Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2.974/2008
Ședința publică din 11 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea SC MEDIA SRL împotriva deciziei nr.686/17.03. 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, privind și pe intimații și, având ca obiect recurs împotriva încheierii judecătorului delegat la.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimați avocat, lipsă fiind contestatoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, partea prezentă arată că nu are alte cereri de formulat, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 150.pr.civ. curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea contestației în anulare în principal ca tardiv formulată, iar în subsidiar, ca nefondată, pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.
CURTEA:
Prin contestația în anulare înregistrată în data de 2 octombrie 2008, contestatoarea MEDIA C-N, în contradictoriu cu pârâții și -, au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desființarea în totalitate a deciziei civile nr. 686 din 17 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ și, în rejudecare, să se respingă recursul formulat de către recurenții și -.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea susține că instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială atunci când nu a observat că recursul formulat de către recurenții împotriva încheierii nr. 349 din 9 ianuarie 2008 pronunțată de către judecătorul delegat de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj în dosarul nr. 78.574/18.12.2007 este în realitate tardiv.
Contestatoarea susține că în condițiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 26/1990, termenul de recurs a început să curgă la data de 9 ianuarie 2008 și s-a terminat la data de 24 ianuarie 2008, astfel încât recursul înregistrat în data de 6 februarie 2008 este, în realitate, tardiv.
Mai susține contestatoarea și faptul că, în realitate, nici nu a existat un recurs, deoarece nu s-a depus dovada înregistrării acestuia la registrul comerțului și că pe adresa de înaintare a recursului la instanță se menționează că s-a declarat recurs de către MEDIA C-N și nu de către și -.
Intimații și - în întâmpinarea depusă ( 18) au invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare, iar pe fond au solicitat respingerea contestației.
Referitor la excepția tardivității introducerii contestației în anulare, intimații au susținut că nu a fost respectat termenul de 15 zile prev. de art. 319 alin. 2.pr.civ. termen care începe să curgă de la data luării la cunoștință a hotărârii.
Intimații susțin că momentul luării la cunoștință poate fi dovedit prin orice mijloc de probă și că prin certificatul constatator emis de la data de 28 mai 2008 se menționează înregistrarea în registrul comerțului a deciziei față de care s-a formulat prezenta contestație în anulare.
Având în vedere dispozițiile art. 5 din Legea nr. 26/1990, intimații apreciază că aceasta este data la care s-a luat la cunoștință de către contestatoare de conținutul deciziei față de care a formulat contestația în anulare.
Cu privire la fondul cauzei, intimații susțin că recursul nu a fost tardiv, ei având calitatea de terți față de persoana juridică, astfel încât termenul de recurs începe să curgă de la data publicării în monitorul oficial, așa cum prev. art. 6 din Legea nr. 36/1990.
Recursul a fost depus în 6 februarie 2008, iar publicarea în monitorul oficial s-a realizat în data de 27 iunie 2008, recursul fiind deci promovat înainte ca termenul de recurs să înceapă să curgă.
Referitor la înregistrarea recursului, intimații arată că acesta a fost depus la registrul comerțului, așa cum prev. art. 6 alin. 4 din Legea nr. 26/1990, unde se face mențiune despre existența recursului care se transmite mai apoi, spre competentă soluționare, Curții de Apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului.
În această situație, pe înscrisul reprezentând recursul nu există ștampila de înregistrare a acestuia, însă la dosarul cauzei s-a depus încheierea de menționare a declarării recursului.
Analizând contestația în anulare, Curtea constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 686 din 17 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJs -a admis recursul declarat de recurenții și - împotriva încheierii civile nr. 349 din 9 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 7.857/18 2007 care a fost modificată în sensul respingerii cererii petentei MEDIA de mutare a sediului social în imobilul situat în C-N, str. -, nr. 17,. 2.
Așa cum s-a arătat anterior, intimații au invocat excepția de tardivitate a contestației prin raportare la dispozițiile art. 5 din Legea nr. 26/1990.
Potrivit art. 319 alin. 2.pr.civ. termenul de declarare al contestației în anulare este de 15 zile de la data când contestatorula luat la cunoștință de hotărâre.
Modalitatea în care susțin intimații ar fi luat la cunoștință contestatoarea de conținutul deciziei față de care a formulat contestația în anulare, nu îndeplinește exigențele textului legal menționat anterior.
Fără îndoială, art. 5 din Legea nr. 26/1990 asigură cerința publicității pentru toate înregistrările efectuate în registrul comerțului, dar nu asigură și cerința explicită a luării la cunoștință la care face referire art. 319 alin. 2.pr.civ.
Doar dacă a luat la cunoștință efectiv de conținutul deciziei, partea este în măsură să realizeze o analiză a acesteia și să aprecieze dacă se impune să formuleze o cale extraordinară de atac. Doar dacă îi cunoaște conținutul partea poate să aprecieze că acea hotărâre are un caracter vătămător și poate să își determine conduita ulterioară, sub aspect procesual.
Publicitatea realizată de către registrul comerțului nu întrunește această cerință legalăexplicită.
Contestatoarea a solicitat eliberarea unei copii de pe decizie ( 93) pe care a primit-o în data de 1 octombrie 2008, dată de la care a început să curgă termenul de 15 zile prev. de art. 319 alin. 2.pr.civ.
Întrucât contestația în anulare a fost înregistrată în data de 2 octombrie 2008 ( 1), se poate constata că acest termen legal a fost respectat.
Referitor la fondul contestației în anulare, Curtea constată următoarele:
În esență, contestatoarea susține că au fost săvârșite mai multe greșeli materiale cu prilejul soluționării recursului.
Față de cele susținute se poate constata că în cauză a existat un recurs legal înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului în data de 6 februarie 2008, fiind depusă la dosar încheierea nr. 2.239/2008 de menționare a recursului ( 5) în registrul comerțului.
Instanța de recurs nu a fost deci în eroarea atunci când a procedat la analizarea recursului declarat în cauză.
Împrejurarea că în adresa de înaintare este menționat ca existând recursul lui MEDIA, nu poate fi considerată ca o greșeală materială săvârșită de către instanță atunci când s-a investit cu soluționarea recursului intimaților, întrucât investirea instanței nu s-a realizat prin adresa nr. 1.599 din 14 februarie 2008, ci de faptul depunerii recursului.
Adresa Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj reprezintă un simplu act de administrare a justiției și nu un act de procedură care să producă consecințele pe care le susține contestatoarea, respectiv a unei investiri greșite.
Referitor la pretinsa tardivitate a recursului:
S-a stabilit în practica judiciară că sunt admisibile, pe temeiul unei greșeli materiale, contestațiile în anulare formulate împotriva unor decizii irevocabile prin care s-au respins în mod greșit recursurile deși, în realitate, termenul de recurs de 15 zile a fost respectat.
Contestatoarea invocă acum situația inversă, respectiv a neobservării de către instanța de recurs a excepției de tardivitate.
Excepția tardivității poate fi invocată însă și de către părți și, în principal, de partea care are interes să o invoce, respectiv de acea parte care se opune admiterii recursului.
Mai mult decât atât, în cond. art. 310 pr.civ. instanța de recurs care pășește la judecarea recursului pe fond, sau pe o altă excepție dar nu cea de tardivitate, a socotit deja că acesta a fost depus în termeul legal.
Contestatoarea a avut calitatea de intimată la fond și și-a manifestat opoziția, pe fond, față de recurs, neînțelegând să invoce și excepția de tardivitate.
, contestatoarea își invocă o eventuală culpă a neobservării tardivității recursului cu prilejul soluționării acestuia deși avea tot interesul de a ridica această excepție în fața instanței de recurs.
Chiar dacă am aprecia că cele menționate anterior nu reprezintă argumentele hotărâtoare a unei soluții de respingere a contestației în anulare, cele ce vor urma au în vedere eventuala greșeală materială criticată de contestatoarea ca fiind făcută de instanța de recurs cu prilejul calculului din oficiu a depunerii recursului în termenul legal.
Astfel, recurenții din dosarul de fond sunt coproprietari ai imobilului în care urma să-și stabilească sediul contestatoarea, respectiv imobilul situat în C-N, str. -, nr. 17. Recurenții nu au nici o legătură cu persoana juridică.
Față de aceasta și față de actele întocmite de aceasta cu prilejul schimbării sediului, recurenții au calitatea de terți, respectiv de "orice alte persoane interesate" la care face referire ultima parte a art. 6 alin. 3 din Legea nr. 26/1990.
Recurenții nu sunt părți pentru ca față de ei termenul de recurs să curgă de la 15 zile de la data pronunțării încheierii, ci sunt persoane interesate, interesul lor fiind generat de faptul că o persoană juridică intenționa să-și stabilească sediul într-un imobil ce se află în coproprietate, fără ca pentru această schimbare a destinației imobilului să fie solicitat acordul tuturor coproprietarilor.
Calculul termenului de recurs a început deci de la data publicării încheierii judecătorului delegat în Monitorul Oficial,partea a IV-a, respectiv 27 iunie 2008, iar termenul s-a împlinit la data 12 iulie 2008.
Recursul a fost înregistrat înainte de data publicării, respectiv în data de 6 februarie 2008.
Instanța de recurs a calculat deci corect termenul de recurs prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. 3 din Legea nr. 26/1990, constatând că recurenții nu sunt părți în raportul juridic dedus judecății, ci sunt persoane interesate.
Față de cele menționate anterior, se va respinge contestația în anulare și se va menține în întregime decizia atacată.
În temeiul art. 274.pr.civ. deoarece s-a aflat în culpă procesuală, contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimaților în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat.(30)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității contestației în anulare, excepție invocată de către intimații ȘI -.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea MEDIA C- împotriva deciziei nr. 686 din 17 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ pe care o menține în întregime.
Obligă contestatoarea să achite intimaților ȘI - 700 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./16.12.2008.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
