Retragere asociat. Decizia 153/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1201/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 153
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Teodora Bucur
JUDECĂTOR 2: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR - -
GREFIER
******************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.3640/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - în calitate de a lui, G, -, și SC SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 14 ianuarie 2010 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 21 ianuarie 2010, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 3640 din 4.03.2009 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins cererea de retragere din societate și cererea de modificare corespunzătoare a actului constitutiv, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, G, -, și SC SRL.
Pentru a se pronunța astfel,tribunalul a reținut că nemulțumirile reclamantului nu sunt de natură a justifica cererea de retragere din societate.
Din analiza conținutului proceselor verbale ale adunărilor generale ale asociaților reiese cu claritate că începând cu anul 2007 societatea trece printr-o perioadă dificilă, perioadă ale cărei consecințe reclamantul nu dorește să le suporte. Dar în aceeași situație sunt și alți 10 asociați, astfel cum reiese din procesul verbal din 29.03.2008 (fila 141), respectiv:, și. De altfel, la data de 29.03.2008 șapte asociați din cei 13 prezenți s-au pronunțat în favoarea lichidării voluntare, dar numai după ce se achită datoriile societății și se clarifică situația patrimoniului. La data de 22.09.2007 mai fuseseră luate în discuție și cererile de retragere din societate formulate de și, ambele fiind respinse.
Conținutul proceselor verbale ale adunărilor generale conduce la concluzia că asociații doresc mai degrabă să piardă această calitate decât să o mențină, iar a accepta cererea de retragere a unuia dintre ei ar rupe nejustificat echilibrul care trebuie menținut între interesele particulare ale asociaților, interese care constau în obținerea unui profit cât mai mare din retragerea din societate, chiar dacă aceasta ar însemna dizolvarea și lichidarea.
Motivele invocate de reclamant în contextul precizat anterior constituie expresia nemulțumirilor sale generate de pozițiile diferite adoptate de ceilalți asociați referitoare la activitatea societății, poziții care nu sunt însă ireconciliabile, nefiind fundamental diferite.
Mai mult, simpla opinie diferită cu privire la înstrăinarea unui activ, omisiunea plății dividendelor și existența unei situații de insolvență, nu pot constitui motive temeinice de retragere din societate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat, criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate și fiind întemeiate în drept pe dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă.
În esență, recurentul susține că în mod greșit instanța de fond a respins cererea pe considerentul că interesul personal al asociatului nu este suficient de puternic pentru a justifica interesul social de menținere a calității de asociat.
În acest sens, recurentul precizează că nu s-a ținut cont de opiniile asociaților exprimate atât în anii anteriori depunerii cererii de retragere, cât și ulterior acestei cereri.
Se apreciază, totodată, că sacrificarea interesului personal în beneficiul celui social, are limite, astfel că este necesară găsirea unui echilibru între poziția asociatului care nu înțelege să-și asume răspunderea pentru consecințele deciziilor de oportunitățile economice luate în AGA cu încălcarea normelor legale, și poziția celorlalți asociați care doresc să se continue activitatea societății în orice condiții.
Susține reclamantul și că instanța în mod greșit a relaționat cererea de retragere din societate a reclamantului cu cererile de retragere a celorlalți asociați.
Tot greșită este și opinia instanței, în sensul că diferendul dintre asociați nu este inconciliabil.
Recurentul arată că, în mod greșit a considerat instanța de fond că motivele de retragere din societate reprezintă simpla opinie diferită a reclamantului, ignorând motivele acestuia cu privire la alte aspecte legate de imposibilitatea controlului asupra activității finaciar -contabile și administrative desfășurate de asociații administratori dar și opozițiile efectuate la anumite operațiuni, cum ar fi valorificarea activelor și analiza înregistrărilor în contabilitate care au generat pierderi.
În fine, recurentul apreciază că există contradicție între considerentele hotărârii ce au justificat respingerea cererii.
În acest sens, recurentul susține că instanța nu a avut în vedere și motivele de retragere de natură subiectivă: vârsta înaintată, lipsa de încredere între asociați, imposibilitatea cooperării asociaților pentru realizarea obiectului de activitate ca scop esențial al societății.
Intimații au depus întâmpinări la 26.10.2009 și respectiv la 6.01.2010, solicitându-se respingerea recursului ca nefondat.
În esență s-a susținut referitor la primul motiv de recurs că interesul social de menținere a calității de asociat este superior celui personal de retragere, cel puțin pentru motivele de retragere prezentate de reclamant în cererea sa.
Astfel, faptul că reclamantul nu poate influența opinia celorlalți asociați sau că nu sunt lichidități pentru plata creditorilor sau altor obligații, nu sunt motive temeinice de retragere.
În ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se susține de intimați că instanța de fond nu a făcut decât să încadreze cererea reclamantului în contextul general existent în societate, apreciind că societatea trece printr-o perioadă dificilă și că se dorește retragerea din societate cu un profit cât mai mare în detrimentul funcționării acesteia.
diferite ale reclamantului față de ceilalți asociați nu constituie motive temeinice, instanța reținând corect că acceptarea cererii de retragere nu ar face decât să rupă nejustificat echilibrul care trebuie menținut între interesele particulare ale unuia sau mai multor asociați.
Cât privește ultimul motiv ce vizează neanalizarea motivelor de natură subiectivă, intimații solicită să fie respins, având în vedere că aceste motive nu au fost invocate în fața instanței de fond.
Examinând recursul potrivit articolului 3041Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate.
Sub aspect procedural, Curtea reține că instanța de fond a dispus introducerea în cauză a numitei -, în calitate de a pârâtului prin încheierea de ședință de la 14.01.2009 (filele 269-270 dosar fond).
A fost conceptată și citată (fila 270 și fila 277) numai că, atât în încheierea de dezbateri de la 25.02.2009 (fila 291), în practicaua sentinței (fila 348) cât mai ales în dispozitivul hotărârii, a figurat în calitate de pârât (fila 349 verso).
Prin urmare, se reține că hotărârea s-a pronunțat la 4.03.2009 în contradictoriu cu o persoană decedată (încă de la 12.08.2008).
Din motivarea hotărârii atacate, Curtea reține că instanța de fond nu s-a pronunțat pe temeiurile de fapt cu care a fost învestită.
Astfel, reclamantul a prezentat în cererea formulată fapte începând din anul 2004 la zi și judecătorul fondului nu le cenzurează, ci începe cu analiza din anul 2007.
Așa fiind, dincolo de faptul că analiza este una generală și nu bazată pe fapte, dar convingerea ce a stat la baza hotărârii pronunțate se grefează pe oportunitatea economică a luării unei astfel de măsuri, în sensul că dacă s-ar accepta cererea de retragere a unui asociat "s-ar rupe nejustificat echilibrul care trebuie menținut între interesele particulare ale asociaților, interese care constau în obținerea unui profit cât mai mare din retragerea din societate, chiar dacă aceasta ar însemna dizolvarea și lichidarea".
În plus, judecătorul fondul a apreciat căpozițiile diferite adoptate de asociați referitor la activitatea societății, nu sunt ireconciliabile, nefiind fundamental diferite.
Aceeași instanță de fond a concluzionat, în urma analizei proceselor verbale ale adunărilor generale, că "asociații doresc mai degrabă să piardă această calitate decât să o mențină".
Aceste considerente, corect au fost apreciate de recurent ca fiind contradictorii, de vreme ce pe de o parte se reține că pozițiile diferite ale asociaților nu sunt ireconciliabile, iar pe de altă parte, se reține că asociații mai degrabă doresc să-și piardă calitatea de asociați decât să o mențină.
Chiar dacă reclamantul a relevat în cererea formulată nemulțumiri ce vizează activitatea administrativ economică a societății, instanța avea de stabilit situația de fapt pe baza probelor și a poziției părților, analizând gravitatea neînțelegerilor între asociați, posibilitatea realizării obiectului de activitate al societății în raport de efectul neînțelegerilor și posibilitatea funcționării societății în condiția dispariției affectio societatis, cât și existența intenției asociaților de a conlucra în vederea atingerii unui scop lucrativ comun.
Lipsa unei astfel de analize, echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fapt ce face imposibilă examinarea, în cadrul recursului, a legalității și temeiniciei sale pe fond.
Este adevărat că instanța s-a pronunțat în fapt numai că aceasta nu s-a făcut în considerarea temeiului juridic invocat de reclamant, potrivit specificului speței, așa încât cererea acestuia nu se apreciază ca fiind soluționată în fond.
În aceste condiții, Curtea va înlătura apărările părților și reținând că hotărârea atacată nu are o motivare corespunzătoare, ceea ce înseamnă că situația de fapt nu a fost corect stabilită, constată incidența articolului 3041Cod procedură civilă și articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă cu raportare la încălcarea articolului 261 punctul 5 Cod procedură civilă, motiv pentru care va admite recursul cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe conform articolului 312 (3) teza finală Cod procedură civilă, aceasta pentru a nu lipsi părțile de un grad de jurisdicție.
În fond după casare, instanța va aprecia și asupra aprofundării probatoriului necesar pentru aflarea adevărului în ce privește gravitatea neînțelegerilor între asociați și a intenției acestora de a conlucra în vederea atingerii scopului lucrativ comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.3640/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - în calitate de a lui, G, -, și SC SRL.
Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
22.02.2010
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana Teodora BucurJudecători:Adriana Teodora Bucur, Carmen Mihaela Negulescu
