Retragere asociat. Decizia 728/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.728
Ședința Publică de la 16.06.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Alina Sekely Popa
JUDECĂTOR 2: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER - -
.
Pe rol fiind, soluționarea cererii de recurs, formulată de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.4374 din 29.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - COMERT TOTAL SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul, reprezentant de avocat dna., lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că, la dosar, a fost depusă, prin Serviciul Registratură, cerere de amânare a cauzei, în vederea angajării unui apărător, formulată de pentru intimata - COMERȚ TOTAL SRL.
Apărătorul recurentului solicită respingerea cererii de amânare a cauzei, formulată de o persoană care nu are calitate de reprezentant al - COMERȚ TOTAL SRL întrucât, societatea este dizolvată.
Curtea deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei, formulată de, ca fiind formulată de o persoană care nu are calitatea de reprezentant al societății intimate întrucât, așa cum rezultă din actele dosarului, societatea are desemnat lichidator judiciar.
Recurentul, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și înscrisuri de administrat, declară terminate dezbaterile și acordă cuvântul în recurs.
Recurentul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, urmând a se constata că dispozițiile art. 224 din legea nr.31/1990 sunt aplicabile; solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 4374/29.03.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Comercială a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și Comerț Total și s-a dispus retragerea reclamantului din Comerț Total A fost respins capătul doi al acțiunii ca nefondat. A fost obligată pârâta la plata sumei de 838 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a arătat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamantul a solicitat să se dispună retragerea sa din Comerț Total L, cu plata contravalorii cotei-părți din patrimoniu.
Cererea a fost motivată în sensul că prin contractul de societate nr. 4646/02.06.1998 reclamantul a devenit asociat administrator în cadrul societății pârâte, însă ulterior au apărut neînțelegeri cu cealaltă asociată care a cesionat părți din capitalul social al societății unei persoane necunoscute reclamantului. Acest fapt a fost constatat prin sentința comercială nr. 2572/31.05.2005 în dosarul nr. 1116/2005 al Tribunalului București. S-a precizat că pârâta-asociată nu s-a prezentat la convocările reclamantului și nu s-a putut realiza acordul unanim al asociaților în vederea retragerii reclamantului din societate.
Din analiza probatoriului administrat, instanța a reținut că potrivit contractului de societate autentificat sub nr. 4646/1998 de, reclamantul și pârâta au constituit Comerț Total
S-a arătat că prin sentința comercială nr. 2572/2005 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 1116/2005 s-a admis cererea reclamantului și s-a constatat nulitatea hotărârii din 19.05.2004 a societății pârâte, reținându-se nerespectarea dispozițiilor art. 192 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Întrucât între asociați au intervenit neînțelegeri datorită faptului că asociata-pârâtă a cesionat părți sociale fără consimțământul reclamantului și nu s-a realizat acordul părților în vederea retragerii reclamantului din societate, cu toate demersurile efectuate, conform proceselor verbale din 27.06.2005 și 24.06.2005, s-a considerat că primul capăt al acțiunii este întemeiat pe dispozițiile art. 226 din Legea nr. 31/1990 modificată și a fost admis.
S-a menționat că societatea pârâtă nu a depus din anul 1999 bilanțurile contabile la organele financiare și la registrul comerțului, astfel că expertul contabil a arătat că nu poate analiza înregistrările din activul bilanțier din lipsa documentelor contabile. În aceste condiții, a fost identificat activul și pasivul societății în funcție de bilanțul încheiat la 31.12.1999.
Cu privire la minicomplexul, căsuțele camping din județul P pct. 1, localitatea, Malul, și terenul aferent aparținând acestei societăți, s-a specificat că nu au fost înregistrate în bilanț și nici în evidența instituțiilor la care se depun declarațiile de impozite privind clădirile și terenurile. Faptul că aceste active nu au fost declarate autorității fiscale rezultă din procesul verbal nr. 4246/2006 al Primăriei Comunei.
Instanța a apreciat că, la data retragerii din societate, reclamantul este îndreptățit să primească contravaloarea cotei părți din activul net al societății proporțional cu aportul adus, însă aceasta presupune desfășurarea unei activități legale de către societate, cu plata corespunzătoare a impozitelor și taxelor.
Deoarece reclamantul nu a adus dovezi în sensul îndeplinirii obligațiilor legale de către societatea pârâtă sau că ar fi acționat pentru a-i determina pe ceilalți acționari să respecte legea, instanța a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei societate comercială la plata cotei-părți din activul net al acesteia.
Împotriva sentinței comerciale nr. 4374/29.03.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Comercială a declarat recurs reclamantul.
Acesta a criticat-o pentru motivul că în mod greșit a considerat prima instanță că nu are dreptul să primească cota parte din patrimoniul societății, din cauza faptului că nu ar fi adus dovezi în sensul îndeplinirii obligațiilor legale de către societate în perioada în care a fost asociat și administrator.
Recurentul a arătat că are dreptul la profitul realizat de societate până în ziua retragerii sale din Comerț Total, dar că, deoarece nu a intrat în posesia bilanțurilor și balanțelor aferente perioadei 2000-2005, cuantumul acestora nu a putut fi determinat de expertul contabil decât pentru anul 1999.
De asemenea, a mai susținut că are dreptul la o sumă de bani reprezentând contravaloarea părții proporționale din patrimoniul social. A precizat că lipsa documentației contabile pentru perioada 2000-2005 afectat în mod exclusiv posibilitatea de determinare a activelor societății. A considerat că dovada dreptului de proprietate asupra activelor societății se poate face numai cu actele de proprietate și nu cu actele contabile. În acest sens a arătat că în proprietatea Comerț Total se află un teren, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2890/10.07.1998 de. Pe acest teren s-a făcut dovada, potrivit expertizei tehnice în construcții și a declarației martorului că a fost edificată o construcție care, potrivit art. 489.civ. este tot proprietatea societății comerciale.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse, și care vizează dispozițiile art. 3041.pr.civ. se constată că este întemeiat, pentru considerentele care vor fi arătate.
Conform art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 republicată și cu modificări, "drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz de neînțelegere, de tribunal".
Rezultă că drepturile asociatului retras se referă la cota-parte care i se cuvine din patrimoniul social și din profitul societății, calculate la momentul retragerii.
Este adevărat că atât patrimoniul social cât și profitul societății trebuie stabilite la momentul retragerii asociatului din societate. Însă, în cauză, acest lucru nu a fost posibil, deoarece expertului contabil nu i-au fost puse la dispoziție actele contabile, cu excepția bilanțului contabil din data de 31.12.1999.
Examinând acest act contabil, expertul a constatat că terenul și construcțiile cu privire la care se susține de către recurent că sunt proprietatea societății, conform actului de vânzare-cumpărare, certificatului de urbanism și memoriului tehnic depuse la dosar, nu sunt cuprinse în bilanțul societății și nu sunt declarate autorității fiscale.
În mod eronat a concluzionat prima instanță că reclamantului nu i se cuvine cota-parte din patrimoniul social și din profit, pe motiv că societatea comercială nu a desfășurat o activitate legală, nefiind înregistrate în contabilitate toate mișcările operate în capitalul social, cu plata corespunzătoare a impozitelor și taxelor legale.
Potrivit art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, recurentul-reclamant are dreptul la restituirea cotei-părți din patrimoniu și din profitul societății, chiar dacă există neregularități cu privire la activitatea desfășurată de societate, pentru aceste fapte existând alte sancțiuni legale.
În privința calculului acestei cote-părți, expertul contabil a stabilit-o în baza bilanțului contabil încheiat de societate la data de 31.12.1999, arătând că activele imobilizate, potrivit acestuia, sunt în sumă de 4651 lei, iar valoarea activelor imobilizate stabilite prin expertiza tehnică este de 654.557 lei, că activele circulante sunt în sumă de 180.047 lei și că datoriile existente sunt de 76.119 lei.
Cu privire la includerea în patrimoniu a terenului care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 2890/10.07.1998 de și a construcțiilor pentru care s-a eliberat certificatul de urbanism nr. 357/18.08.1998, este adevărat că aceste acte fac dovada dobândirii în proprietate de către Comerț Total a acestor imobile.
Însă, ele se referă la data întocmirii lor, respectiv anul 1998, și nu s-a făcut dovada cu acte contabile că bunurile au fost incluse în patrimoniul social și că se află în acesta și la data retragerii din societate a recurentului-reclamant.
Ca urmare, la calculul valorii patrimoniului societății se vor avea în vedere numai datele rezultate din actele contabile ale Comerț Total, acte care reflectă existența și mișcările care au loc în patrimoniul societății.
Față de cele arătate, se apreciază că recursul este fondat și, în baza art. 312 alin. 1-3.pr.civ. va fi admis și va fi modificată în parte sentința atacată în sensul că va fi admisă și cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de reprezentând cota-parte din patrimoniul social cuvenită reclamantului.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Va fi respinsă cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, întrucât nu s-a făcut dovada cuantumului lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Admite recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței comerciale nr.4374 din 29.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și - COMERT TOTAL SRL.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite și cererea de obligare a pârâtei - COMERT TOTAL SRL la plata sumei de 5016,1 lei (RON) cu titlu de cotă-parte din patrimoniul pârâtei cuvenită reclamantului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red. / 2 ex./ 09.07.2008
Președinte:Alina Sekely PopaJudecători:Alina Sekely Popa, Georgeta Țilimpea, Cristina
