Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 217/2010. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 217/R-COM
Ședința publică din 17 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra, recursului declarat de SC SA cu sediul în P,-, județul A, împotriva încheierii nr.16230 din 29.12.2009, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, în dosarul nr.57816/2009, intimați fiind domiciliată în P, str. - -, -. A,. 2,. 6, județul A, cu domiciliul ales la. u - P, - -, -. D,. 3, județul A, domiciliat în P, str. -, -A,. B,. 12, județul A și SC SRL cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei potrivit chitanței nr.C-/30.12.2009 (fila 2) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 10 februarie 2010, dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin adresa nr.59457/04.01.2010, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeșa înaintat recursul formulat de, împotriva încheierii nr.16230/29.12.2009, pronunțată de Judecătorul delegat în dosarul nr.57816/29.12.2009.
În recursul formulat, se critică încheierea deoarece s-a făcut prin aceasta o greșită aplicare a art.29 din Legea nr.47/1992, deoarece s-a dispus sesizarea Curții Constituționale, fără a fi îndeplinite cerințele textului menționat.
Se susține că judecătorul delegat nu este o instanță de sine stătătoare, în sensul art.26 din Constituția României, astfel că și față de caracterul necontencios al cererii au fost depășite atribuțiile menționate expres în art.8 din Legea nr.26/1990.
Se susține că din Decizia Curții Constituționale nr.336/2009, s-a respins excepția de neconstituționalitate a art.6 din Legea nr.26/1990, reținându-se în cuprinsul acesteia că judecătorul-delegat nu poate fi considerat o instanță de sine stătătoare, soluționarea cererilor de înregistrare a mențiunilor în Registrul comerțului, urmând a fi efectuată cu procedura necontencioasă prevăzută de art.331-337 Cod procedură civilă.
A fost înaintată totodată încheierea atacată și înscrisurile din dosarul cauzei, respectiv cererile de intervenție, actul constitutiv al societății, hotărârea AGEA din 07.10.2009, extras din Of. contract de reprezentare și anexă, contract de administrare, certificat constatator, excepția de neconstituționalitate invocată.
Analizând înscrisurile dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea nr.16230/29.12.2009, atacată, judecătorul-delegat a sesizat Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art.6 din Legea nr.26/1990.
S-a reținut că, cerințele art.29 din Legea nr.47/1992 sunt îndeplinit în cauză fiind invocată excepția de neconstituționalitate a unui text dintr-o lege care reglementează chiar procedura în fața judecătorului-delegat.
S-a mai reținut că anterior Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate în alte cauze, astfel că sesizarea curții se impune a fi făcută față de disp. art.29 alin.3 din Legea nr.47/1992.
Prin concluziile scrise a fost invocată excepția lipsei de interes a intervenienților atât persoane fizice cât și persoana juridică.
De asemenea se constată că aspectul necompetenței materiale nu a mai fost reiterat, asupra acestuia curtea reținând că încheierea a fost pronunțată de judecătorul delegat la 29.12.2009, fiind supusă căii de atac prevăzută de lege la momentul pronunțării sale și lăsată în competența instanței superioare celei care a pronunțat-o, potrivit art. 725 alin. 2 rap. la art. 299 și 3 alin. 3.proc.civ. și la art. 60 din nr. 31/1990, coroborat cu faptul că în textul nr.OUG 116/2009 lipsesc dispozițiile tranzitorii referitor la soluționarea recursurilor declarate împotriva încheierilor pronunțate de judecătorul delegat, anterior intrării în vigoare a legii noi și cu soluționarea cărora a fost legal investită curtea de apel.
Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor invocate, instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ce privește cerința interesului intervenienților de a formula cererea de intervenție se constată că la 18.12.2009, când a fost pusă în discuția părților admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție (42-43), petenta nu a contestat calitatea de acționar a acestora. De asemenea, din înscrisul de la fila 38 rezultă că este acționar la SC iar din certificatul de la fila 45, emis în dosarul nr- rezultă că, a formulat în contradictoriu cu petenta cerere de anulare a hotărârii AGEA din 04.12.2009. Societatea comercială intervenientă, ca acționar al administratorului și acționarului petentei (40, 50, 58-59) are la rândul său interes să intervină, în temeiul art. 46 alin. 2 din nr. 31/1990. Cu privire la, se constată că aceasta a invocat calitatea de reprezentant a administratorului petentei, mandatul fiind încheiat, potrivit mențiunilor din registru, la 16.03.2008, fiind numit un alt reprezentant, și nici nu rezultă din actele dosarului calitatea sa de acționar.
Însă, pe de o parte se constată că prezentul recurs are în vedere încheierea din 29.12.2009 nu și pe cea din 18.12.2009, când s-a analizat admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție iar pe de altă parte se constată că limitele învestirii în prezentul recurs sunt date de sesizarea Curții Constituționale asupra excepției de neconstituționalitate a art. 6 din nr. 26/1990, față de care interesează calitatea persoanei care a ridicat excepția.
Cu privire la sesizarea Curții Constituționale, curtea reține că potrivit art.29 alin.2 din Legea nr.47/1992 republicată, excepția de neconstituționalitate poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau din oficiu de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial.
Reglementarea nu face nici o distincție în privința părților care pot invoca excepția de neconstituționalitate, menirea principală a acesteia fiind protecția drepturilor fundamentale. Prin urmare, invocarea excepției de neconstituționalitate este permisă și intervenientului în cererea de înregistrare mențiuni ce face obiectul cauzei.
Una dintre condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate prevăzută de art.29 alin.3 din Legea nr.47/1992 republicată, este acea de a se invoca în raport cu o prevedere legală a cărei neconstituționalitate nu a fost constatată printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Este inadmisibilă reiterarea unei excepții de neconstituționalitate admisă și nu a unei excepții de neconstituționalitate respinsă, astfel că această cerință este îndeplinită.
Pe de altă parte, potrivit art. 6 din nr. 26/1990, în forma în vigoare la data pronunțării încheierii atacate, coroborat cu art.37 din Legea nr.31/1990, soluționarea cererilor pentru înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului revenea judecătorului delegat, căruia i-a fost desemnată această atribuție de către președintele tribunalului. Ca atare, competența revenea tribunalului ca instanță de judecată, și nu Oficiului Registrului Comerțului, care în cadrul acestei proceduri realiza numai lucrări de grefă, secretariat etc. iar procedura necontencioasă reglementată de textul criticat, se supune regulilor prevăzute de art.331-337 Cod procedură civilă.
Această situație a fost reținută și în jurisprudența Curții Constituționale, care a arătat totodată că situația judecătorului delegat reprezintă o derogare de la dispozițiile Codului d e procedură civilă privind desfășurarea activității judecătorului în afara instanțelor, precum și de la dispozițiile Legii nr.303/2004 și Legii nr.304/2004, referitoare la posibilitatea delegării judecătorilor. Astfel, Curtea Constituțională prin decizia nr.366/17 martie 2009, prin care a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 din Legea nr.26/1990, a reținut că judecătorul delegat la registrul comerțului desfășoară activități jurisdicționale, aparținând tribunalului ca instanță de judecată, fiind astfel competent să se pronunțe pe această excepție în sensul admiterii sau respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale.
In jurisprudența sa Curtea Constituțională a fost chiar sesizată cu excepția de neconstituționalitate de către judecătorul delegat (decizia nr. 1339/2009 ublicată p. în Monitorul Oficial Nr. 871 din 14 decembrie 2009), soluționând-o fără a identifica vreun impediment în ce privește calitatea acestuia în raport de disp. art. 29 alin.2 din Legea nr.47/1992.
Totodată, față de data pronunțării încheierii, se constată că dispozițiile OUG nr. 116/2009 nu erau în vigoare, judecătorul delegat fiind competent să soluționeze cererea de înscriere în registrul comerțului și să trimită cauza Curții Constituționale, la revenirea dosarului, urmând să se aplice dispozițiile în vigoare la data respectivă, după caz art. 7 alin. 7 din OUG nr. 116/2009.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 312.proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC SA cu sediul în P,-, județul A, împotriva încheierii nr.16230 din 29.12.2009, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș, în dosarul nr.57816/2009, intimați fiind, domiciliată în P, str. - -, -. A,. 2,. 6, județul A, cu domiciliul ales la. u - P, - -, -. D,. 3, județul A, domiciliat în P, str. -, -A,. B,. 12, județul A și SC SRL, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
/7 ex/19.02.2010
Jud delegat
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu