotriva încheierii din 1.04.2008, a fost anulat, ca netimbrat prin decizia nr. 804/R/4.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Galați.
Așa fiind, judecătorul delegat nu se putea pronunța decât în limitele prevăzute de art. 1 alin. 1 și alin. 2 indice 1, art. 6 alin. 1 și art. 8 din Legea 26/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul exercitării controlului legalității operațiunilor efectuate de oficiul registrului comerțului, pronunțându-se, prin încheiere, doar asupra cererilor de înregistrare formulate de comercianți (înmatricularea sau înscrierea mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege).
Concret, judecătorul delegat a fost obligat să analizeze dacă s-a solicitat o modificare a actului constitutiv care să impună o înregistrare în registrul comerțului, în condițiile art. 204 alin. 4 din Legea 31/1990 republicată și dacă, prin urmare, o atare modificare a actului constitutiv trebuia să devină opozabilă terților, în condițiile prevăzute de lege.
Așa fiind, deși petenții au evitat să califice modificarea actului constitutiv ca fiind o majorare a capitalului social al societății comerciale aflate în insolvență, "reactualizarea capitalului social funcție de rata inflației" nu poate fi subsumată decât unei modificări a actului constitutiv.
În aceste condiții, în mod corect a reținut judecătorul delegat că o atare cerere nu poate fi primită.
Aceasta întrucât, pe de o parte, personalitatea juridică a unei societăți comerciale dizolvate, cum este cazul, în speță, este limitată la operațiunile lichidării (art. 233 alin. 4 din Legea 31/1990 republicată), ceea ce exclude o modificare a actului constitutiv, de tipul majorării de capital social iar, pe de altă parte, conform art. 221 din același act normativ, societatea cu răspundere limitată nu își poate majora capitalul social decât în modalitățile și din sursele prevăzute de art. 210 din lege.
Or, potrivit art. 210 alin. 1 și 2 din Legea 31/1990 republicată, capitalul social se poate mări din următoarele surse: noi aporturi în numerar și/sau în natură, încorporarea rezervelor, cu excepția rezervelor legale ori prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile ale societății cu părți sociale ale societății cu răspundere limitată.
Este evident că actualizarea capitalului social subscris, funcție de rata inflației, nu poate constitui o sursă a majorării capitalului social.
În acest context, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați nu a refuzat să judece cererea, sub motiv că legea nu prevede, contravenind astfel dispozițiilor art. 3 Cod civil, art. 21 din Constituție, art. 6 din și art. 4 alin. 2 din Legea 303/2004 (cum în mod greșit s-a afirmat prin motivele de recurs), ci a respins cererea de înregistrare a mențiunii majorării capitalului social, reținând în mod corect că Legea 31/1990 republicată, nu permite o atare sursă de majorare a capitalului social.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.5, este, de asemenea, nefondat. Astfel, recurenții-petenți au susținut că, în condițiile art. 105 alin. 2 raportat la art. 261 pct. 5 pr.civ. hotărârea atacată este nulă absolut, întrucât judecătorul delegat nu a analizat argumentele de drept ce fundamentau cererea, respectiv dispozițiile art. 1 din OG5/2001, art. 970, 981, 998, 1073, 1082, 1084 Cod civil, art. 11, 18 alin. 1-2, 19, 20, 24, 25, 28 alin. 1 lit. h, 33, 42, 47 din Legea 85/2006 și art. 7, 16 alin. 2, 66 alin. 1 din Legea 31/1990.
Or, așa cum s-a arătat în considerentele ce preced, judecătorul delegat a analizat în limitele competenței prevăzute de lege, dacă cererea de înregistrare a mențiunii majorării capitalului social întrunește condițiile legale. Era de prisos a analiza temeiurile de drept ce justifică actualizarea capitalului social subscris, funcție de rata inflației, câtă vreme aceasta nu constituie o sursă de majorare a capitalului social.
De altfel, petenții au susținut, în esență, că teoria impreviziunii și principiul actualizării valorii creanțelor bănești îi îndreptățesc să solicite actualizarea aportului adus de aceștia la capitalul social. În opinia petenților, prin încheierea contractului de societate, cei doi asociați au devenit creditori ai societății, creanța constând în aportul la capitalul social, iar creanța acestora a devenit certă în momentul în care s-a constatat existența unui surplus al lichidării. Judecătorul delegat era obligat să constate intervenirea elementului imprevizibil - inflația galopantă ce a intervenit de la nașterea creanței (în urmă cu 16 ani) și să dispună, în consecință, actualizarea capitalului social ( a creanței), funcție de rata inflației, în baza art. 970 Cod civil.
Un asemenea raționament pornește însă de la o premiză greșită.
Bunurile constituite ca aport devin proprietatea societății, în lipsa unei convenții contrare. Astfel, asociații nu creditează societatea cu sumele constituite ca aport ci transferă, cu titlu definitiv și irevocabil, drepturi al căror titular devine societatea. În schimb, în temeiul calității lor de asociați, ei devin titularii unui drept de creanță care le permite să primească dividende și să participe la rezultatul lichidării.
În aceste condiții, dreptul de creanță al asociaților, deși născut ca o consecință a transmiterii aportului, nu poartă asupra acestuia, cum în mod greșit își fundamentează cererea petenții, ci asupra profitului sau a bunurilor ori sumelor rămase în urma lichidării patrimoniului societății comerciale (ca în speța de față). Ca atare, în mod greșit se susține că asociații ar fi îndreptățiți să solicite actualizarea aportului, de vreme ce creanța lor împotriva societății nu poartă asupra acestui aport, constituit fie în numerar, fie în natură.
Inexistența unei atare creanțe a asociaților împotriva societății rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 66 alin. 1 și art. 68 din Legea 31/1990 republicată, din care rezultă că asociații nu exercită, sub raport economic, decât un drept de creanță complex, care le permite numai să participe la distribuirea profitului și, eventual, a rezultatului lichidării.
Cât privește interesul promovării de către cei doi asociați a cererii de față, acesta a fost justificat de dispozițiile art. 66 alin. 8 din Codul fiscal, potrivit cărora venitul impozabil realizat din lichidarea unei persoane juridice reprezintă excedentul distribuțiilor în bani peste aportul la capitalul social al persoanei fizice. Cu alte cuvinte, impozitul pe venitul cuvenit celor doi asociați, de 16%, se aplică sumei reprezentând diferența dintre surplusul lichidării și valoarea aportului asociaților la constituirea sau majorarea capitalului social al societății, adică asupra investiției asociaților în societate.
S-a pretins că valoarea aportului, la care se referă Codul fiscal, este valoarea reală și nicidecum nominală, însă nu există nici un argument legal care să justifice o atare interpretare. Astfel, așa cum s-a arătat, creanța asociaților împotriva societății nu constă în aportul la capitalul social, spre a putea pretinde actualizarea creanței.
Pe de altă parte, potrivit art. 7 pct. 33 lit. b din Codul fiscal (Legea 571/2003, cu modificările și completările ulterioare), valoare fiscală reprezintă valoare de aport, de înregistrare în patrimoniu, deci valoarea nominală. O altă interpretare ar reprezenta o încălcare a principiului fiscalității, constituit de certitudinea impunerii, potrivit căruia impozitele și taxele sunt reglementate de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, modalitatea și sumele de plată fiind precis stabilite pentru fiecare plătitor.
De altfel, o atare modalitate de interpretare nu conduce la aplicarea unui impozit pe pierdere, cum greșit s-a pretins, întrucât impozitul datorat de asociați se calculează ca diferență între veniturile realizate din lichidarea persoanei juridice și cheltuielile efectuate (fiind de netăgăduit că aducerea ca aport a unui bun reprezintă, din punctul de vedere al asociatului, o cheltuială). Or, ar reprezenta o încălcare a oricărui principiu al fiscalității posibilitatea actualizării cheltuielilor, la data plății impozitului pe venitul din investiții.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 indice 1 pr.civ. va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca fiind nefondat, recursul formulat de recurenții-petenți, domiciliat în G,--126, jud. G și -, domiciliat în G,-, județul G, împotriva încheierii nr.12043/25.11.2008 pronunțată de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 martie 2009.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /3.04.2009
Tehno: 3 ex./ 06.04. 2009
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin, Valentina Vrabie
