Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 428/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.428/COM
Ședința publică din 30 martie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 3: Revi Moga
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului comercial d eclarat de recurent- - SRL- cu sediul procesual ales la & Asociații - B, sector 1, nr.4-8,.8, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva încheierii nr.11339/22.01.2009, pronunțată de judecătorul delegat la.C în dosarul nr.J-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 23.03.2009 și, respectiv 30.03.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Cu privire la recursul comercial d e față, constată:
Prin încheierea nr. 11339/22.01.2009, pronunțată de judecătorul delegat la.C, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de către -, privind înscrierea în registrul comerțului și a mențiunilor referitoare la majorarea capitalului social prin hotărârea asociatului unic nr.18.12.2008.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul delegat a reținut că petenta a solicitat înregistrarea mențiunii de majorare a capitalului social având ca sursă de majorare conversia unei creanțe certe, lichide și exigibile pe care asociatul unic o are față de societate, incluzând și dobânda aferentă, creanță scadentă la data de 18.12.2008, în baza contractului de împrumut din data de 28.11.2008.
Conform disp.art.16 din Legea nr.30/1990, republicată, aporturile în creanțe nu sunt admise la societățile cu răspundere limitată.
In susținerea cererii formulate, petenta a invocat art.221 și prevederile art.210 din Legea nr.31/1990, arătând că, potrivit acestor dispoziții legale, majorarea capitalului social la societățile cu răspundere limitată se realizează în modalitățile și din sursele prevăzute la art.210, deci și prin compensarea unor creanțe certe, lichide și exigibile asupra societății cu părți sociale ale acesteia.
Judecătorul delegat a reținut că ne aflăm în prezența a două dispoziții legale relative la același aspect, respectiv capitalul social al societății cu răspundere limitată sub aspectul naturii și sursei acestuia.
Pornind de la înțelesul noțiunii de aport la capitalul social, s-a apreciat că norma reglementată de art.16 din Legea nr.31/1990, care exclude aportul în creanțe la capitalul social al societății cu răspundere limitată constituie norma specială care are aplicabilitate atât în etapa de constituire a societății cât și în aceea de funcționare a acesteia.
Singurul argument ce poate fi invocat ar fi cel de text pe care petenta a înțeles să-l valorifice, dar care presupune o aplicare a disp.art.210 și 221 din Legea nr.31/1990, fără a se realiza o interpretare coroborată cu disp.art.16 din același act normativ.
Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, solicitând admiterea lui cu consecința modificării încheierii recurate, în sensul admiterii cererii de înregistrare în registrul comerțului a mențiunii privind deciziile adoptate prin hotărârea adunării generale a asociaților din 18.12.2008 și menționarea în registrul comerțului a deciziei de admitere a recursului cu consecința înregistrării în registrul comerțului a tuturor deciziilor adoptate prin hotărârea adunării generale a asociaților din data de 18.12.2008 și publicarea acestora în Monitorul Oficial al României Partea a IV-
Ca temei juridic au fost invocate disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se arată că societatea are ca asociat unic Team
Suma cu care s-a majorat capitalul social al societății provine din conversia creanței certe, lichide și exigibile pe care asociatul unic o are subscrisă, incluzând și dobânda aferentă.
Creanța a devenit exigibilă la data de 18.12.2008, în conformitate cu contractul de împrumut încheiat la data de 28.11.2008 și cu actul adițional la acest contract.
Prin contractul de facilitate de credit din 28.11.2008 încheiat pe data de 28.11.2008, între societate și asociatul unic, acesta din urmă, în calitate de creditor, s-a obligat să acorde societății, în calitate de împrumutat, o facilitate de credit în valoare de 141.000.000 euro.
Prin actul adițional la acest contract, părțile au convenit de comun acord că data scadenței pentru rambursarea sumei trase de societate, cu dobânda aferentă, va fi 18.12.2008; în plus, părțile au decis ca rambursarea împrumutului să se facă într-una dintre următoarele variante alternative: în natură, prin natura sumei împrumutate sau prin conversia sumei datorate în capital social, prin emiterea unor noi părți sociale ale societății.
Mai arată recurenta că, în baza disp.art.21 din Legea nr.26/1990, societatea a formulat la. cerere de înregistrare mențiuni privind hotărârea de majorare capital.
Judecătorul delegat la. a respins cererea prin încheierea nr.11339/22.01.2009.
Judecătorul delegat nu a făcut distincție între noțiunea de aport în creanțe (ce face obiectul art.16 al.3 din Legea nr.31/1990) și noțiunea de compensare a unei creanțe pe care asociatul o are față de societatea comercială însăși (art.210, art.221 din Legea nr.31/1990).
Compensarea unei creanțe pe care asociatul o are față de societate, prevăzută de art.210 din Legea nr.31/1990, presupune existența unui raport între două entități (societatea comercială și asociatul care are o creanță față de aceasta), iar aportul în creanțe presupune existența unui raport în care sunt implicate trei entități (societatea comercială, asociatul acesteia și terțul față de care asociatul are o creanță).
Art.16 din Legea nr.31/1990, reținut de judecătorul delegat, se referă doar la creanța asociatului asupra unui terț și nicidecum la creanța asociatului asupra societății însăși.
Față de cele expuse, consideră că disp.art.16 din Legea nr.31/1990 nu își găsesc aplicabilitatea în cauză, iar, pe de altă parte, compensarea cu creanțe ale asociatului asupra societății asupra societății este permisă în baza disp.art.210 și art.221 din Legea nr.31/1990.
Analizând toate criticile formulate, Curtea reține următoarele:
La data de 18.12.2008 prin hotărârea asociatului unic s-a hotărât:
1. majorarea capitalului social al societății;
2. modificarea și consolidarea actului constitutiv al societății pentru a se reflecta majorarea de capital social.
Majorarea capitalului social provine din conversia creanței certe, lichide și exigibile pe care asociatul unic o are față de societatea către -
Compensarea unei creanțe pe care asociatul o are față de societatea comercială este prevăzută în art.210 din Legea nr.31/1990.
Textul se referă exclusiv la societatea pe acțiuni, deoarece legiuitorul nu folosește decât noțiunea de "acțiuni", fără a menționa părțile de interes sau părțile sociale.
Insă, în temeiul normei de trimitere reglementată de art.221 din lege, el se aplică și majorării capitalului societății cu răspundere limitată.
Una din sursele de majorare a valorii nominale a părților sociale este și cea privind compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu părțile sociale.
Art.210 din Legea nr.31/1990 prevede în mod expres modalitățile de majorare a capitalului social printre care se află și compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni ale acesteia.
Operațiunea juridică nu reprezintă propriu-zis o compensare (care presupune existența deopotrivă a două creanțe certe, lichide și exigibile și care le stinge pe amândouă, până la concurența lor), ci reprezintă o transformare a creanțelor pe care terții le au față de societate în părți sociale, pe baza convenției creditorului și debitorului care, în loc să creanța, înțeleg, pe calea novației obiective, să transforme obligația de plată în obligația societății de a emite părți sociale de o valoare egală.
Insă, noțiunea de aport în creanțe este distinctă de cea privind compensarea unei creanțe pe care asociatul o are față de societatea comercială însăși.
Mai mult, textul art.221 din Legea nr.31/1990 prevede că "societatea cu răspundere limitată își poate majora capitalul social în modalitățile și din sursele prevăzute la art.210".
Deci, capitalul social al societății cu răspundere limitată se poate mări și prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății.
Față de cele expuse, disp.art.16 din lege nu-și găsesc aplicabilitatea în cauza de față.
Așa fiind, în conf.cu disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul comercial d eclarat de recurenta- - SRL- cu sediul procesual ales la & Asociații - B, sector 1, nr.4-8,.8, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva încheierii nr.11339/22.01.2009, pronunțată de judecătorul delegat la.C în dosarul nr.J-.
Modifică în tot hotărârea atacată, în sensul că:
Admite cererea.
Dispune înregistrarea mențiunilor referitoare la majorarea capitalului social al -, conform hotărârii adoptată la 18.12.2008.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 30 martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
4ex./8.06.2009
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Nicolae Stanciu, Revi Moga
