Retragere asociat. Decizia 3081/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 3081/2009
Ședința publică din data de 30 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții A și împotriva sentinței civile nr. 427 din 04.02.2009 pronunțată în dosarul nr - al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații, - SRL, - SRL prin ADMINISTRATOR JUDICIAR -JUDICIAR și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C având ca obiect retragere asociat.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru recurenți și intimatul, asistat de avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 550 lei și timbru judiciar in valoare de 5,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul recurenților depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 530 lei și timbru judiciar de 5 lei pentru recursul promovat și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatului, depune la dosar concluzii scrise și chitanța cu onorariu avocațial și arată că nu a avut posibilitatea să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar pentru fondul cauzei, însă există și posibilitatea dării în debit.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului promovat de reclamanții A și reținând că hotărârea atacată a fost comunicată la data de 30.03.2009, respectiv 31.03.2009 iar recursul a fost promovat la data de 08.05.2009.
Reprezentantul recurenților arată că a promovat recursul la data la care a intrat în posesia hotărârii și solicită repunerea în termenul de recurs, întrucât comunicarea hotărârii s-a făcut prin afișare, afișare care nu s-a realizat la sediul procesual ales.
Reprezentantul intimatului solicită admiterea excepției tardivității, arătând că și intimatul a primit hotărârea la data de 31.03.2009, dată la care, s-a comunicat și cu celelalte părți.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 427 din 4 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis în parte cererea formulată de reclamantul, cu domiciliul procesual ales la. Av., C-N,-, jud. C, în contradictoriu cu pârâții A, și - SRL, toți trei cu domiciliul procesual ales la. Av., C-N, str. -, nr. 13,. 5, jud. C.
S-a constatat retragerea reclamantului din societatea pârâtă SRL, prin acordul asociaților, la data de 30 septembrie 2005.
S-a mai constatat că, în temeiul hotărârii nr. 01/3 mai 2007 asociaților pârâtei - SRL, în urma retragerii asociatului reclamant din societatea pârâtă SRL la data de 30 septembrie 2005, structura participării la capitalul social a asociaților rămași, pârâții A și este următoarea:
- - 19 părți sociale - 95 %
- - 1 parte socială - 5 %
S-a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare în registrul comerțului.
Pârâtul Aaf ost obligat să plătească reclamantului suma de 51.261 lei, reprezentând contravaloarea celor 3 părți sociale cesionate.
S-au respins, ca neîntemeiate, pretențiile reclamantului privind încuviințarea retragerii sale din societate și stabilirea structurii participării la capitalul social a asociaților rămași, acestea având loc în temeiul acordului asociaților, precum și pretențiile reclamantului împotriva pârâtei - SRL și pretențiile reclamantului referitoare la caracterul solidar al obligațiilor pârâților.
Fiecare dintre pârâții A și au fost obligați să plătească reclamantului câte 426,5 + 2570 = 2996,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că așa cum rezultă din certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj (40 dosar primă instanță), reclamantul și pârâții A și sunt acționari ai - SRL, reclamantul deținând un număr de 3 părți sociale, având un aport la capitalul social de 30 RON și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 15%, în timp ce pârâtul A deține un număr de 16 părți sociale din totalul de 20, aportul la capitalul social fiind de 160 RON din totalul de 200 RON integral vărsat, iar cota de participare la beneficii și pierderi de 80%, iar pârâtul deține 1 parte socială din capitalul social, cu aport de 10 RON și o cotă de participare la beneficii și pierderi de 5%.
Conform susținerilor reclamantului, confirmate de pârâți, începând cu luna septembrie 2005 între părți au intervenit o serie de neînțelegeri, care au avut drept rezultat imposibilitatea conlucrării asociaților în vederea realizării voinței societare, reclamantul angajându-se la o altă societate concurentă, - SRL, iar pârâții efectuând acte de concurență neloială constatate prin sentința comercială nr. 267/9 martie 2006 pronunțată în dosarul nr. 2076/2005 al Tribunalului Comercial Cluj, acte de concurență ce au constat în înființarea a două societăți concurente, având același obiect de activitate.
În conformitate cu dispozițiile art. 226 din Legea nr. 31/1990 actualizată, asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate în cazurile prevăzute în actul constitutiv, cu acordul tuturor celorlalți asociați și, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri judecătorești.
Aliniatul 2 al art. 226 statuează asupra faptului că atunci când retragerea se dispune prin hotărâre judecătorească, instanța va dispune, prin aceeași hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați, iar în ceea ce privește drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, aliniatul 3 prevede că acestea se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.
Prin hotărârea AGA nr. 1/3 mai 2005, reclamantul și pârâții A și, în calitate de asociați ai - SRL (62 dosar primă instanță) au convenit asupra cesionării de către reclamant a părților sociale deținute în cadrul societății comerciale pârâte integral către pârâtul cesionar A, urmând ca prețul acestora să se facă la valoarea stabilită prin expertiza contabilă din dosarul nr-.
Astfel cum rezultă din pozițiile procesuale ale pârâților A și, exprimate cu ocazia cuvântului pe fond în rejudecare, consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2009, voința reală a părților în ceea ce privește hotărârea AGA nr. 1/3 mai 2005 nu a fost de aoc onsidera un veritabil contract de cesiune a părților sociale ale asociatului reclamant către asociatul pârât A, ci doar de a determina persoana care urma să devină proprietara părților sociale care au aparținut reclamantului în urma retragerii sale, retragere cu care toate părțile persoane fizice au fost de acord.
Din coroborarea proceselor verbale din 28 septembrie 2005 și 13 octombrie 2008 (52-53 dosar primă instanță), care atestă faptul că neînțelegerile dintre părți au atins intensitate maximă la sfârșitul lunii septembrie 2005, când conlucrarea între asociați a încetat, cu răspunsurile date de pârâții persoane fizice la întrebarea adresată din oficiu la termenul din 21 ianuarie 2009 prin care li s-a solicitat să precizeze data convenită ca dată la care reclamantul s-a retras în fapt din societate, răspunsurile lor fiind () "Data la care a intervenit acordul este 30.09.2005. Data la care sunt de acord să se calculeze cota parte din societate care se cuvine reclamantului este data la care acesta a încetat să mai lucreze în societate, pe care nu o pot preciza, fiind consemnată într-una dintre minutele atașate la dosar", respectiv () "Cu condiția ca data de 30.09.2005 să fie data la care reclamantul nu a mai lucrat în societate, sunt de acord ca valoarea părților sociale ale acestuia să fie evaluate în funcție de acea dată de referință", tribunalul concluzionează în sensul că părțile persoane fizice au stabilit, prin acordul rezultat din pozițiile lor concordate, data de 30 septembrie 2005, ca dată de referință pentru stabilirea valorii părților sociale care, în urma retragerii reclamantului, urmează să fie preluate de asociatul pârât
, tribunalul a reținut că părțile au convenit atât asupra retragerii reclamantului din societate, cât și asupra modului de distribuire a părților sale sociale și asupra datei de referință pentru stabilirea valorii părților sociale deținute de reclamant și care urmează să fie preluate de către pârâtul A, singurul aspect rămas în divergență fiind valoarea pecuniară a acestor părți sociale.
În conformitate cu dispozițiile art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, actualizată, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.
Fiind întrunite condițiile de incidență ale ultimei ipoteze: stabilirea întinderii drepturile asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale de către un expert desemnat de tribunal, instanța, având în vedere faptul că d-na expert a răspuns la toate obiectivele fixate, nefiind incidente dispozițiile art. 212 alin. 1.proc.civ. va avea în vedere pentru stabilirea valorii celor 3 părți sociale ale reclamantului raportul de expertiză întocmit de d-na expert (106-141) și răspunsurile d-nei expert la obiecțiuni (151-156), care conduc la concluzia că valoarea pecuniară a drepturilor reclamantului calculate prin raportare la data de referință 30 septembrie 2005, actualizată în octombrie 2007, este de 51261 lei.
Cu toate că pârâții și-au manifestat dezacordul atât față de valoarea calculată de expert prin raportare la data de 30 septembrie 2005, cât și față de actualizarea acestei valori, instanța apreciază poziția pârâților ca fiind lipsită de temeinicie, în condițiile absenței oricărei probe care să conducă la o altă concluzie. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 212 alin. 2.proc.civ. pârâții aveau posibilitatea să solicite la primul termen de judecată ulterior depunerii raportului de expertiză de către d-na expert efectuarea unei noi expertize, însă, deși au beneficiat de asistență juridică calificată, în virtutea principiului disponibilității, nu au uzat de acest drept procesual, înțelegând să formuleze doar obiecțiuni, fără însă ca d-na expert să își modifice concluziile. Ulterior, după casarea cu rejudecare, pârâții au avut din nou posibilitatea de a solicita administrarea probei cu o nouă expertiză, însă, din nou, în virtutea aceluiași principiu al disponibilității, nu au uzat de acest drept procesual, criticând concluziile raportului de expertiză prin simple afirmații, neprobate prin administrarea vreunui mijloc de probă. În consecință, instanța, având în vedere dispozițiile art. 1169.civ. și cele ale art. 129.proc.civ. nu a putut reține temeinicia criticilor pârâților persoane fizice față de modul de calcul al valorii pecuniare a drepturilor reclamantului, calculate prin raportare la data de referință 30 septembrie 2005. Cât privește actualizarea acestei valori prin raportare la luna octombrie 2007, instanța reține că reclamantul este îndreptățit la încasarea valorii actualizate, deoarece plata acestor drepturi nu a avut loc la data de referință ci va avea loc în viitorul apropiat, fiind necesară corelarea valorii celor trei părți sociale deținute de reclamant cu modificările suferite de cursul monedei în care se face plata.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții A și solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantului de obligare a pârâtului A la plata contravalorii părților sociale în cuantum de 51.261 lei și la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat de pârâți, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.
Hotărârea atacată a fost comunicată recurentului la data de 31 martie 2009 (fila 32 din dosarul de fond), însă acesta a fost înregistrat doar la 8 mai 2009 (2 dosar recurs.
Cererea formulată de recurentă cu privire la repunerea în termenul de recurs a fost apreciată de către instanță ca nefondată pentru următoarele considerente:
Legiuitorul, prin dispozițiile art.301 pr.civ. a stabilit că termenul pentru declararea recursului se socotește de la comunicarea hotărârii.
Reclamanta nu a respectat acest termen invocând împrejurarea că hotărârea nu a fost comunicată de către instanța de fond la adresa indicată de aceasta prin cererea de recurs.
Analizând această apărare a reclamantei prin prisma dispozițiilor art.103 alin.1 pr.civ. Curtea va aprecia că nu poate constitui "o împrejurare mai presus de voința ei" care să o fi împiedicat a efectua un act de procedură în termenul legal - respectiv depunerea motivelor de recurs - întrucât hotărârea instanței de fond a fost comunicată la sediul declarat de către recurentă iar o altă convenție privind o eventuala alegere a sediului procesual - în înțelesul art.98 pr.civ. - nu există. Prin urmare, se poate conchide că hotărârea instanței de fond a fost comunicată potrivit art. 86 și urm. pr.civ. iar susținerile contrare ale recurentei sunt nefondate.
În consecință, Curtea, va aprecia cererea de repunere în termen ca fiind neîntemeiată și o va respinge ca atare.
Prin urmare, întrucât în speță nu au fost respectate dispozițiile de procedură menționate, iar în cauză nu sunt prezente motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, recursul fiind tardiv formulat, acesta se va respinge ca atare.
Recurenții aflându-se în culpă procesuală în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați să plătească intimatului suma de 595 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Potrivit art. 3 lit m liniuța a doua din Legea nr. 146/1997, reclamantul datorează suma de 1064,68 lei reprezentând taxa de timbru, ca atare în virtutea dispozițiilor art. 20 alin 5 din aceeași lege va dispune obligarea reclamantului la achitarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs.
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâții A, împotriva sentinței civile nr. 427 din 04 februarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 595 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Dă în debit reclamantul cu suma de 1064,68 lei reprezentând taxa de timbru.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
8 ex./2.12.2009
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Eleonora Gheța
