Retragere asociat. Decizia 528/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 528
Ședința publică de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Judecător: dr. - -
Grefier: - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului declarat de pârâta SC de Navigație Fluvială Română SA -, cu sediul în G,- jud.G și recurenții domiciliat în O,- jud.B și -, domiciliat în O,- jud.B, împotriva sentinței comerciale nr.415/20.03.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații, -, (), () și, toți cu domiciliul ales la cabinetul av. cu sediul în G, - - nr.19, -.9,.1, precum și cererea de suspendare provizorie a executării sentinței comerciale nr. 415/20.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, maritimă și fluvială în dosarul nr- formulată de recurenta pârâtă de Navigație Fluvială Română G, cu sediul în G,-, județul G, reprezentată de " ", prin avocați și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.10.2009, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 12.10.2009, când mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.10.2009, când,
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului rezultă:
Reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA G să se constate că în temeiul disp.art.134 art.1-3 din Legea 31/1990 a intervenit retragerea lor din societate în calitate de acționari ai pârâtei, să fie obligată pârâta la urmarea procedurii prev. de art.134 pct.4 din Legea 31/1990 privind cumpărarea acțiunilor susnumiților de către societate, să fie obligată pârâta la plata unor daune interese cominatorii de 10.000 lei/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii până la data executării efective și integrale a hotărârii pronunțată plus cheltuieli de judecată.
Reclamanții au arătat că sunt acționari la societatea pârâtă, iar în ședința din 12.05.2008 nu au votat în favoarea fuziunii cu Navigația Fluvială Română D ca urmare înțeleg să-și exercite dreptul de a se retrage din societate conform art.134 din Legea 31/1990, sens în care au depus declarația scrisă de retragere și certificatele de acționar în termenul prevăzut de lege. Cum pârâta nu a dat curs cererilor urmează să fie obligate la respectarea procedurii.
În drept au fost invocate disp.art.134 din Legea 31/1990.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată arătând că nu au fost respectate disp.art.7201și următoarele pr.civ. astfel că nu există realitate o cerere de retragere formulată cu respectarea disp.art.134.
A fost invocată inadmisibilitatea capătului de cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii, în raport de disp.art.580 ind.3 pr.civ. deoarece în speță există o obligație de face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul.
Pe fondul cauzei s-a arătat că cererea de chemare în judecată este netemeinică, în cauză fiind incidente disp.art.242 din Legea 297/2004, privind piața de capital care circumstanțiază posibilitatea de invoca dispozițiile generale ale art.134 la soluția expresă prevăzută de legea specială.
Prin urmare dacă fuziunea presupune alocarea unor acțiuni admise la tranzacționare dreptul de retragere al acționarului în condițiile art.134 din Legea 31/1990 nu mai există.
În cauză au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei alți acționari ai respectiv, (), () și.
În motivare au arătat că interesul lor în cauză este justificat de faptul că acțiunea reclamanților urmărește fraudarea intereselor legitime ale tuturor acționarilor prin obligarea pârâtei la răscumpărarea acțiunilor lor în alte condiții decât cele legale.
Au precizat că după anunțarea fuziunii prin absorbție reclamanții au continuat să achiziționeze acțiuni de pe piața de capital să-și mărească de mai multe ori profitul de acțiuni la.
Au mai arătat că acțiunea promovată este nefondată, în cauză fiind incidente disp.art.242 din Legea 297/2004 și au solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința comercială nr.415/2009 Tribunalul Galația respins excepția lipsei de interes a reclamanților ca nefondată.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii ca nefondată.
A fost admisă acțiunea comercială pentru retragere asociat formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta de Navigație Fluvială Română
S-a constatat că la data de 6.06.2008 a intervenit retragerea reclamanților și în calitate de acționari din
A fost obligată pârâta să respecte procedura prev. de art.134 din Legea nr.30/1990 modificată și republicată, în sensul de a stabili prețul de răscumpărare al acțiunilor reclamanților prin modalitatea prevăzută la aliniatul 4.
Prin aceeași sentință pârâta fost obligată să plătească reclamanților daune-cominatorii de 1.000 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data pronunțării prezentei hotărâri și până la executarea efectivă și integrală a acesteia.
A fost respinsă cererea de intervenție în interesul pârâtei ca nefondată.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților 11.048,90 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că excepția prematurității acțiunii față de disp.art.7201pr.civ. a fost respinsă ca nefondată prin încheierea din data de 27.XI.2008 (fila 106 verso).
S-a considerat că acțiunea în constatare și obligația de a face nu sunt evaluabile în bani și refuzul procedurii concilierii a fost realizat prin aceea că pârâta a fost informată cu privire la cuantumul pretențiilor, însă nu a înțeles să răspundă ceea ce a determinat respingerea excepției menționate.
Excepțiile lipsei de interes și cea a inadmisibilității cererii privind obligarea pârâtei la daune cominatorii au fost unite cu fondul cauzei.
Interesul este o condiție generală ce trebuie îndeplinită la momentul promovării unei acțiuni. În cauză, interesul reclamanților este legitim întrucât izvorăște dintr-un raport juridic cu pârâta, raportul juridic recunoscut de lege. De asemenea, este fără îndoială personal și actual, având în vedere că reclamanții opun pârâtei un drept care, în opinia lor, le-a fost încălcat. practic de natură materială pe care urmăresc să îl obțină prin promovarea acțiunii constă în recunoașterea posibilității lor de a înstrăina anumite acțiuni după o procedura prevăzută de lege. În consecință, pentru considerentele anterior expuse excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea prezentei acțiuni urmează să fie respinsă ca nefondată.
Pe fondul cauzei, instanța reține că la data de 21.11.2007 a adoptat hotărârea nr.8 prin care a aprobat în principiu fuziunea prin absorbție a SC SA cu SC D SA. prin absorbție a fost însă aprobată efectiv la data de 30.mai.2008 prin Hotărârea nr.2 a.
Întrucât reclamanții nu au votat la data de 30.05.2008 în favoarea fuziunii, au formulat cereri de retragere din societate, astfel cum rezultă din înscrisurile de la filele 9 si 12.
Faptul că reclamanții au arătat în mod eronat - din punct de vedere al pârâtei modul de răscumpărare al acțiunilor lor și prețul solicitat nu justifica atitudinea acesteia din urmă și refuzul său de a urma procedura prevăzută de art.134 din legea nr.30/1990.
Avându-se în vedere obiectul hotărârii - fuziunea prin absorbție - și contextul în care a fost exercitat dreptul de retragere al reclamanților, instanța apreciază că, față de situația de fapt avută în vedere, procedura prevăzuta de art. 134 din Legea nr.85/2006 este pe deplin aplicabilă.
Este adevărat că reclamanții au indicat în mod greșit în cererile de retragere modul de evaluare și plata a acțiunilor lor, față de disp.art.134 al.4 din lege, însă, în mod egal răspunsul pârâtei este greșit în măsura în care le comunica faptul că urma să propună aprobarea unui plafon de răscumpărare a acțiunilor proprii.
În realitate, pârâta nu putea face altceva decât să ignore acele mențiuni făcute de reclamanți în cereri și să urmeze procedura legală, mai ales că aceștia au arătat în mod expres temeiul lor de drept, respectiv art.134. Era evident că față de aceste împrejurări nu s-a urmărit altceva decât retragerea lor din societate, cu răscumpărarea acțiunilor potrivit acestei proceduri. Mai mult, retragerea reclamanților din societate este un act unilateral, exprimând propria lor voința, astfel că pârâta nu a fost nici un moment în poziția de a putea discuta sau de "a da curs cererii", neavând altă posibilitate legală decât de a lua pur și simplu act de aceasta.
În ceea ce privește art.242 din Legea nr.297/2004, instanța reține că acesta nu este aplicabil în speță. Textul prevede că acționarii unei societăți admise la tranzacționare, care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la fuziuni sau divizări, care implică alocarea de acțiuni ce nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la aceasta contravaloarea acțiunilor, potrivit art. 133 din Legea nr. 31/1990. Articolul 242 face insa trimitere la art.133 din Legea nr.31/1990in forma in vigoare la acel moment, moment anterior modificării legii prin Legea nr.441/27.11.2006.In cauza de fata se aplica disp.art.134 din Legea nr.30/1990 astfel cum a fost redactat ca urmare a modificării sale prin Legea nr.441/2006.
Spre deosebire de reglementarea anterioară Legii nr.441/2006, ulterior adoptării acesteia este îndreptățit să invoce disp.art.134 doar acționarul care nu a votat în favoarea hotărârii adunării generale, în cazurile limitativ prevăzute de lege. Or, reclamanții au făcut dovada îndeplinirii acestor condiții.
Este adevărat că prin raportare la Legea nr.30/1990, Legea nr.297/2004 are caracterul unei reglementări speciale, însă art.242 nu face altceva decât să reglementeze un alt caz în care acționarul se poate retrage din societate recurgând tot la procedura prevăzută de art.134 și nu excluzând- In cazul de față însă reclamanții pot uza de disp.art.134 al.1 lit.d, fara sa fie necesara invocarea acestui alt caz prevăzut de art.242 din Legea nr.297/2004.
În consecință, toate apărările pârâtei întemeiate pe prioritatea aplicării legii speciale vor fi înlăturate, deoarece instanța nu poate da eficientă juridică unui text ce face trimitere la o forma a Legii nr.30/1990 ce nu mai era in vigoare la momentul adoptării hotărârii de fuziune.
Față de considerentele anterior expuse instanța urmează să admită acțiunea astfel cum a fost formulată și să constate că prin cererile expediate pârâtei la data de 6.06.2008 reclamanții s-au retras din societate. În consecință, a fost obligată pârâta la respectarea procedurii prev. de art.134 al.4 din lege în sensul de a stabili prețul de răscumpărare al acțiunilor prin intermediul unui expert autorizat independent, ca urmare a aplicării a cel puțin două metode de evaluare recunoscute de legislația în vigoare.
Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor-interese cominatorii, instanța reține că nu este fondată și urmează să o respingă ca nefondată întrucât are în vedere o altă situație decât cea din prezenta cauză.
Astfel, art.5803pr.civ. se referă la posibilitatea aplicării unei amenzi civile pentru debitorul care nu își executa obligația de a face rezultând dintr-un titlu executoriu. Articolul are în vedere ipoteza în care exista deja un titlu executoriu emis împotriva debitorului, iar acesta nu se conformează, instanța având posibilitatea constrângerii sale în vederea executării prin aplicarea amenzii civile. Dispozițiile sunt aplicabile, așadar, ulterior obținerii titlului, în faza de executare.
Dispozițiile legale invocate nu au nici o legătură cu posibilitatea acordării daunelor cominatorii prin hotărâre asupra fondului cauzei. Reclamanții păstrează în aceasta situație un drept de opțiune asupra modului de constrângere la executare a debitoarei pârâte în faza de executare: ori invoca disp.art.5803pr.civ. în scopul aplicării unei amenzi civile debitoarei, ori solicita instanței că prin hotărâre judecătoreasca să cuantifice daunele cominatorii, transformându-le în daune compensatorii, ceea ce le-ar oferi și posibilitatea executării lor efective. Toate aceste aspecte sunt însă premature, având în vedere că părțile se află în faza de judecată, nu în cea de executare a vreunui titlu.
Față de posibilitatea tergiversării nejustificate a răscumpărării acțiunilor conform procedurii prevăzute de lege instanța apreciază întemeiată cererea și va obliga parata să plătească reclamanților daune interese de la momentul pronunțării și până la momentul executării efective și integrale a hotărârii. Va reduce însă cuantumul acestora la suma de 1.000 lei pe fiecare zi de întârziere.
În raport cu conținutul accesoriu al cererii de intervenție și apărările formulate de intervenienți, a fost respinsă cererea de intervenție formulată în interesul pârâtei ca nefondată.
Împotriva menționatei sentințe a declarat recurs de Navigație Fluvială Română criticând soluția ca netemeinică și nelegală din următoarele considerente:
- nu s-a observat că este nelegală respingerea excepției lipsei de interes a formulării cererii de chemare în judecată.
Menționează că singura modalitate de vânzare a acțiunilor deținute de către reclamanți este pe piața de capital.
Interesul reclamanților nu este legitim, urmărindu-se un profit suplimentar prin obligarea recurentei să urmeze procedură de răscumpărare privind acțiunile acestora care nu se aplică în speța, contrar susținerilor instanței de fond care reține greșit un interes legitim.
Interesul nelegitim și speculativ al reclamanților trebuie sancționat ca atare, ca urmare solicită admiterea excepției și respingerea acțiunii formulate de și ca lipsită de interes.
Față de prevederile exprese ale aliniatului 5 al art.5803Cod procedură civilă care consacră inadmisibilitatea cererii de acordare a daunelor cominatorii pentru neexecutarea obligațiilor de a face ce nu pot fi îndeplinite prin altă persoană decât debitorul, instanța de fond trebuia să respingă cererea reclamanților de obligare a subscrisei la plata unor daune cominatorii de 10.000 lei/zi întârziere.
Plata daunelor cominatorii la care a fost obligată recurenta este inadmisibilă.
În fine a arătat că în cauză sunt incidente dispozițiile speciale ale art.242 din Legea 297/2004 privind piața de capital și nu disp.art.134 din Legea 31/1990 care reprezintă norma generală.
A fost nesocotit pasajul potrivit căruia se aplică cu prioritate norma specială în raport cu reglementările generale din Legea 31/1990.
este o societate comercială pe acțiuni de tip deschis admisă la tranzacționare pe piața reglementată supusă prevederilor speciale ale Legii 297/2004 privind piața de capital având obligațiile specifice de raportare.
Singura ipoteză în care acționarii unei societăți deschise ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe piața, și se pot retrage din societate și pot solicita răscumpărarea acțiunilor deținute de către societate prin procedura instituită de art.134 din Legea 31/1990 este situația în care fuziunea (sau divizarea) societății ar implica alocarea de acțiuni care nu sunt transmise la tranzacționare pe o piață reglementată, adică în ipoteza schimbării formei societății din societate deschisă în societate închisă.
Prin fuziunea intervenită între reclamanta și Daf ost o fuziune prin absorbție în urma căreia recurenta în calitate de societate absorbantă a absorbit D fără a-și schimba forma juridică de societate deschisă.
În conformitate cu disp.art.242 din Legea pieței de capital cererea de retragere a reclamanților ar fi fost întemeiată numai în măsura în care fuziunea ar fi implicat alocarea de acțiuni care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
Prin adresa nr.3/6625/27.03.2008 confirmă aplicarea dispoziției speciale a art.242 din Legea 297/2004 privind piața de capital și ale art.132 din Regulamentul nr.1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, în raport cu prevederile legii nr.31/1990.
Solicită respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată în temeiul art.134 din Legea 31/1990.
De asemenea în raport cu caracterul accesoriu al cererii de intervenție în interesul subscrisei aceasta trebuie admisă.
În cauză a fost invocată neexistența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului de retragere din societate în ipoteza art.134 din Legea 31/1990 coroborat cu directiva a Treia 78/855/CEE și directiva VI 82/891/CEE.
Lipsa calității procesuale active a reclamanților impune respingerea acțiunii formulată de aceștia.
Recursul de față este fondat.
Instanța de fond rezolvat corect și a motivat convingător respingerea lipsei de interes și a inadmisibilității cererii privind obligarea pârâtei la daune cominatorii.
Interesul reclamanților a fost apreciat, legitim întrucât izvorăște dintr-un raport juridic încheiat legal cu pârâta, recunoscut ca atare prin Lege.
Interesul este legitim, personal și actual în condițiile în care se opune pârâtei un drept pe care îl consideră încălcat și pe care îl au recunoscut prin lege.
practic de natură materială pe care îl urmăresc intimații în opinia acestora se poate realiza prin promovarea unei acțiuni în justiție situație în raport de care nu se poate reține lipsa interesului reclamanților din acțiunea formulată chiar dacă temeiul de drept invocat nu este corect.
Excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor interese cominatorii a fost respinsă corect, reținându-se că se referă la alte situații de fapt decât cele invocate și probate în speța de față.
Dispozițiile art.5803Cod procedură civilă nu au legătură cu posibilitatea acordării daunelor cominatorii prin hotărâre asupra fondului cauzei.
Ca urmare se va menține soluția în ceea ce privește excepțiile de mai sus.
În cauză rezultă că reclamanții-intimați au calitate procesuală activă în ceea ce privește formularea acțiunii promovate indiferent dacă aceasta este fondată sau nefondată, motivată corect în drept sau nu în condițiile în care aceștia urmăresc realizarea unui drept legal.
S-a considerat corect în cauză că reclamanții-intimați și - sunt acționari ai recurentei-pârâte și sunt titulari ai drepturilor deduse judecății, au calitate procesuală activă indiferent de motivarea în fapt și în drept pe care au invocat-o în cauză.
Având titlul juridic care le-a permis intimaților-reclamanți să invoce în justiție drepturile a căror realizare o solicită, interesul acestora fiind legitim instanța de fond a procedat corect reținând că și au calitate procesuală activă în cauza de ceea ce determină respingerea excepției lipsei calității procesuale active invocate în cauză de pârâta-recurentă.
Instanța dintr-o eroare a reținut că valorificarea drepturilor pretinse prin cererea de chemare în judecată este întemeiată pe disp.art.134 pct.4 din Legea 31/1990 legea generală, modificată în raport cu dispozițiile legii speciale 297/2004 art.242 aplicabile cu prioritate în cauză.
Potrivit disp.art.242 din cadrul capitolului intitulat "Dispoziții speciale aplicabile societăților listate pe piața reglementată" - acționarii unei societăți admise la tranzacționare, care nu sunt de acord cu hotărârile luate de adunarea generală cu privire la fuziuni sau divizări, care implică că alocarea de acțiuni ce nu sunt admise la tranzacționare pe piață reglementată, au dreptul de a se retrage din societate și de a obține de la aceasta contravaloarea acțiunilor potrivit art.133 din Legea 31/1990 în prezent art.134.
În conformitate cu conținutul art.132 din Regulamentul nr.1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare - "acționarii unei societăți ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată se pot retrage din societate și obține contravaloarea acțiunilor în cazul în care este adoptată o hotărâre de fuziune care are drept rezultat alocarea către aceștia de acțiuni ce nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată conform procedurii stabilite la alin.2 - 7.
Punctul 8 menționează că sunt aplicabile tuturor operațiunilor de fuziune cu excepția cazului în care, la momentul fuziunii, societatea absorbantă este o societate admisă la tranzacționare pe o piață reglementată. În acest caz, în urma fuziunii, societatea absorbantă se va tranzacționa în continuare pe respectiva piață reglementată.
În cauză reclamanții nu beneficiază de dispozițiile legii generale art.134 din Legea 31/1990 față de incidența dispozițiilor speciale ale art.242 din Legea 297/2004, (specilia generalibus derogant).
este o societate comercială pe acțiuni de tip deschis admisă la tranzacționare pe piața reglementată, supusă prevederilor speciale ale Legii 297/2004 privind piața de capital și având obligațiile specifice de raportare.
fiind o societate admisă la tranzacționare pe o piață reglementată îi sunt aplicabile normele speciale ale Legii 297/2004 privind piața de capital și emise de, care se aplică cu prioritate față de legea generală.
Legea specială reglementează un singur caz în care acționarii unei societăți admise la tranzacționare care nu sunt de acord cu primele fuziuni sau divizări au dreptul de a se retrage din societate și de a obține răscumpărarea acțiunilor deținute în condițiile art.134 din Legea 31/1990, respectiv ipoteza prevăzută de disp.art.242 din Legea 297/2004, astfel cum este dezvoltată în cuprinsul art.132 din Regulamentul nr.1/2006.
Textele legale sus precizate reglementează posibilitatea de invoca dispozițiile generale ale art.134 din Legea 31/1990 la situația expusă prevăzută de către legea specială, contrar interpretării făcute de către instanța de fond care a reținut greșit că textul art.242 din Legea 297/2004 ar reglementa un alt caz în care acționarul se poate retrage din societate recurgând tot la procedura prevăzută de art.134 și nu excluzând-o cum era corect.
Singura ipoteză în care acționarii unei societăți deschise, ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe piață, se pot retrage din societate și pot solicita răscumpărarea acțiunilor deținute de către societate procedură reglementată de prevederile art.134 din Legea 31/1990 este situația în care fuziunea ( divizarea) societății ar implica alocarea de acțiuni ce nu sunt admise în tranzacționare pe o piață reglementată, adică schimbarea primei societăți din societate deschisă în societate închisă.
a contrarioîn ipoteza în care fuziunea ar presupune alocarea unor acțiuni admise la tranzacționare cum s-a întâmplat în cauza de față cu recurenta, în urma fuziunii prin absorbție - dreptul de retragere al acționarului în condițiile art.134 din Legea 31/1990 nu mai există, deoarece acțiunile deținute de acesta vor fi în continuare titluri negociabile și în măsura în care acționarul dorește să se retragă din societatea emitentă a acțiunilor, acesta are posibilitatea și dreptul sa le înstrăineze cum dorește, în mod liber, pe piața de capital.
Legiuitorul a înțeles să circumstanțieze dreptul de retragere al acționarului din societatea admisă la tranzacționare în scopul de proteja acționarii cu titluri negociabile de riscul imposibilității de a dispune liber pe piața reglementată acele titluri în ipoteza în care fuziunea sau divizarea ar duce la schimbarea valorii juridice a acțiunilor deținute.
Este de necontestat că fuziunea intervenită în cauză, a fost o fuziune prin absorbție, în urma căreia recurenta în calitate de societate absorbantă, a absorbit D și astfel nu și- schimbat forma juridică de societate deschisă.
Ori, potrivit dispozițiilor speciale derogatorii ale art.242 din Legea pieței de capital, cererea de retragere a reclamanților ar fi fost întemeiată numai în măsura în care fuziunea ar fi implicat emiterea de acțiuni care nu sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată.
În condițiile în care în urma fuziunii cu D fiecare acționar al recurentei inclusiv cei doi reclamanți, au în continuare libertatea de ieși din societate în orice moment, prin intermediul pieței reglementate este evident că nu sunt aplicabile disp.art.134 din Legea nr.31/1990, dispoziții care se pot invoca numai în condițiile art.242 din Legea 297/2004.
De altfel reclamanții-intimați au recunoscut implicit aplicarea dispozițiilor speciale ale art.242 în ipoteza societăților admise la tranzacționare pe o piață reglementată, așa cum este.
În acest sens este și interpretarea prin teza 3/6625/27.03.2008.
Un al doilea argument al intimaților în susținerea inaplicabilității dispozițiilor art.242 din Legea 297/2004 este acela că textul legal impune condiția ca urmare a fuziunii acționarilor să le fie alocate acțiuni tranzacționate pe o piață reglementată, iar acțiunile pârâtei nu sunt tranzacționate pe o piață reglementată, ci pe piața ce nu se regăsește pe lista piețelor reglementate.
Această opinie derivă din confuzia creată între conceptul de piață reglementată impus de Directiva 39/2004 a CE și termenii reglementat/nereglementat folosiți în limbajul curent.
În accepțiunea Directivei europene piața reglementată definește posibilitatea de tranzacționare a instrumentelor financiare aparținând emitenților care solicită expres admiterea la bursa și care îndeplinesc cerințele impuse de legislația în vigoare, iar noțiunea uzuală inclusiv în legea pieței de capital, pentru a evidenția faptul că tranzacțiile se derulează pe baza unor reguli precis stabilite, și nu în mod dezordonat.
este o piață reglementată, făcând parte din rândul sistemelor alternative de tranzacționare, modul de autorizare, funcționare și supraveghere a acestora fiind reglementate în Capitolul II al Titlului IV din Legea 297/2004 intitulat " reglementate de instrumente financiare și depozitarul central". În baza interpretării sistematice a legii, prin raportare la locul pe care îl ocupa dispozițiile privitoare la sistemul alternativ de tranzacționare în cadrul legii, respectiv prin raportare la titlul capitolului (piețe reglementate), rezultă în mod indubitabil ca face parte din categoria piețelor reglementate.
De asemenea, noțiunea de sistem alternativ de tranzacționare este definitivă și reglementată și în Regulamentul nr.14/2004 privind piețele reglementate și sistemele de tranzacționare emis de, precum și în Directiva 39/21.04.2004 privind piețele de instrumente financiare.
Așadar constituie o piață reglementată, întrucât funcționează sub supravegherea, după reguli proprii nediscreționare, aprobate de autoritatea pieței de capital și a căror respectare este supravegheată de, reglementări legale ce o înscriu în noțiunea de piață reglementată în sensul în care folosește Legea 294/2004 această noțiune: piața ce funcționează după reguli prestabilite și sub supravegherea autorității pieței de capital.
Chiar și în situația în care s-ar aplica dreptul comun derivând din prevederile Legii nr.31/1990 acțiunea reclamanților este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reclamanții-intimați au achiziționat acțiuni după data aprobării proiectului de fuziune și nu au făcut o cerere de retragere valabilă nici în condițiile art.134 din Legea nr.31/1990, întrucât, odată cu transmiterea cererii de retragere, aceștia nu au îndeplinit formalitatea indisponibilizării acțiunilor prin depunerea certificatelor de acționar și nici măcar printr-o mențiune expresă de indisponibilizare în cuprinsul cererii.
În conformitate cu prevederile alin.3 al art.134 "acționarii vor depune la sediul societății, alături de declarația scrisă de retragere, acțiunile pe care le posedă sau, după caz, certificatele de acționar emise potrivit art.97". Contrar acestor prevederi, intimații-reclamanți au înțeles chiar să dea ordine de vânzare pe piața de capital (așa cum au recunoscut și în întâmpinare și prin încheierea de ședință din data de 27.11.2008), ceea ce echivalează cu vădită nesocotire a unei condiții de validitate a retragerii. Or, dacă reclamanții-intimați au pretins aplicarea unei norme generale, aceiași reclamanți nu au înțeles că dreptul de retragere implică, în concepția art.134 alin.3, dreptul corelativ al societății de a intra în proprietatea efectivă a acțiunilor.
Reclamanții-intimați sunt decăzuți din dreptul de retragere chiar și în ipoteza aplicării art.134 din Legea nr.31/1990, întrucât aceștia nu au depus cererea de retragere în termenul prevăzut de art.134 alin.2 din Legea nr.31/1990.
Reclamanții-intimați au transmis cererea de retragere la data de 06.06.2008, deși proiectul de fuziune a fost publicat în Monitorul Oficial al României la data de 08.04.2008. Or, pentru rațiuni de protecție a creditorilor, de stabilitate și asigurare a certitudinii operațiunilor de fuziune, cererea de retragere trebuia făcută în termen de 30 de zile de la publicarea proiectului de fuziune în Monitorul Oficial al României respectiv până la data de 08.05.2008. Numai în acest mod, dreptul de opoziție recunoscut creditorilor societății poate fi util. Astfel, creditorii societății trebuie să cunoască, la data finalizării fuziunii, care este situația economică și juridică (finală) a societății implicate în fuziune, respectiv acționarii și capitalul social rezultat în urma fuziunii. Dacă s-ar admite teza contrară, că cererea de retragere trebuie depusă în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii de aprobare definitivă a fuziunii, atunci dreptul de opoziție (antefactum) al creditorilor ar fi lipsit de eficiență juridică, ceea ce nu poate fi admis. Această teză este confirmată de art.423 coroborat cu art. 62 din Legea nr.31/1990.
Potrivit art.62 din Legea nr.31/1990, "opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a". În consecință, la data publicării actului adițional modificator, creditorii trebuie să cunoască situația exactă a patrimoniului societății, a solvabilității sale și a situației juridice.
În același sens sunt și dispozițiile art.132 alin.5 din Regulamentul nr.1/2006 emis de, care dispun că "Acționarii care nu sunt de acord cu respectiva operațiune transmit emitentului solicitarea privind retragerea din societate în termen de maximum 15 zile lucrătoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României a proiectului de fuziune" Nici aceste prevederi nu au fost respectate de către reclamanți.
Având în vedere prevederile legale menționate, achiziționarea dovedită de acțiuni de către reclamanții-intimați după publicarea proiectului de fuziune reprezintă un act de acceptare implicită a fuziunii.
Rezultă că recursul de față este fondat numai cu privire la aspectele sus analizate, greșit rezolvate de instanța de fond, urmând ca în conformitate cu art.312 Cod procedură civilă să fie admis cu consecința respingerii acțiunii reclamanților.
Ca urmare, în cauză se va admite și cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienții, -, (), () și.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta de Navigație Fluvială Română G, cu sediul în mun.G,-, împotriva sentinței nr.415/20.03.2009 a Tribunalului Galați și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Menține soluția în ce privește excepțiile lipsei de interes a reclamanților și inadmisibilității capătului de cerere referitor la daunele cominatorii, excepții invocate de pârâta
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, excepție invocată de pârâta recurentă.
Respinge acțiunea în constatarea retragerii acționarilor-reclamanți din societatea comercială pârâtă și în obligație de a face (de a urma procedura prev. de art.134 pct.4 din Legea 31/1990 republicată), precum și în daune cominatorii, formulată de reclamanții, domiciliat în mun.O- jud.B și, domiciliat în mun.O,- jud.B, în contradictoriu cu pârâta G, cu sediul în mun.G,-, ca nefondată.
Admite cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienții, -, (), () și, toți cu domiciliul ales la.Av. din mun.G, - - nr.19, -.6,.1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie - - | JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin - - | JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored.
12 2009/ 17 ex.
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
