Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 439/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 439/
Ședința publică de la 24 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Veronica Păcurariu
JUDECĂTOR 3: Valentina Vrabie Președinte secție
GREFIER -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii ȘI, ambii cu domiciliul în G,--126, județul G, împotriva deciziei comerciale nr. 147/R/06.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - prin lichidator judiciar B, sector 3,-, DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru contestatorii lipsă, avocat, în baza împuternicirii de reprezentare depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că acțiunea dedusă judecății este la al treilea termen de judecată, acțiunea este timbrată, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul contestatorilor, având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată; motivele sunt cele exprimate în cererea depusă la dosar.
Consideră că instanța a omis să-și exprime punctul de vedere în ce privește solicitarea de reactualizare a valorii capitalului social; arată că în anul 1995, societatea a adus aport în natură active cu valoare foarte mare pentru acea dată; cei doi asociați au sperat că societatea va funcționa, însă, societatea a ajuns în impas; că, prin valorificarea activelor, societatea și-a acoperit toate datoriile către toți creditorii; în urma valorificării, au rămas anumite sume de bani pe care asociații au considerat că li se cuvin, reprezentând capitalul social a cărui reactualizare nu s-a solicitat.
Întrebat fiind care sunt motivele contestației în anulare, arată că în cererea de recurs formulată s-au invocat punctele 4, 5, 9 ale art. 304.pr.civ.; consideră că instanța judecătorească a omis să se pronunțe pe legalitatea în ce privește decizia adoptată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului; consideră că ar fi vorba de o dublă impozitare; nu este o societate cu datorii.
Solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, petenții și au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 147/R/06.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, solicitând anularea deciziei contestate și, în rejudecarea recursului, să se constate că valoarea aportului în natură ce trebuie să le fie rambursat în urma dizolvării are valoarea de 12.422.828 lei.
În fapt, în motivarea contestației în anulare au arătat următoarele:
Conform actului adițional din data de 28.11.1995, valoarea capitalului social al ca urmare a aportului adus în societate de către asociații acesteia era 4.003.624.591 lei vechi dintre care 300.000 lei vechi aport în numerar și 4.003.324.591 lei vechi aport în natură astfel cum rezultă din raportul de evaluare întocmit în luna octombrie 1995 în vederea stabilirii valorii bunurilor aduse aport la capitalul social. Această operațiune a fost făcută conform disp. art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 care prevede că "Aporturile în natură trebuie să fie evaluabile din punct de vedere economic".
De la data la care s-a procedat la această majorare a capitalului social prin aport în natură, bunurile care au fost aduse în patrimoniul societății cu acest scop nu au mai fost evaluate. În toată această perioadă de timp ca urmare a ratei inflației, valoarea lor s-a modificat în mod pozitiv fără însă să se ia act și scriptic.
În conformitate cu prevederile legii contabilității, "reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului", reevaluarea în această situație fiind făcută în mod legal de către o persoană abilitată în acest sens.
După deschiderea procedurii insolvenței asupra în anul 2002 nu au mai solicitat reevaluarea aportului la capitalul social adus în natură datorită stării tensionate pe care o creează în general o astfel de procedură. Având în vedere că, după data deschiderii procedurii insolvenței, administratorul judiciar este cel care analizează situația economică, cât și activitatea debitoarei, acesta ar fi trebuit să sesizeze în temeiul art. 20 lit. n judecătorul sindic cu privire la necesitatea actualizării capitalului social în raport cu rata inflației.
În conformitate cu prevederile art. 210 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, dacă reevaluarea aportului în natură la capitalul social s-ar fi făcut anual" diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului ar fi incluse în rezerve". Astfel, reevaluarea capitalului social se realizează printr-o operațiune contabilă de virare a unei sume de bani din contul rezerve în contul capital social (ambele în pasivul bilanțier) cu urmarea scăderii sumei din rezerve și adunarea ei în capitalul social. Această reevaluare a bunurilor unei societăți se impune ca urmare a rămânerii în contabilitate a bunurilor la valoare mult mai mică decât valoarea reală ca urmare a inflației monetare. Această reevaluare a bunurilor și implicit constatare a reactualizării valorii capitalului social în modul arătat mai sus are la bază prevederile art. 210 din Legea nr. 31/1990.
În situația în care societatea se afla în lichidare judiciară, dreptul de creanță al asociaților se materializează doar în posibilitatea acestora de a solicita ca după acoperirea integrală a creanțelor înscrise și admise în tabelul definitiv consolidat al creditorilor de a primi cota parte din sumele rămase nedistribuite în urma procedurii de faliment.
Astfel, având în vedere faptul că cei doi asociați au calitate de creditori ai societății, că toate creanțele au fost integral stinse, că în urma procedurii de faliment au rămas sume nedistribuite, consideră că cererea de actualizare a creanței și de distribuire a sumelor către ei este absolut legală, cu atât mai mult cu cât unul dintre principiile care stau la baza procedurii insolvenței este lichidarea patrimoniului în interesul asociaților.
Prin această cerere nu s-a urmărit prejudicierea intereselor creditorilor întrucât aceștia au fost integral satisfăcuți, ci s-a dorit doar să se respecte principiul echității în sensul actualizării dreptului de creanță pe care îl au împotriva în conformitate cu indicele de inflație, prin aceasta oferindu-se justețe cu privire la realitatea sumelor de bani ce li se cuvin ca urmare a acestei proceduri de lichidare.
Consideră, de asemenea, că în ceea ce privește această sumă care reprezintă, așa cum a arătat mai sus, valoarea actualizată a capitalului social, nu se poate face aplicarea cotei unice de impozitare, deoarece aceste sume nu reprezintă venit realizat ca urmare a lichidării. Codul fiscal este foarte strict în acest sens prevăzând în art. 66 alin. 8 că reprezintă venit impozabil realizat din lichidare excedentul distribuțiilor în bani peste aportul la capitalul social. Oricum în această speță nu există excedent peste aportul la capitalul social, sumele în discuție reprezentând capital social la valoare reactualizată, nu există sume de bani asupra cărora să se poată face aplicarea cotei unice de impozitare. Motivul pentru care legiuitorul a înțeles să scadă din suma de distribuit contravaloarea aportului este tocmai acela ca sumele aduse aport la capitalul social au fost impozitate o dată, și aplicarea greșită a art. 66 alin. 8 din Codul fiscal ar conduce la o dublă impozitare.
Prin cererea de recurs formulată a fost criticată încheierea nr. 12043/2008 pronunțată în dosarul nr. 35319/2008 de către judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, temeiurile care au stat la baza fiind cele prevăzute de disp. art. 304 pct. 4, 5 și 9.pr.civ. însă, instanța, din greșeală, a omis să cerceteze motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, cauză pentru care consideră că o cerere formulată în temeiul disp. art. 318.pr.civ. este admisibilă.
S-au citat legal părțile.
Intimații, prin lichidator judiciar și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI nu au formulat întâmpinare.
În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat la dosarul cauzei dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI, în care s-a pronunțat decizia ce face obiectul contestației în anulare.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea depusă la data de 02.10.2007 în dosarul nr- al Tribunalului Galați, privind falimentul debitoarei, petenții și -, în calitate de asociați ai societății debitoare, au solicitat actualizarea valorii aportului adus la constituirea și, respectiv, majorarea capitalului social de la 400.362,46 lei la 11.994.335 lei, funcție de rata inflației.
În motivarea cererii, au arătat, în esență, că au calitatea de asociați ai societății debitoare, deținând fiecare câte 50% din capitalul social. Conform actului adițional din 28.11.1995, valoarea aportului adus la constituirea capitalului social a fost în cuantum de 4.003.624.591 lei vechi, din care 300.000 lei în numerar și 4.003.324.591 lei aport în natură. Ca atare, valoarea aportului a fost de 1.423.465,42 euro.
Prin încheierea din 01.04.2008, judecătorul delegat a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI.
Cererea a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI sub nr. 35319/29.06.2008.
În cursul procedurii urmate în fața judecătorului delegat, petenții au complinit motivarea cererii, arătând că nu solicită majorarea capitalului social, prin modificarea valorii părților sociale sau a numărului acestora, ci restituirea aportului la capitalul social, reactualizat potrivit indicelui de inflație, în temeiul art. 133 lit. a din Legea nr. 85/2006, raportat la art. 16 alin. 2 și art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Judecătorul delegat, prin încheierea nr. 12043/25.11.2008, a respins cererea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut că prevederile art. 16 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicată și dispozițiile art. 66 alin. 1 din același act normativ nu au incidență în cauză.
Susținerea petenților, în sensul că, în calitate de asociați, au un drept de creanță împotriva societății comerciale, care se materializează în faza lichidării judiciare prin dreptul de a solicita, după achitarea tuturor celorlalte obligații sociale, aportul la capitalul social, reactualizat funcție de rata inflației, este lipsită de suport legal.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal au declarat recurs petenții și, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială.
Prin decizia civilă nr. 147/R/06.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-petenți și - împotriva încheierii nr. 12043/25.11.2008 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI.
Motivul de recurs asupra căruia contestatorii pretind că nu s-a pronunțat instanța, astfel cum a fost dezvoltat prin cererea de recurs, se referă, în esență, la susținerea potrivit cu care teoria impreviziunii și principiul actualizării valorii creanțelor bănești îi îndreptățește să solicite actualizarea aportului adus de aceștia la capitalul social.
S-a motivat că, prin încheierea contractului de societate, cei doi asociați au devenit creditori ai societății, creanța constând în aportul la capitalul social, iar creanța acestora a devenit certă în momentul în care s-a constatat existența unui surplus al lichidării. Judecătorul delegat era obligat să constate intervenirea elementului imprevizibil - inflația galopantă ce a intervenit de la nașterea creanței și să dispună actualizarea capitalului social, funcție de rata inflației, în baza art. 970 Cod civil.
S-a mai invocat disp. art. 66 alin. 8 Cod fiscal care prevede că venitul impozabil realizat din lichidarea unei persoane juridice reprezintă excedentul distribuțiilor în bani peste aportul la capitalul social al persoanei fizice. Prin urmare, suma ce urma a fi distribuită asociaților și supusă impozitării în urma dizolvării societății este cea rezultată din diferența între suma distribuită și suma ce a reprezentat aportul la capitalul social.
Recurenții au susținut că rațiunea acestui text legal rezidă în faptul că sumele reprezentând aportul la capitalul social au fost deja impozitate, acestea provenind din veniturile persoanei fizice sau juridice devenite asociat.
Pentru a se asigura echilibrul contractual este necesară actualizarea acestei sume cu indicele de inflație până la momentul distribuției către asociați.
În caz contrar, eficiența prevederilor art. 66 alin. 8 Cod fiscal este diminuată, acesta devenind injust, întrucât asociații ar urma să fie de două ori impozitați pentru aceeași sumă, înainte de constituirea aportului și la momentul încasării veniturilor rezultate din lichidarea societății.
Acest motiv, astfel cum a fost expus în cererea de recurs, a fost cercetat de instanța de recurs și înlăturat motivat de următoarele considerente:
Bunurile constituite ca aport devin proprietatea societății, în lipsa unei convenții contrare. Asociații nu creditează societatea cu sumele constituite ca aport ci transferă, cu titlu definitiv și irevocabil, drepturi al căror titular devine societatea. În schimb, în temeiul calității lor de asociați, ei devin titularii unui drept de creanță care le permite să primească dividende și să participe la rezultatul lichidării.
În aceste condiții, s-a motivat că dreptul de creanță al asociaților, deși născut ca o consecință a transmiterii aportului, nu poartă asupra acestuia, cum în mod greșit și-au fundamentat cererea petenții, ci asupra profitului sau a bunurilor ori sumelor rămase în urma lichidării patrimoniului societății comerciale.
S-a considerat astfel că, în mod greșit s-a susținut că asociații ar fi îndreptățiți să solicite actualizarea aportului de vreme ce creanța lor împotriva societății nu poartă asupra acestui aport, constituit fie în numerar, fie în natură.
Inexistența unei atare creanțe a asociaților împotriva societății rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 66 alin. 1 și art. 68 din legea nr. 31/1990 republicată, din care rezultă că asociații nu exercită sub raport economic decât un drept de creanță complex, care le permite să participe la distribuirea profitului și, eventual, al rezultatului lichidării.
Și sub aspect fiscal s-a motivat că creanța asociaților împotriva societății nu constă în aportul la capitalul social spre a se putea pretinde actualizarea creanței.
Potrivit art. 7 pct. 33 lit. b din Codul fiscal, valoarea fiscală reprezintă valoarea de aport, de înregistrare în patrimoniu, deci valoarea nominală. O altă interpretare ar reprezenta o încălcare a principiului fiscalității, constituit de certitudinea impunerii, potrivit căruia impozitele și taxele sunt reglementate de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, modalitatea și sumele de plată fiind precis stabilită pentru fiecare plătitor.
O astfel de modalitate de interpretare nu conduce la aplicarea unui impozit pe pierdere cum greșit s-a pretins, întrucât impozitul datorat de asociați se calculează ca diferența între veniturile realizate din lichidarea persoanei juridice și cheltuielile efectuate (fiind de netăgăduit că aducerea la aport a unui bun reprezintă din punctul de vedere al asociatului o cheltuială).
Or, ar reprezenta o încălcare a oricărui principiu al fiscalității posibilitatea actualizării cheltuielilor, la data plății impozitului pe venitul din investiții.
În raport de cele mai sus expuse rezultă că instanța de recurs a analizat motivul prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. așa cum a fost expus în cererea de recurs pe care l-a înlăturat pentru argumentele de fapt și de drept arătate.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de retractare și o modalitate prin care legea permite repararea unor greșeli grave de tip formal ivite pe parcursul judecării recursului iar nu o modalitate de reiterare și dezvoltare a motivelor de recurs prin care se tinde a se verifica temeinicia și legalitatea soluționării recursului.
Reținând că, în cauză, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. a fost analizat de instanța de recurs astfel cum rezultă din considerentele deciziei contestate, în temeiul art. 320.pr.civ. va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii ȘI, ambii cu domiciliul în G,--126, județul G, împotriva deciziei comerciale nr. 147/R/06.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 August 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
RD//2 ex/08.09.2009
Recurs: - -
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Veronica Păcurariu, Valentina Vrabie
