Recurs incheiere judecator delegat Registrul Comertului. Decizia 873/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 873
CAMERA DE CONSILIU DE - 2008
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 3: Angela Rădulescu
GREFIER - - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D împotriva încheierii nr. 10056 din 07.11.2007, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj în dosarul nr.46012/2007, în contradictoriu cu intimata SC SRL C, având ca obiect recurs împotriva încheierii judecătorului delegat la.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu a au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care Curtea, constatând recursul în stare de judecată, a trecut la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Încheierea nr.10056 din 7.11.2007 pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Doljs -a respins ca prescrisă cererea formulată de DGFP D având ca obiect desemnarea unui lichidator care să efectueze operațiunile de lichidare la SC SRL în temeiul art. 237 alin.7 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Judecătorul delegat a constatat că societatea a fost dizolvată în temeiul art.237 din Legea nr.31/1990, hotărârea de dizolvare rămânând irevocabilă prin nerecurare la împlinirea unui termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial, dată de la care a început să curgă termenul de 6 luni în care societatea și orice altă persoană interesată puteau să ceară numirea unui lichidator.
Judecătorul delegat a mai reținut că cererea DGFP de numire a unui lichidator a fost formulată după împlinirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 237 alin.7 din Legea nr. 31/1990 și că acest termen este unul imperativ, de prescripție, sancțiunea nerespectării acestui termen pentru creditorii care nu au depus diligență în vederea recuperării creanțelor lor fiind radierea societății din registrul comerțului. A mai reținut că, deși judecă în cadrul unei proceduri necontencioase, judecătorul delegat la oficiul registrului comerțului poate ridica excepții de ordine publică, că excepția de prescripție a dreptului de a cere numirea unui lichidator este una de fond, peremptorie și absolută și că astfel cererea DGFP prin care solicită numirea lichidatorului este prescrisă.
Împotriva încheierii a formulat recurs petenta DGFP D, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta invocă drept motiv de nelegalitate a încheierii interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 237 alin.8 din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora, dacă judecătorul delegat nu a fost sesizat, în condițiile art.7, cu nici o cerere de numire a lichidatorului în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin.7, persoana juridică se radiază din oficiu din registrul comerțului, prin încheiere a judecătorului delegat, pronunțată la cererea ONRC. a contrario, susține recurenta, în condițiile în care nu a fost radiată societatea, cererea de numire a lichidatorului formulată după expirarea termenului de 6 luni nu poate fi considerată prescrisă.
Totodată, recurenta invocă interpretarea greșită a legii de judecătorul delegat atunci când califică excepția de prescripție ca o excepție absolută, ce poate fi invocată de oricine, inclusiv de judecătorul delegat. Astfel arată că potrivit art. 1841 cod civil, "în materie civilă, judecătorii nu pot aplica prescripția dacă cel interesat nu va fi invocat acest mijloc", încât excepția de prescripție este una relativă ce putea fi invocată numai de părțile din proces, adică de DGFP și de societatea dizolvată.
Ca motiv de netemeinicie, recurenta invocă faptul că judecătorul delegat nu a acordat importanță fondului cauzei. Astfel, a permis radierea unui număr important de societăți din registrul comerțului deși înregistrează datorii la bugetul de stat, fără a ține seama că, pentru a se solicita numirea lichidatorului doar la acele societăți care au datorii, verificarea tuturor celor 1326 de persoane juridice dizolvate implică un anume timp.
Față de acest argument și față de faptul că legiuitorul nu a prevăzut un termen de publicare în monitorul oficial iar luarea la cunoștință a datei publicării este un lucru dificil de realizat, în subsidiar, solicită repunerea în termenul de formulare cererii, în temeiul art.103 cod procedură civilă.
În cadrul recursului recurenta a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 237 alin. 3,4 și 7 din Legea nr. 31/1990.
Curtea, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin.4 din Legea nr.47/1992 a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, suspendând judecata cauzei.
Prin Decizia nr.685/ 12 iunie 2008, Curtea Constituțională a respins excepția, statuând că dispozițiile art. 237 alin. 3,4 și 7 din Legea nr. 31/1990 sunt constituționale.
Reluând judecata și constatând că nu s-a formulat întâmpinare, Curtea apreciază că recursul DGFP este nefondat.
Întrucât Curtea Constituțională a declarat prevederile art. 237 alin. 3,4 și 7 din Legea nr. 31/1990 ca fiind constituționale, Curtea va analiza legalitatea soluției prin prisma interpretării și aplicării acestor texte, ale celorlalte aliniate ale articolului precum și a prevederilor Decretului 167/1958, care sunt aplicabile în speță.
Analizând primul motiv de recurs prin care se invocă interpretarea eronată a dispozițiilor art. 237 alin.8 din Legea nr.31/1990, Curtea apreciază că judecătorul delegat a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii. Textul indicat prevede un termen total de 6 luni în care se poate cere numirea unui lichidator, care curge de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de dizolvare a societății. Astfel, reprezentanții societății dizolvate pot cere numirea lichidatorului în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de dizolvare, iar dacă aceștia nu au uzat de acest drept, la expirarea termenului se naște dreptul oricărei persoane interesate, în genere al creditorilor sociali, de a cere numirea lichidatorului în vederea realizării creanțelor pe care le au împotriva societății dizolvate, începând să curgă în favoarea acestora un nou termen de 3 luni. Neexercitarea acestui drept în termenul prevăzut de lege conduce la stingerea lui.
Termenul prevăzut de lege este un termen imperativ, de prescripție, special, legiuitorul urmărind prin această excepție de la regula imprescriptibilității drepturilor nepatriomoniale înlăturarea incertitudinii din viața juridică și eliminarea definitivă de pe piață a acelor societăți neviabile ori fantomă cărora dizolvarea le-a fost aplicată ca sancțiune pentru neîndeplinirea anumitor cerințe. Astfel de excepții a consacrat legiuitorul și în materia altor drepturi nepatrimoniale și de altfel, desemnarea lichidatorului are o finalitate patrimonială și anume lichidarea activului și stingerea pasivului societății. Legea nu prevede că se poate cere numirea lichidatorului până la radierea societății din registrul comerțului, radierea din oficiu fiind consecința care intervine dacă nici o persoană interesată nu a fost diligentă și nu și-a exercitat dreptul de a cere numirea lichidatorului în termenul prevăzut de lege. Recurenta face o interpretare greșită a textului de lege, interpretarea prin metoda per a contrario neducând la concluzia că numirea lichidatorului se poate cere până la radiere. Neexercitarea dreptului de numire a lichidatorului în termenul prevăzut naște dreptul ONRC de a cere judecătorului delegat radierea.
Curtea constată că judecătorul delegat la oficiul registrului comerțului a apreciat corect excepția de prescripție a dreptului de a cere numirea lichidatorului ca o excepție absolută, dirimantă, care poate fi invocată din oficiu iar nu ca o excepție relativă cum susține recurenta. Normele care reglementează prescripția sunt norme imperative, de ordine publică, dispozițiile art.1841 cod civil fiind abrogate implicit prin Decretul 167/1958 care constituie norma generală în materia prescripției extinctive și care în art.18 prevede că instanțele sunt obligate, ca din oficiu, să cerceteze dacă dreptul la acțiune s-a prescris. Judecătorul delegat la oficiul registrului comerțului, fiind tot o instanță care soluționează într-o procedură necontencioasă, este obligat ca din oficiu să cerceteze dacă dreptul a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, putând să invoce prescripția.
Totodată, curtea apreciază ca nefondat și motivul de netemeinicie invocat de recurentă. Admiterea excepției de prescripție face imposibilă orice cercetare a fondului cauzei. Nu judecătorul delegat a permis radierea unui număr important de persoane juridice din registrul comerțului fără ca acestea să fi fost lichidate. Acest lucru este consecința lipsei de diligență a persoanelor interesate care nu și-au exercitat dreptul de a cere numirea lichidatorului în vederea recuperării creanțelor lor, în termenul prevăzut de lege. Stingerea acestui drept are ca și consecință radierea persoanelor juridice prin voința legiuitorului.
În ce privește repunerea în termen, Curtea apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art.103 cod procedură civilă. Repunerea în termen este specifică numai termenelor procedurale a căror nerespectare este sancționată cu decăderea. Termenele de prescripție sunt susceptibile doar de întrerupere sau suspendare, cauzele fiind strict determinate de Decretul 167/1958, printre acestea neregăsindu-se și argumentele aduse de recurentă pentru a justifica neexercitarea acțiunii în termenul prevăzut de lege. Faptul că s-a impus verificarea unui număr important de societăți dintre cele dizolvate și că luarea la cunoștință despre data publicării hotărârii de dizolvare este un lucru dificil de realizat nu constituie cauze de forță majoră, piedici de neînlăturat, absolute, care să justifice suspendarea cursului prescripției.
Față de aceste argumente, Curtea va respinge ca nefondat recursul DGFP D, menținând încheierea judecătorului delegat la oficiul registrului comerțului, apreciind-o ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI D, C,- împotriva încheierii nr. 10056 din 07.11.2007, pronunțată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj în dosarul nr.46012/2007, în contradictoriu cu intimata SC SRL C, 1 Mai, -1,.1,.6,
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.jud.RM/ex.3
Jud.fond
Tehnored.MD/15.10.2008
08 Octombrie 2008
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Carmen Popescu, Angela Rădulescu
