Retragere asociat. Decizia 371/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 371/COM
Ședința publică de la 18 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurentul reclamanta - R, cu domiciliul ales în C,-, la - -, împotriva sentinței civile nr. 5918/COM/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 6052/com/2006) în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliat în B,-, -.1,.3, sect.1, respectiv B,-,.6,.15, sect.1 și SC INTERNATIONAL SRL, cu sediul în C,-, -.C,.43, având ca obiect retragere asociat.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 16.04.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 18.04.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
1.Obiectul cererii și părțile din proces
Prin cererea înregistrată sub nr. 944 /118/ 22.09.2006 la Tribunalul Constanța, reclamantul Rac hemat in judecata pe pârâții SC International SRL si solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună retragerea sa din calitatea de asociat si administrator deținuta in cadrul SC International SRL si obligarea pârâților la cheltuieli de judecata.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat ca in anul 2001 constituit o societate comerciala cu răspundere limitata, respectiv SC SRL, fiind asociat unic si administrator al acesteia. Societatea avea un capital social de 2.000.000 ROL, divizat in 20 de părți sociale, deținute in întregime de reclamant in calitate de asociat unic.
In data de 16.08.2002 reclamantul a cesionat pârâtului 16 părți sociale, convenind totodată cu acesta schimbarea denumirii societatii in SC International SRL.
Încă de la momentul cesionării părților sociale către pârât, au existat grave neînțelegeri cu acesta, ce s-au concretizat in imposibilitatea exercitarii de catre reclamant a calității de asociat și administrator. Astfel, până la acest moment, pârâtul s-a ocupat în exclusivitate de administrarea societății, refuzând să-l informeze pe reclamant cu privire la activitatea sa curentă, asupra operațiunilor aflate in derulare cât și asupra situației economico financiară a societății.
Fiind practic in imposibilitatea exercitării calității de asociat și administrator in cadrul SC International SRL, încă de la momentul cesionarii parților sociale, din cauza gravelor neînțelegeri cu pârâtul, reclamantul apreciază că în lipsa elementuluiaffectio societatis,activitatea societății nu se poate desfășura cu actuala structură a acționariatului.
Reclamantul a notificat in acest sens pârâtul, în vederea cesionării către acesta a părților sociale pe care le mai deține, dar acesta a refuzat să se prezinte la data stabilită, situație in care reclamantul a promovat prezenta acțiune.
Față de caracterulintuitu personaeal acestui tip de societate comercială apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.221 din Legea nr.31/1990 republicata, pentru a opera retragerea sa din societate.
In dovedirea cererii reclamantul a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului si înscrisuri, sens in care a depus la dosar certificat de înregistrare a SC International SRL, notificarea nr.192/05.09.2006 comunicata paratului, certificat eliberat de ORC, act adițional la actul constitutiv al SC SRL autentificat sub nr.1898/16.08.2002, Hotararea asociatului unic al SC SRL din 01.08.2002, încheierea nr. 2285/14.12.2001 a judecătorului delegat la ORC, act constitutiv al SC SRL.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.221 din Legea nr.31/1990.
Prin întampinarea depusă la dosar la data de 21.02.2007, pârâtul a arătat că nu este de acord cu retragerea reclamantului din societate in condițiile arătate in cererea de chemare in judecata. In acest sens, pârâtul a precizat că nu sunt reale mențiunile privind refuzul său de a-l informa pe reclamant cu privire la activitatea societății, a operațiunilor aflate in derulare și în general asupra întregii activități economico financiare a societății.
In calitatea sa de asociat si mai ales de administrator al societății, reclamantul a avut permanent acces la documentele societății.
Intre părți au apărut neînțelegeri, dar acestea au fost determinate de conducerea defectuoasă a societății de către reclamant in calitate de administrator și de refuzul acestuia de a coopera cu pârâtul în tot ceea ce impunea conlucrarea ți de a-l informa pe acesta.
Totodată, pârâtul a formulat, conform art.119 Cod pr.civila, cerere reconvențională, prin care a solicitat instanței să dispună retragerea sa din societate, urmând ca reclamantul sa continue activitatea, acesta fiind cel care a înființat SC SRL ca asociat unic, pârâtul fiind ulterior cooptat.
Intrucât pârâtul locuiește în B si este mai mult plecat, reclamantului îi este mai facil să se ocupe in continuare de activitatea societății, cu atât mai mult cu cât s-a ocupat permanent.
In măsura in care niciuna dintre parți nu va dori continuarea activității prin transformarea societății in societate comercială cu asociat unic, pârâtul a apreciat că se impune dizolvarea acesteia, cu consecințele ce decurg din aceasta.
In drept au fost invocate dispozițiile art.221, 227 din Legea nr.31/1990 și art.274 Cod pr.civila.
In susținerea cererii s-a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului, expertiza contabilă si înscrisuri.
La termenul de judecata din 06.11.2007 reclamantul a precizat că renunță la administrarea probei cu interogatoriu, instanța luând act de această precizare. Pârâtul a arătat prin întâmpinare, respectiv cererea reconvențională că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu si expertiza contabilă, însa nu s-a prezentat in instanță în vederea discutării și administrării probelor solicitate.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 5918/com/13.11.2007 Tribunalul Constanțaa respins atât acțiunea principala formulata de reclamatul R cât și cererea reconvenționala formulata de pârâtul-reconvenient, ca nefondate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul și pârâtul sunt asociați în cadrul SC International SRL, constituită inițial in forma unei societăți cu răspundere limitată având ca asociat unic și administrator pe reclamantul R și transformată mai apoi, prin cooptarea in anul 2002 pârâtului in calitate de co-asociat, prin preluarea de către acesta a 16 părți sociale.
După cooptarea pârâtului în societate, conducerea acesteia a fost încredințată in continuare reclamantului R, care a păstrat calitatea de administrator.
Potrivit susținerilor părților, ulterior acestei modificări, între cei doi asociați au intervenit anumite neînțelegeri, fapt care l-a determinat pe reclamant
să hotărască cesionarea parților sale sociale către co-asociat și retragerea sa din societate, sens in care l-a notificat pe pârâtul, fără ca acesta să răspundă.
In speță, față de dispozițiile din art.236 din Legea nr.31/1990 instanța a reținut că atât reclamantul prin cererea introductiva, cât și pârâtul prin cererea reconvențională, au susținut ca și motiv al retragerii lor din societate existența între asociați a unor neînțelegeri grave, care fac imposibilă continuarea activității societății, fără însă a detalia și a argumenta în ce constau aceste neînțelegeri și modul în care ele împiedică desfășurarea normală a activității societății comerciale sau fac imposibilă continuarea acesteia. Deși au susținut existența unor neînțelegeri grave, niciuna dintre părți nu a produs probe în acest sens.
Cat privește dizolvarea societății, la cererea asociaților, dispozițiile art.227 alin.1 lit."e" din Legea nr.31/1990 impun de asemenea existenta unor motive temeinice, neînțelegerile grave intre asociați putând constitui un astfel de motiv, însa in măsura dovedirii lor.
Având in vedere ca in speță părțile nu au făcut dovada unor motive temeinice, respectiv a existenței unor neînțelegeri intre asociați de natură personală sau comercială, care ar afecta buna desfășurare a activității societății sau care ar împiedica continuarea activității acesteia, instanța a apreciat că nu se justifică autorizarea retragerii unuia sau altuia dintre asociați, aceștia putând proceda la cesionarea părților lor sociale către terțe persoane, cu respectarea dispozițiilor prevăzute în acest sens în actul constitutiv.
Pentru aceleași considerente, în condițiile în care societatea funcționează și în continuare, realizându-și obiectul de activitate tribunalul a reținut că nu se impune nici dizolvarea SC International SRL.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii tribunalului în sensul admiterii cererii principale și respingerii cererii reconvenționale pentru următoarele motive:
- greșit instanța de fond a respins cererea de retragere din societate obligându-l astfel să rămână în această asociere contrar voinței sale în condițiile în care a făcut dovada că a dispărut temeiul care a stat la baza asocierii de persoane, respectivaffectio societatis
- instanța de fond motivează contradictoriu faptul că părțile nu au dovedit existența neînțelegerilor grave, deși reține că am recunoscut reciproc prin cererile depuse faptul că nu se mai poate continua asocierea
- greșit instanța de fond a motivat soluția respingerii cererii reconvenționale, aceasta trebuind să fie întemeiată pe lipsa notificării reclamantului cu privire la cererea de retragere a pârâtului
Recursul nu a fost motivat în drept de recurent.
Pârâtul legal citat nu a înțeles să depună întâmpinare potrivit art.308 al 2 din Codul d e procedură civilă.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate ce au fost încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă dar și potrivit art.3041curtea apreciază că este nefondat pentru următoarele considerente:
In conformitate cu dispozițiile art.226 alin.1 lit. "c" din Legea nr.31/1990 asociatul într-o societate cu răspundere limitată se poate retrage, in lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, numai pentru motive temeinice și în baza unei hotărâri a tribunalului.
Curtea reține că argumentația reținută de tribunal corespunde cerințelor impuse de legiuitor, rațiunea retragerii asociatului din societate fiind în viziunea legiuitorului o procedură pur funcțională, care poate fi utilizată numai dacă există considerente care ar justifica opțiunea pentru retragere.
Rezultă deci că procedura retragerii este subsecventă cesiunii părților sociale către asociați sau către terți, cesiunea fiind o garanție a intangibilității capitalului social și un mijloc de protecție a societății și a terților creditori ai acesteia.
Prin urmare, condiția de admisibilitate a cererii de retragere judiciară este dovada dezacordului co-asociaților la preluarea părților sociale ale celui ce dorește să se retragă din societate și la proiectul de cesiune a părților sociale către un terț, dublate de refuzul cererii de retragere a petentului.
Numai în acest cadru, instanța va putea autoriza retragerea, dacă se întrunește condiția de fond, care rezultă din aprecierea că admiterea retragerii este singurul mijloc de a proteja atât interesul personal al asociatului, cât și interesul social.
In speță, reclamantul a depus la dosar dovada notificării pârâtului, in vederea cesionării către acesta a părților sociale, cu consecința retragerii acestuia din societate. Neprezentarea pârâtului la această convocare, face însă dovada dezacordului acestuia referitor la preluarea părților sociale ale reclamantului, nu însa și a opoziției lui cu privire la cesiunea părților sociale către o terță persoană.
Așa cum rezultă din cele două cereri formulate de părți așazisele motive temeinice pentru retragerea fiecăruia din societate sunt diametral opuse: reclamantul invocând administrarea societății exclusiv de către pârât și împiedicarea sa în derularea operațiunilor economico-financiare în timp ce
pârâtul a menționat că nu este de acord cu retragerea reclamantului, acesta făcându-se vinovat de administrarea defectuoasă a societății fapt pentru care a solicitat la rându-l său retragerea din societate.
Faptul că fiecare asociat invocă motive temeinice de retragere imputate celuilalt asociat, fără a se administra dovezi în acest sens, nu justifica pronunțarea unei hotărâri de tribunal privind retragerea reclamantului și aceasta pentru că pâ râtul nu este de acord cu preluarea părților sociale iar în contractul de societate nu există o clauză de continuare a societății cu asociat unic.
Potrivit dispozițiilor art.236 al.2 și 3 din Legea nr.31/1990 în situația prevăzută la alin. (1) lit. c), instanța judecătorească avea obligația, prin aceeași hotărâre de retragere, să dispună și cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, stabilindu-se prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal.
Ori, așa cum rezultă din dosar nici unul dintre asociați nu dorește să preia părțile sociale ale celuilalt instanța fiind astfel în imposibilitate de a face aplicarea dispozițiilor art.236 al 2 și 3 mai sus menționate.
Este de reținut că deși invocă în susținerea recursului său recunoașterea de către pârât a dispariției temeiurilor care au stat la baza asocierii,iar cum prin contractul de societate nu este posibilă continuarea cu asociat unic, recurentul evită să solicite dizolvarea societății, nedorind să efectueze cheltuieli cu această procedură.
În ceea ce privește critica referitoare la rezolvarea cererii reconvenționale formulată de pârâtul, mai precis a argumentelor pe care și-a întemeiat tribunalul soluția, curtea constată că este lipsită de interes în condițiile această cerere nu a fost formulată de recurent și a fost respinsă de instanță, recurentul necăzând în pretenții față de pârât,care nu a declarat recurs, pentru a fi îndreptățit să o critice.
Pentru considerentele mai sus arătate, însușindu-și deopotrivă și argumentele tribunalului, curtea apreciază că recursul este nefondat motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant - R, cu domiciliul ales în C,-, la Societatea Civilă de Avocați - -, împotriva Sentinței civile nr. 5918/COM/13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța
în dosarul nr- (nr. în format vechi 6052/com/2006) în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliat în B,-, -.1,.3, sect.1, respectiv B,-,.6,.15, sect.1 și SC INTERNATIONAL SRL, cu sediul în C,-, -.C,.43.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Red.dec.jud. /18.05.2008
2 ex./
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
