Retragere asociat. Decizia 633/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA Nr.633/ DOSAR NR-
Ședința publică din 15 decembrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă judecător
- - - - judecător
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 413/C din 6 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei pârâte prin administrator judiciar, și intimatului reclamant - -.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 decembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 15 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.413/6.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a admis în parte cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
S-a admis cererea de retragere a reclamantului din societatea pârâtă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 764.240 lei reprezentând dreptului asociatului retras.
S-a stabilit următoarea structură a capitalului social al pârâtei după redistribuirea părților sociale ale asociatului retras: - 41+21, în total 62 părți sociale, - 10+8, în total 18 părți sociale, 4+6, în total 10 părți sociale și - 4+6, ÎN TOTAL 10 PĂRȚI SOCIALE.
S- respins cererea reclamantului având ca obiect reducerea capitalului social al pârâtei.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 21.980,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut Tribunalul că reclamantul este asociat în cadrul pârâtei "", deținând un procent de 41% din capitalul social al societății, respectiv 41 părți sociale, alături de ceilalți patru asociați, respectiv cu 41% din capitalul social corespunzător a 41 părți sociale, cu 10% din capitalul social corespunzător a 10 părți sociale, cu 4 % din capitalul social corespunzător a 4 părți sociale și - cu 4% din capitalul social, corespunzător a 4 părți sociale.
Reclamantul a deținut funcția de administrator al societății, iar între acesta și ceilalți asociați au apărut neînțelegeri grave cu privire la modul de funcționare a societății.
Reclamantul și-a prezentat demisia din această funcție de administrator (filele 25, 27 și 29 din dosar, primul și al treilea înscris fiind semnat de toți ceilalți patru asociați).
Nici societatea pârâtă, reprezentată de asociatul, deținătoare a unui procent de 41% din capitalul social, respectiv 41 părți sociale și nici ceilalți asociați nu au negat că între reclamant și asociații menționați ar exista grave neînțelegeri referitoare la modul de desfășurare a activității societății.
Fiecare dintre părțile aflate pe poziții contrare susțin însă că vina aparține celeilalte.
Potrivit art. 226 alin. 1, lit. c) din Legea nr. 31/1990, asociatul din societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate, în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a tribunalului, supusă numai recursului în termen de 15 zile de la comunicare.
Instanța a reținut că nu este contestat faptul că între reclamant și ceilalți asociați, inclusiv, deținătoare a 41 părți sociale corespunzătoare unui procent de 41% din capitalul social al pârâtei, există neînțelegeri grave, care să constituie motive temeinice, în sensul textului de lege amintit, pentru a se admite cererea de retragere a reclamantului din societatea pârâtă.
De asemenea, în actul constitutiv al pârâtei nu există o clauză de retragere în sensul art. 226 alin. 1, lit. a) din Legea nr. 31/1990, iar susținerea reclamantului în sensul că a notificat intenția de retragere din societate prin adresa nr. 277/10.04.2007 nu a fost contrazisă de pârâtă ori de vreun alt asociat, la fel cum nu a fost contrazisă nici afirmația acestuia că nu a primit acordul celorlalți asociați pentru a se retrage din societate, ci doar acordul pentru cesionarea părților sale sociale către terți, situație care nu se confundă cu retragerea asociatului din societate, în condițiile art. 226 din Legea nr. 31/1990 astfel, în întâmpinarea depusă la dosar, pârâta nu a negat notificarea invocată de reclamant și situația expusă de acesta.
Într-o atare ipoteză, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 226 alin. 1 lit. c, din Legea nr. 31/1990 referitoare la retragerea asociatului pe cale judiciară.
Art. 220 alin. 2 din Legea 31/1990 prevede că, în situația prevăzută la alin. 1, lit. c), instanța judecătorească va dispune, prin aceeași hotărâre și cu privire la structura participării la capitalul social al celorlalți asociați.
Astfel, în urma admiterii retragerii reclamantului din societate, cele 41 de părți sociale pe care acesta le deținea în cadrul societății pârâte, se vor distribui celorlalți patru asociați rămași, proporțional cu cota de participare a capitalului social al fiecăruia, ținându-se seama și de faptul că părțile sociale sunt indivizibile.
În concret, în urma aplicării procentului din capitalul social deținut de fiecare dintre ceilalți patru asociați rămași (a căror enumerare s-a făcut în alineat de mai sus), respectiv 41%, 10%, 4% și 4 %, rezultă că fiecăruia îi vor reveni, după o primă operație, prin rotunjire, 17, 4, 2 și respectiv 2 părți sociale (41x41:100 = 16,81 prin rotunjire 17; 10x41: 100=4,1 prin rotunjire 4; 4x41:100=1,61 prin rotunjire 2 și 4x41:100=1,61 prin rotunjire 2).
Scăzând totalul acestor părți sociale care s-au distribuit, respectiv 25, din cele 41 de părți sociale ale reclamantului care se au în vedere la repartizare, rezultă o diferență de 16 părți sociale rămase nedistribuite.
Acele 16 părți sociale se vor împărți în mod egal la fiecare dintre cei patru asociați rămași, care vor ajunge să mai primească, individual, în urma celei de-a doua distribuiri, câte 4 părți sociale (16: 4 =4 părți sociale pentru fiecare dintre asociații rămași în societate).
În final, se vor însuma părțile sociale distribuite pentru fiecare dintre asociații rămași în cadrul primei, respectiv celei de-a doua operațiuni de mai sus, rezultând că, din totalul de 41 părți sociale ale reclamantului ce trebuie distribuite, asociaților rămași le vor reveni, 17+4=21 părți sociale; 4+4 =8 părți sociale; 2 + 4= 6 părți sociale și 2 + 4= 6 părți sociale. Se respectă astfel principiul proporționalității.
Pentru a se determina cota de participare la capitalul social, după retragerea reclamantului, a celor patru asociați rămași, se vor aduna părțile sociale avute de fiecare anterior retragerii reclamantului, cu părțile sociale cuvenite fiecăruia dintre aceștia în urma retragerii reclamantului și distribuite conform operațiunilor de mai sus.
În final, asociatul Hirceagă va avea 41+21 = 62 părți sociale, asociatul va avea 10 + 8 = 18 părți sociale, iar fiecare dintre asociații și - va avea 4+6 = 10 părți sociale.
Cererea reclamantului de reducere a capitalului social al pârâtei în raport de retragerea sa și de părțile sociale pe care le deținea în societate nu poate fi primită față de dispozițiile art. 226 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
În plus, chiar în situația în care capitalul social al societății pârâte ar ajunge să fie necesar să se întregească ori reducă, singurii îndreptățiți a decide aceasta sunt doar asociații rămași.
Potrivit art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților, ori de un expert desemnat de aceștia sau în caz de neînțelegeri, de tribunal.
În prezentul litigiu s-a solicitat ca stabilirea drepturilor cuvenite în urma retragerii, să se facă de un expert desemnat de instanță.
Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că valoarea drepturilor cuvenite reclamantului, ținându-se seama de opinia expertului de însușire a metodei de evaluare pe baza activului net corectat (fila 42 vol. II), este de 764.240 lei.
Față de modul în care trebuie stabilite drepturile asociatului retras, respectiv ținându-se seama de cota parte ce i se cuvine din activul net al societății, instanța a considerat că metoda însușită de expert trebuie avută în vedere la soluționarea prezentului litigiu.
Având în vedere argumentele solicitate, instanța a admis în parte cererea reclamantului cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă, referitoare la cheltuielile făcute de acesta în prezentul proces, însă doar în măsura pretențiilor admise.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov, în principal, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.
În expunerea motivelor de recurs, se arată că, instanța a interpretat și aplicat greșit art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990, fiind necesară efectuarea unei expertize cu obiectiv stabilirea drepturilor asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale.
În continuare se arată că, pârâta a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii reclamantului - în condițiile art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990, și de-a se dispune cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați în condițiile art.226 alin.2 din Legea nr.31/1990.
Astfel, greșit a reținut instanța că și-a însușit valorile stabilite prin expertiză și metoda de evaluare cât timp prin retragerea reclamantului se realizează o devalorizare a societății.
În continuare, se arată că obiectivele expertizei administrate nu răspund exigențelor art.226 din Legea nr.31/1990, întrucât "contravaloarea părților sociale" este noțiune distinctă de "drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale" neavând aceeași semnificație juridică. Ori, întreaga concepție a probatoriului este una greșită, întrucât nu societatea este titulara părților sociale ale celui retras, societatea nefiind cumpărătorul decis din expertiza dosarului.
Totodată, trecând peste inadvertențe între scopul expertizei și textul legal se subliniază că, prin însăși metoda propusă de expert se arată "valoarea de piață este suma estimată pentru care un activ va fi schimbat, la data evaluării între un cumpărător decis și un vânzător hotărât"
De asemenea, societatea nu poate fi obligată la plata contravalorii părților sociale deținute-n societate de reclamant, întrucât nu le dobândește în proprietate în patrimoniul său iar retragerea efectivă este în 2009, pe când evaluarea este la nivelul anului 2007.
Se mai critică expertiza sub motiv că expertul a luat în considerare elementele de activ, omițând să analizeze și elementele de pasiv - inclusiv creditele bancare pe care societatea le are în derulare. În acest sens, raportul de evaluare nr.3663/7.03.2008 evaluează imobilul la 267.691 iar raportul nr.115/9.03.2009 la 156.176, valoarea la care a ajuns expertul în expertiza ordonată în cauză fiind de 333.284, respectiv 222.309 mai mare față de cele două rapoarte susmenționate.
În fine, se arată că în perioada 20.07.2008 societatea a fost în pierdere, aspect ce rezultă din balanțele aferente puse la dispoziția expertei.
În ceea ce privește formularea acțiunii împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă, față de dispozițiile art.226 alin.1 lit.c, alin.2, 3 din Legea nr.31/1990 se arată că nu cu societatea trebuia să se judece reclamantul pentru a obține contravaloarea drepturilor cuvenite, fiind inadmisibil ca un terț să dobândească drepturi printr-o hotărâre, atâta timp cât nu a fost parte.
Astfel, că nu societatea are calitate procesuală pasivă rezultă din considerentele hotărârii instanței când apreciază că reducerea capitatului social al pârâtei nu poate fi primită față de dispozițiile art.226 alin.2 din Legea nr.31/1990, cei îndreptățiți a decide fiind asociații rămași.
Se conchide în sensul că nu în contradictoriu cu societatea se hotărăște retragerea asociatului și drepturile cuvenite pentru părțile sociale, rezidă din dispozițiile art.226 alin.1,2,3 din Legea nr.31/1990, nu acordul societății trebuind să fie susținut într-o acțiune judecătorească de genul celei adresate de reclamant.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat corect ca fiind întrunite condițiile art.226 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 întrucât atât la fond cât și în recurs pârâta a reiterat acordul acesteia cu privire la retragerea din societate a reclamantului - și respectiv cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți asociați și dezacordul în ceea ce privește obligarea societății la plata drepturilor cuvenite în urma retragerii sale din societate. Astfel, nu s-a realizat "acordul unanim", retragerea fiind de natură judiciară. Ori, art.226 alin.2 și 3 din Legea nr.31/1990 stipulează că, dacă retragerea se realizează pe calea unei acțiuni în justiție, instanța care autorizează atragerea va dispune și cu privire la drepturile ce se cuvin asociatului retras, respectiv cu privire la structura participării.
Astfel, întrucât încetează calitatea de asociat prin actul retragerii asociatului - în contul părților sociale este îndreptățit să primească, din partea societății, o sumă de bani proporțională cu aportul său la capitalul acesteia. Ori, capitalul societății comerciale reprezintă în ansamblu patrimoniul, un element de pasiv, adică o datorie a societății față de asociați, care sunt titularii unor drepturi de creanță față de societate, având calitate procesuală pasivă, în cauză, ce decurge din aplicarea art.226 din Legea nr.31/1990.
Totodată, întrucât patrimoniul societății este mai mare decât cuantumul capitalului părților sociale aparținând asociatului retras - vor fi preluate de aceasta, care achită asociatului retras drepturile aferente, părțile sociale fiind apoi repartizate între asociați proporțional cu cota lor de participare la capital.
Astfel, corect a apreciat prima instanță că, cele 41 părți sociale, pe care le deținea în cadrul societății pârâte se vor distribui celorlalți patru asociați rămași proporțional cu cota de participare a capitalului social al fiecăreia ținându-se cont că părțile sociale sunt indivizibile.
Pe cale de consecință, drepturile asociatului retras reprezintă contravaloarea părților sociale deținute de asociatul retras -, la pârâta fiind în consonanță cu art.226 alin.3 din Legea nr.31/1990 republicată. Astfel, obiectivul raportului de expertiză a fost corect stabilit.
Critica recurentului privitoare la metodele aplicate de expertul contabil nu se susțin întrucât conform Legii nr.31/1990 republicată și modificată la retragerea din societate se efectuează raport de expertiză de evaluare care să pornească de la activul net al societății, urmând ca determinarea valorii să se facă prin cel puțin două metode de evaluare recunoscute de standardele internațional de evaluare în concordanță cu Ordinul nr.1376/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidare a societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul societății comerciale și tratamentul fiscal al acestora.
Ori, metodele folosite au fost metoda bazată pe active și metoda cash-flow-ului net actualizat, tipul de valoare utilizat în evaluarea fiind valoarea de piață a acestora, în conformitate cu Standardul Internațional de Evaluare 1 ( 1).
Corect a apreciat instanța fondului stabilind drepturile asociatului retras, ținându-se seama de cota parte ce i se cuvine din activul net al societății, întrucât s-a dorit stabilirea unei valori de piață a, în premisele continuității activității.
Astfel, față de rațiunile de fapt și de drept sus amintite, întrucât are calitate procesuală pasivă în cauză nu ne regăsim în situația prevăzută de art.304 pct.5, respectiv art.312 alin.3, 5 casarea cu trimitere spre rejudecare sub acest motiv nu subzistă.
Nu ne regăsim nici în situația prevăzută la art.312 alin.3 teza I respectiv necesitatea administrării de probe noi - proba cu expertiză - cea ordonată în cauză nefiind lovită de nulitate, având corect stabilite obiectivele, conținutul și concluziile, fiind în acord cu Ordinul nr.1376/2004 cu Standardul Internațional de Evaluare 1 ( 1).
În fine, examinând cauza din perspectiva art.304 pct.9, respectiv art.304 Cod procedură civilă, soluția pronunțată este temeinică și legală, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă urmând să respingă prezentul recurs menținând-
Văzând art.274 Cod procedură civilă, dată fiind culpa procesuală, recurenta va fi obligată să plătească intimatului - suma de 5950 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.413/C/6.04.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și Contencios Administrativ, în dosar -, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimatului - suma de 5950 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - - -
Grefier, - -
Red.: / 13.01.2010
Tehnored: / 15.01.2010 / -4 ex -
Judecător fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Carmen Bujan, Gabriel Ștefăniță
