Reziliere contract comercial Spete. Decizia 103/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 103/
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului declarat de reclamanta INTERNAȚIONAL G, cu sediul în-, -afin nr. 63, împotriva sentinței comerciale nr. 1291/02.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA SILVICĂ G,-, județul G și DIRECȚIA SILVICĂ FOCȘANI, cu sediul în F, județul V, având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc la termenul din data de 10.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.11.2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrata la Tribunalul Galați - Secția Comerciala, Maritima și Fluviala și de contencios Administrativ sub nr- din 12 dec. 2007, reclamanta International G, prin administrator G - în temeiul disp. art. 969 și următoarele din Codul Civil și art. 43 Cod Comercial, a chemat în judecată civilă pe pârâtele Regia Națională a Pădurilor " ROMSILVA" - Direcția Silvică G și Direcția Silvică F pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, sa se dispună:
1. Rezilierea contractului de închiriere din 1 iunie 2001, încheiat la sub nr. 31 din 20 februarie 2002, încheiat cu pârâta Direcția F, prin antecesoarea acesteia Societatea Națională a de, din culpa pârâtei.
2. Obligarea pârâtei la restituirea următoarelor bunuri mobile: o remorcă auto 5 tone, un cultivator 7 rânduri, un plug, o cisterna combustibil 3,6 tone și un jgheab metalic pentru apă sau contravaloarea acestor bunuri, în situația în care sunt degradate astfel încât nu mai pot fi utilizate/nu mai exista.
3. Obligarea paratei la achitarea următoarelor sume:
- 8449 RON reprezentând chiria neachitată pentru perioada 15 octombrie 2002 - 25 februarie 2004, conform facturii fiscale seria - nr. - din 10 decembrie 2004 și actului adițional nr. 18 din 25 februarie 2004;
- 46.216,3 RON reprezentând penalități de 0,5% pe zi întârziere calculate la suma de 8449 RON începând cu 10 decembrie 2004 și pana la data introducerii acțiunii, calculate pana la 10 decembrie 2007;
- 19.546 RON reprezentând chirie neachitat pentru perioada 25 februarie 2004 - 25 februarie 2007, conform facturii fiscale seria - nr. - din 26 februarie 2007;
- 28.049 RON reprezentând penalitati de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere calculate la suma de 19.546 lei, începând cu 26 februarie 2007 și pana la data introducerii acțiunii, respectiv 10 decembrie 2007;
- penalitati de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, calculate la suma de 8449 lei, începând cu data introducerii acțiunii și pana la plata efectiva a debitului;
- penalitati de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, calculate la suma de 19.546 lei, începând cu data introducerii acțiunii și pana la plata efectiva a debitului.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a mai solicitat și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata efectuate în cauza.
În motivarea cererii de chemare în judecata, reclamanta a învederat instanței - în esență - următoarea situație de fapt:
La 1 iunie 2001, reclamanta a încheiat cu, pe atunci aparținând de Societatea Naționala DE. contractul de închiriere denumit proces-verbal, înregistrat la debitoare sub nr. 31 din 20 februarie 2002, prin care, contra unei chirii stabilite prin acordul părților, i-a închiriat mai multe utilaje agricole.
Au mai convenit ca plata sa se facă în zece zile de la data încetării contractului încheiat inițial pe un an și prelungit succesiv prin acte adiționale, întârzierile la plata sa fie penalizate cu 0,5% din valoarea calculata a chiriei, iar ulterior, prin actele adiționale nr. 14 din 15 februarie 2002, nr. 56 din 15 octombrie 2002 și nr. 18 din 25 februarie 2004 au stabilit ca plata chiriei sa se facă la/în baza facturii emise de INTERNATIONAL.
Debitoarea, la acea dată Direcția V, a achitat cu întârziere - prin ordinul de plata nr. 2424 din 19 decembrie 2002 - factura fiscala seria - - nr. - în valoare de 52.098.200 ROL, emisa conform înțelegerii din 25 octombrie 2002 (în baza actului adițional nr. 56 din 15 octombrie 2002) și nu a achitat factura fiscala seria - - nr. - în valoare de 84.490.000 lei emisa la 10 octombrie 2004 în baza actului adițional nr. 18 din 25 februarie 2004 și factura fiscala seria - - nr. - din 26 februarie 2007 în valoare de 19546 RON.
Reclamanta a considerat ca pârâta datorează sumele mai sus arătate și penalitati de 0,5% la suma figurând în cele doua facturi, pana la plata efectiva și integrala a sumelor.
De asemenea, deoarece pârâta nu a restituit bunurile închiriate, deși a solicitat rezilierea contractului și restituirea bunurilor, reclamanta a solicitat obligarea acesteia la plata chiriei pentru perioada 26 februarie - 10 decembrie 2007, rezilierea contractului de închiriere din culpa paratei și pe cale de consecința, restituirea bunurilor închiriate sau a valorii lor de închiriere, daca acestea nu mai exista sau sunt deteriorate/distruse.
În dovedirea susținerilor din cererea de chemare în judecată, reclamanta s-a folosit de proba cu înscrisuri și a solicitat interogatoriul paratei și efectuarea unei expertize tehnice (fila 2).
De asemenea reclamanta a mai solicitat obligarea paratelor sa depună precizări și acte privind părțile care au participat la protocolul și anexa 18 din protocolul încheiat la 15 2002, cerere încuviințata de instanța la termenul de judecata din 10 aprilie 2008 (fila 59).
Legal citată și reprezentată în instanță, pârâta REGIA NATIONALA A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECTIA SILVICĂ Gad epus întâmpinare (fila 16), prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondata.
Prin aceeași întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei mențiunilor precizate de dispozițiile art. 112 Cod procedura civila pentru a putea fi identificata pârâta cu care înțelege sa se judece reclamanta și excepția lipsei calității procesuale pasive, excepții unite cu fondul cauzei în temeiul disp. art. 137 alin. 2 Cod procedura civila la termenul de judecata din 10 aprilie 2008.
Pârâta a mai formulat completări la întâmpinare (fila 66), prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nedovedita.
Prin concluziile orale din 26 mai 2008 (fila 74) - reiterate prin concluziile scrise din 30 mai 2008 (fila 73) pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei și excepția inadmisibilității penalităților pretinse de aceasta.
Deși legal citata, pârâta DIRECTIA F nu s-a prezentat în instanța, nu a formulat întâmpinare și nu a solicitat probe în combaterea acțiunii reclamantei.
Tribunalul Galați, prin sentința nr. 1291/02.06.2008, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică
A respins acțiunea, ca fiind prescrisă.
A respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind plata penalităților de întârziere, invocată de aceeași pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității este nefondată, întrucât penalitățile de întârziere au fost solicitate în temeiul art. 969 Cod civil, art. 1066 și art. 1069 alin. 1 Cod civil, art. 43 Cod comercial, ca o sancțiune pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, a reținut că acest drept, rezultat din contractul de închiriere intitulat proces-verbal nr. 31/20 februarie 2002, s-a prescris, prin neexercitarea lui în termenul de prescripție, de 3 ani, respectiv până la data de 20 februarie 2005, conform art. 1 alin. 1, art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel reclamanta Internațional G, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de Apel Galați - secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a considerat că dreptul material la acțiunea în reziliere a contractului de închiriere s-a născut la data încheierii contractului de închiriere (20.02.2002) și s-a împlinit la data de 20.02.2005.
Or, contractul de închiriere presupune plăți succesive, pentru fiecare dintre acestea curgând termene de prescripție distincte.
Instanța de fond a ignorat faptul că acest contract de închiriere a fost prelungit prin două acte adiționale succesive, nr. 56/25.10.2002 și nr. 18/25.02.2004.
Un alt aspect ignorat de instanța de fond este acela că prin fiecare act adițional s-a stabilit drept termen al rezilierii contractului momentul predării utilajelor.
Cât privește prescrierea dreptului material la acțiune pentru capetele de cerere referitoare la plata chiriei și a accesoriilor, instanța de fond nu a analizat argumentele reclamantei, nici măcar sumar, spre a justifica respingerea lor.
Astfel, referitor la suma de 8449 lei, reprezentând chirie neachitată pentru perioada 15.10.2002-25.02.2004, s-a emis factura fiscală nr. -/10.12.2004, care, conform art. 2 din Capitolul "Modalități de plată", din actele adiționale, coroborat cu alineatul 5, rândurile 1-4 din contractul de închiriere nr. 31/2002, trebuia achitată în termen de 10 zile de la data emiterii facturii.
În speță, este vorba de o condiție suspensivă, privind stabilirea de comun acord a chiriei, după utilizarea utilajelor și care face ca prescripția să curgă de la data stabilirii chiriei (art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958).
De asemenea, este vorba și de un termen suspensiv, astfel că prescripția începe că curgă în termen de 10 zile de la data facturării valorii chiriei stabilite prin actul adițional.
Cât privește suma de 46.216,3 lei, reprezentând penalități de întârziere, nici aceasta nu este prescrisă, potrivit principiului accesorium segnitur principale (art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958).
Referitor la suma de 19.546 lei, reprezentând chirie neachitată pentru perioada 25.02.2004-25.02.2007, aceasta a fost facturată la data de 26.02.2007, prescripția începând să curgă de la 08.03.2007.
Chiar dacă nu s-ar admite aceste argumente, fiind vorba de un contract cu prestații succesive, în care baza este anul agricol, în cel mai rău caz este prescrisă doar suma datorată pentru anul agricol 2004, respectiv suma de 6.515,3 lei, calculată cu titlu provizoriu.
Referitor la accesoriile aferente sumei de 19.546 lei, reprezentând chirie, precum și la penalitățile de întârziere solicitate în continuare, de la data introducerii acțiunii, a susținut că nici acestea nu sunt prescrise, de vreme ce debitul principal nu este prescris.
În drept, a invocat disp. art. 3041, art. 312 alin. 3 și 5.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică G, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Astfel, un simplu proces-verbal, încheiat la 01.06.2001 și înregistrat la data de 20.02.2002, nu poate fi considerat contract de închiriere întrucât nu îndeplinește condițiile legale expres stipulate de art. 948 Cod civil.
Apelul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond a apreciat că termenul general de prescripție de 3 ani, prev. de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, pentru promovarea acțiunii în reziliere contract de închiriere, curge chiar de la data încheierii actului juridic.
O atare interpretare contravine însă prevederilor art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, potrivit cărora prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept, numai în situația în care obligațiile nu au un termen de executare stabilit, ceea ce nu este cazul, în speță.
Concret, reclamanta a solicitat rezilierea contractului de închiriere, pentru neexecutarea de către pârâtă a obligației plății chiriei, urmând a fi aplicate, prin urmare, regulile generale în materie de contracte sinalagmatice cu executare succesivă.
Astfel, reclamanta-apelantă, în calitate de locator, a încheiat cu pârâta Direcția Silvică G (succesoare, urmare a reorganizărilor succesive intervenite, a Societății Naționale de - ), un contract "de închiriere de utilaje agricole în scopul efectuării de lucrări agricole", intitulat "proces-verbal", nr. 31/20.02.2002 (fila 26 dosar fond).
Clauzele contractuale au fost precizate prin acte adiționale succesive, după cum urmează: nr. 14 din 15.02.2002, nr. 56 din 15.10.2002 și nr. 18 din 25.02.2004.
Prin fiecare act adițional s-a stabilit ca plata chiriei să se facă, pentru perioadele anterioare încheierii acestor acte, prin stabilirea unui "procent de 20% din valoarea prestărilor de servicii, efectuate cu utilajele închiriate, având la bază media tarifelor practicate în zonă de diferite societăți comerciale".
Potrivit art. 2 din actul adițional nr. 18/25.02.2004, valoarea totală a chiriei (stabilită la 71.000.000 lei vechi prin art. 1 din același contract), urma a se plăti în baza facturii emise de reclamantă. Cum, potrivit aceluiași act adițional, toate clauzele din contractul nr. 31/20.02.2002 rămâneau neschimbate, plata facturii a devenit exigibilă în termen de 10 zile de la emitere.
Prin urmare, plata chiriei înscrisă în factura nr. - din 10.12.2004 (fila 31 dosar fond), a devenit exigibilă în 10 zile de la data emiterii facturii (alineat final din prima pagină a înscrisului intitulat "proces-verbal"), respectiv la data de 20.12.2004. Este adevărat că părțile nu au stipulat un termen înăuntrul căruia proprietarul utilajelor avea obligația de a emite factură însă, fiind un termen ce curge în favoarea debitorului chiriei, este evident că factura putea fi emisă în termenul general de prescripție, de 3 ani.
Față de cele susreținute, constată că dreptul subiectiv al reclamantei, de încasare a chiriei, este afectat de un termen suspensiv, stabilit în favoarea debitorului (10 zile de la emiterea facturii). Ca atare, prescripția dreptului la acțiunea în plata chiriei, în sumă de 8449 RON, a început să curgă de la data împlinirii termenului (art. 7 alin. 3 din Decretul nr. 167/1958), respectiv de la data de 20.12.2004. Ca atare, cererea fiind promovată la data de 10.12.2007 (data poștei - fila 3 dosar fond), constată că nu se împlinise termenul general de prescripție, de 3 (trei) ani.
Cât privește accesoriile, constând în penalități de întârziere, nici acestea nu sunt prescrise, de vreme ce nu s-a prescris dreptul la acțiune pentru debitul principal (art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958).
Cât privește capătul de cerere în reziliere contract de închiriere, este evident că dreptul la acțiune s-a născut de la data neexecutării prestației de către pârâtă (art. 1453 Cod civil), respectiv a obligației de plată a chiriei (20.12.2004), și nu se împlinise la data promovării cererii de față (10.12.2007).
Față de cele susreținute, constată că instanța de fond, în mod greșit, s-a pronunțat pe excepția prescripției dreptului material la acțiune, fără a intra în cercetarea fondului.
Așa fiind, potrivit art. 297 alin. 1.pr.civ. va admite apelul și va desființa hotărârea atacată, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta INTERNAȚIONAL G, cu sediul în-, -afin nr. 63, împotriva sentinței civile nr. 1291/02.06.2008 a Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA SILVICĂ G,-, județul G și DIRECȚIA SILVICĂ FOCȘANI, cu sediul în F, județul
Desființează sentința apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11.11.2008.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, dr. |
Grefier, |
VV/ 5 ex15.12.2008
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Sarmisegetuza Tulbure
