Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 473/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 473
Ședința publică de la 16.04.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta, reprezentată de administrator judiciar C 2003, împotriva încheierii nr. 16012/29.02.2008 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, în dosarul nr. -/2007, în contradictoriu cu intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na, lipsind intimatul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că, prin Serviciul Registratură, recurenta a depus la dosar motivele de recurs, iar intimatul a depus dosarul aflat în arhiva sa, precum și întâmpinare, în două exemplare.
Se prezintă Dl. avocat, arătând că reprezintă, care a formulat o cerere de intervenție în fața judecătorului delegat la. și afirmă că la acest termen societatea al cărei apărător este nu a fost citată, așa încât solicită amânarea cauzei, pentru a lua cunoștință de motivele de recurs.
Apărătoarea recurentei arată că judecătorul delegat a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată de, așa încât această societate nu a dobândit calitatea de parte în prezenta cauză.
Curtea respinge cererea formulată de apărătorul, reținând că, atât timp cât prin încheierea ce face obiect al recursului, judecătorul delegat la. a respins,ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată de această societate, ea nu poate avea calitatea de intimată în recurs; totodată, mai constată că nu a recurat încheierea nr. 16012/29.02.2008 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, în dosarul nr. -/2007.
Se înmânează apărătoarei recurentei un exemplar al întâmpinării.
Întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în susținerea recursului.
Apărătoarea recurentei solicită admiterea recursului și modificarea încheierii atacate, în sensul admiterii cererii, reluând argumentele pe larg prezentate în cererea de recurs.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 16012/29.02.2008, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bucureștia respins cererea prin care petenta a solicitat înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor privind modificarea actului său constitutiv, potrivit hotărârii adoptate în Adunarea Generală a Acționarilor din data de 10.12.2007; de asemenea, a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată de.
Pentru a dispune astfel, judecătorul delegat a reținut că cererea de intervenție este inadmisibilă, întrucât, prin formularea unei asemenea cereri, procedura tinde să capete un caracter contencios.
Cu referire la cererea principală, a apreciat că nu s-a probat caracterul secret al votului cu privire la schimbarea administratorului statutar, potrivit art. 130 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, fapt ce atrage nulitatea hotărârii și, implicit, imposibilitatea înregistrării sale în registrul comerțului. Judecătorul delegat a constatat că nerespectarea cerinței votului secret rezultă din faptul că un alineat anterior al procesului-verbal stipulează că 67,872% reprezintă votul "pentru" al și SUPORT în cadrul votului deschis.
Cum în cadrul votului secret același procent s-a constatat în cazul acționarilor care au votat pentru schimbarea administratorului, judecătorul delegat a considerat că votul nu este secret atât timp cât se cunoaște cine a votat astfel.
Împotriva acestei încheieri, reprezentată de administrator judiciar C 2003, a declarat recurs, solicitând modificarea sa în parte, în sensul admiterii cererii.
În motivare, recurenta a arătat că, deși în cuprinsul procesului-verbal al Adunării Generale a Acționarilor din data de 10.12.2007 s-a consemnat că "prin vot secret s-a hotărât -" și cu toate că nici unul dintre participanții la Adunare nu a contestat această împrejurare, judecătorul delegat a apreciat că nu s-a probat caracterul secret al votului. Recurenta a subliniat că, dincolo de faptul că aspectele care nu sunt contestate nu trebuie probate, în speță, există dovada exercitării votului secret, respectiv mențiunea din procesul-verbal al Adunării.
Pe de altă parte, a mai arătat că împrejurarea că, ulterior numărării voturilor, se poate deduce poziția exprimată de unul sau altul dintre acționari cu ocazia exercitării votului nu poate fi considerată o încălcare a secretului votului.
Analizând actele dosarului, precum și încheierea atacată, prin prisma criticilor aduse de recurentă, văzând și dispozițiile art. 3041.proc.civ. Curtea reține următoarele:
Singurul argument care a stat la baza respingerii cererii de înregistrare a mențiunilor în registrul comerțului a derivat dintr-un pretins caracter nesecret al votului, judecătorul delegat ajungând la o asemenea concluzie în urma comparării procentelor voturilor exprimate "pentru" la adoptarea unor alte subiecte aflate pe ordinea de zi a Adunării, pentru care legea nu cere ca votul să fie secret.
Dincolo de faptul că o astfel de concluzie nu poate fi trasă, într-o logică a gândirii, întrucât nimic nu poate împiedica dreptul unui acționar care a votat nesecret într-un anume mod, să voteze de aceeași manieră și atunci când votul este secret, reținând și că mențiunile din procesul-verbal al din data de 10.12.2007 atestă faptul că votul exprimat pentru schimbarea administratorului a fost unul secret, fără ca nici unul dintre participanți să conteste o astfel de împrejurare, Curtea constată că judecătorul delegat și-a depășit în mod neîngăduit de lege atribuțiile.
Astfel, în conformitate cu art. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, comercianții sunt obligați în cursul exercitării comerțului lor să ceară înregistrarea în acest registru public a mențiunilor privind actele și faptele lor, iar în conformitate cu art. 5 al aceleiași legi, aceste acte sunt opozabile terților din momentul înregistrării și respectiv al publicării în Monitorul Oficial, atunci când publicarea este o condiție impusă de lege. De asemenea, în materie societară, art. 131 alin. 4 din Legea nr. 31/1990 prevede că, pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor fi depuse la Oficiul Registrului Comerțului, spre a fi menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial al României, iar ele nu vor putea fi puse în executare mai înainte de aducerea la îndeplinire a acestor formalități.
Așa fiind, recurenta a procedat, prin formularea cererii de înregistrare a modificărilor actului constitutiv, intervenite ca urmare a hotărârii adoptate la 10.12.2007, la îndeplinirea unei obligații legale, însă judecătorul delegat, efectuând controlul de legalitate a actelor și faptelor supuse înregistrării, potrivit art. 37 din Legea nr. 31/1990 și art. 8 din Legea nr. 26/1990, și-a depășit în mod neîngăduit atribuțiile.
Controlul judecătorului delegat, realizat la Oficiul Registrului Comerțului în condițiile art. 8 din Legea nr. 26/1990, nu reprezintă girul de legalitate al actelor supuse înregistrării prin efectuarea unui control jurisdicțional asupra condițiilor de fond în care acestea au fost încheiate. Legalitatea verificată în această procedură este, așa cum exhibă art. 8 din Legea nr. 26/1990, un control al operațiunilor supuse înregistrării, un control formal, care presupune respectarea garanțiilor de publicitate și corectitudine ale înregistrărilor solicitate de comercianți.
Mai trebuie subliniat că procedura de soluționare a cererilor în fața judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului are caracter necontencios, soluție rezultată din interpretarea dispozițiilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. De aceea, controlul exercitat de judecătorul delegat se integrează analizei de legalitate a dreptului valorificat de petiționar, drept a cărui dezlegare nu presupune contradictorialitatea cu o altă parte. În această măsură se realizează controlul de legalitate al judecătorului delegat și aceasta este limita rolului său activ, el neputând face aprecieri de valabilitate a actelor supuse controlului său, de natură a depăși caracterul grațios al procedurii, fără a comite un exces nejustificat al competențelor sale.
De aceea, în măsura în care aspectele de nelegalitate ale hotărârii prin care s-au adus modificări actului constitutiv, ce sunt supuse înregistrării în registrul comerțului, tind să pună în discuție nulități intrinseci, de fond, ale hotărârii, prin evocarea unor cauze de nulitate (derivate în speță din pretinsul caracter nesecret al votului), aprecierea asupra temeiniciei acestor pretinse nulități de către judecătorul delegat se constituie într-o tranșare nepermisă a unui litigiu a cărui unică procedură de soluționare este reglementată prin art. 132 din Legea nr. 31/1990. Nici o dispoziție legală nu îngăduie concluzia potrivit căreia acest examen ar putea fi dat în competența judecătorului delegat, căci analizarea legalității unei hotărâri este o procedură exclusivă, contencioasă, reglementată de art. 132 și 133 din Legea nr. 31/1990, republicată și este aptă, prin mijloacele procesuale reglementate, să asigure o justă protejare a celor care se consideră vătămați prin adoptarea unei hotărâri apreciate ca fiind nelegală.
Aspectul de nelegalitate invocat de către judecătorul delegat ține de critica hotărârii adunării generale din data de 10.12.2007, ceea ce depășește sfera competențelor și posibilităților sale de apreciere.
Prin urmare, Curtea apreciază că rolul judecătorului delegat a fost incorect realizat, iar soluția sa este una nelegală, deoarece a evalua în această procedură nulitatea de fond a unei hotărâri înseamnă tranșarea unui litigiu aflat în competența altei instanțe, în altă procedură de soluționare.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că încheierea recurată este una nelegală, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3.proc.civ. va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, care urmează, cu ocazia rejudecării, să exercite controlul de legalitate în limitele stabilite mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta, reprezentată de administrator judiciar C 2003, împotriva încheierii nr. 16012/29.02.2008 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, în dosarul nr. -/2007, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și în consecință:
Casează încheierea atacată și trimite cauza, spre rejudecare, judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./23.04.2008
Judecător delegat -
Tribunalul București
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Viorica Trestianu, Cosmin Mihăianu
