Reziliere contract comercial Spete. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 104
Ședința publică de la 15 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Maria Necșulescu
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta pârâtă - 1993 SRL B, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 2225 din 16 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr. 542/COM/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL C, cu sediul în C, str. - nr. 40,. 10 C,. 19, jud. D, trimis spre rejudecare prin decizia nr. 3796 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 1 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea la 8 aprilie 2008 pentru ca părțile să depună concluzii scrise și, ulterior, la 15 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3796 din 22 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- s-a admis recursul declarat de reclamanta - SRL C împotriva deciziei nr. 10 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova - Secția Comercială, s-a casat decizia, iar cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Din probele cauzei se rețin următoarele:
Prin sentința comercială nr.222S din 16 mai 2006 a Tribunalului Dolj -Secția Comercială și de contencios Administrativ a fost admisă acțiunea reclamantei C SRL C, astfel cum a fost precizată și s-a dispus, în contradictoriu cu pârâta C Cumpăna 1993 SRL B, rezilierea contractului de distribuție nr.720/6 octombrie 2003 încheiat între părți, cu obligarea pârâtei la acoperirea unui prejudiciu în sumă de 64.331,87 RON suferit de reclamantă.
Până la achitarea debitului s-a instituit în favoarea reclamantei un drept de retenție asupra a 170 dozatoare Cumpăna aparținând pârâtei.
Această sentință a fost corectată sub aspectul greșelilor materiale strecurate în dispozitiv cu privire la sediul pârâtei, menționându-se "sectorul 3" în care este situat sediul acesteia, precum și sub aspectul cheltuielilor de judecată stabilite la 4.821 RON în sarcina pârâtei (în loc de 482 RON) prin încheierea dată în camera de consiliu la 10 iulie 2006, în același dosar.
În esență, instanța a reținut că deși din corespondența dintre părți rezultă încetarea raporturilor contractuale și intenția de reziliere, această reziliere nu poate opera prin acordul lor ci trebuie dispusă de către instanță în urma probelor administrate din care rezultă că pârâta nu și-a respectat obligațiile asumate prin art.1, art.2 și art.7 din contract.
Privitor la daunele solicitate de reclamantă instanța a reținut că reclamanta a dovedit prejudiciul suferit prin neîncasarea chiriei de la șase beneficiari cu care avea contracte în derulare în executarea contractului încheiat cu pârâta, prin returnarea către terți a contravalorii abonamentului pentru depozitarea dozatoarelor, așa încât, ținând cont și de acordul pârâtei exprimat prin adresa nr.125/8 aprilie 2004 de aod espăgubi pe reclamantă cu 22.500 euro, a obligat-o la plata sumei de 64.331,87 RON.
Împotriva acestei sentințe pârâta - 1993 SRL Bad eclarat apel criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că:
- instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra apărării sale în legătură cu nerespectarea dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă privind încercarea de concilieri;
- că hotărârea este nelegală în privința modului de soluționare a capătului de cerere privind rezilierea contractului deoarece într-o primă variantă trebuie să se constate inadmisibilitatea cererii de reziliere în condițiile în care părțile de comun acord au hotărât încetarea raporturilor contractuale la 10 mai 2004 și aceasta rezultă din adresa nr. 127 din 13 iunie 2004 a reclamantei;
- mai susține apelanta că nu s-a analizat de instanță nici prevederile contractuale în care se regăsește un pact comisoriu de gradul II - pct. 8.16 din contract și în această situație instanța nu mai este abilitată să aprecieze asupra executării sau neexecutării obligațiilor contractuale;
- că nu s-a analizat nici solicitarea sa în sensul denunțării unilaterale convenției față de neîndeplinirea culpabilă de către reclamantă a obligațiilor contractuale, respectiv comunicarea unui raport lunar de vânzări.
Apelanta solicită respingerea și pe fond a cererii în pretenții deoarece nu s-a dovedit culpa sa iar în ce privește plata chiriei pentru depozitarea dozatoarelor că aceasta se putea face numai în condițiile în care contractul ar fi încetat și s-ar pune în discuție răspunderea în despăgubiri și nu contractuală.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr.l0 din 17 ianuarie 2007 a Curții de Apel Craiova - Secția Comercială iar soluția de fond schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei cu obligarea ei la 4.127 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
În argumentarea acestei soluții instanța de apel a reținut că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă de conciliere prevăzută în art.7201Cod procedură civilă în legătură cu despăgubirile solicitate, așa încât, cererea sa pe acest aspect a fost greșit admisă de către instanța de fond, dispozițiile art.7201Cod procedură civilă fiind imperative.
Cât privește rezilierea contractului, instanța de apel a reținut - în
temeiul corespondenței și al negocierilor dintre părți - că ea a intervenit la 10 aprilie 2004 prin voința comună a părților care au înțeles să dea expresie principiului libertății actelor juridice prevăzute în art.969 al.2 Cod civil, așa încât instanța nu mai putea dispune desființarea lui.
Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs, solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.5 Cod procedură civilă recurenta critică greșita soluționare a excepției prematurității acțiunii, instanța de apel încălcând formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.l05 al.2 Cod procedură civilă, întrucât, ea a făcut dovada că la 24 februarie 2005 a convocat pârâta (atunci purta denumirea de C SRL) pentru conciliere, convocare primită de pârâtă la 26 februarie 2005, concilierea rezultând și din procesul verbal întocmit la 15 martie 2005. Faptul că nu a indicat cuantumul acestui prejudiciu în convocare nu este de natură să atragă nulitatea concilierii, ci apelanta ar fi trebuit să dovedească vătămarea suferită.
Mai mult, la data promovării acțiunii erau în vigoare dispozițiile art.118 alin.2 Cod procedură civilă iar pârâta, deși s-au acordat trei termene, nu a depus întâmpinare și nu a invocat excepții, așa încât nu putea invoca în apel excepția prematurității.
Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și pct.8 al aceluiași text, recurenta critică rezolvarea dată de instanța de apel cererii privind rezilierea contractului, soluția din apel fiind greșită sub acest aspect și contrară celor stipulate de părți în art.8.16 din contract, clauză prin care au stipulat un pact comisoriu de gradul II și nu de gradul IV cum greșit s-a reținut.
În acest sens, recurenta critică aprecierea instanței de apel în sensul că ea și-ar fi manifestat acordul pentru încetarea raporturilor contractuale, pârâta fiind cea care a refuzat să-i mai livreze apă și dozatoare în cazul în care ea nu a acceptat noile clauze contractuale ce se negociau în vederea încheierii unui nou contract, fără însă ca primul contract încheiat să fi fost ajuns la termen.
Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că, deși recurenta și-a întemeiat criticile pe dispozițiile art.304 pct.5, 8 și 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art.306 al.3 Cod procedură civilă, a considerat că ele se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ele vizând greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art.7201Cod procedură civilă și a clauzelor contractuale, referitoare la pactul comisoriu inserat în art.8.16 din contract.
În consecință, recursul a fost analizat doar sub aspectul de nelegalitate menționat, celelalte critici vizând interpretarea probelor, respectiv a corespondenței părților în derularea raporturilor lor contractuale sunt aspecte ce țin de netemeinicia soluției și nu de nelegalitatea ei și care nu au mai putut fi analizate în recurs.
Astfel, Înalta Curtea apreciat că soluția din apel privind respingerea acțiunii pe excepția prematurității este greșită deoarece sunt obligatorii dispozițiile art.7201Cod procedură civilă doar sub aspectul îndeplinirii prealabile a concilierii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în acest articol începând cu alin.2 și ele nu reprezintă condiții și cerințe imperios impuse de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii ci numai dacă partea dovedește o vătămare.
În speță nu numai că pârâta nu a dovedit o asemenea vătămare dar ea, la fond, nici nu a formulat întâmpinare și nici nu a invocat în termen legal o asemenea excepție, la acea dată fiind în vigoare dispozițiile art.118 alin.2 Cod procedură civilă, (ce au fost abrogate abia la 14 iulie 2005, prin Legea nr.219/2005), înțelegând să invoce acest fapt după formularea probelor, când deja era decăzută.
De asemenea s-a apreciat că instanța de apel a reținut greșit că raporturile contractuale dintre părți ar fi încetat prin acordul lor câtă vreme însăși apelanta a susținut în apelul său (fila 3 pct.2 lit. d) că ea ar fi denunțat unilateral contractul deoarece reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile și câtă vreme părțile au stipulat în art.8.16 din contract un pact comisoriu de gradul II și nu gradul IV.
În consecință, recursul a fost admis iar apelul trimis spre rejudecare pentru ca instanța de apel, în raport și de considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție să rejudece apelul și să răspundă și celorlalte critici invocate de apelantă, ce urmează a fi analizate și prin prisma ajungerii la termen a contractului, aspect survenit după sesizarea instanței de apel.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr- și părțile au depus concluzii scrise.
Astfel, apelanta pârâtă prin concluziile scrise solicită modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii în întregime a acțiunii formulate de intimata reclamantă.
Apelanta pârâtă susține că și-a exercitat dreptul de a rezilia contractul unilateral ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către reclamantă a obligațiilor contractuale (respectiv întocmirea și comunicarea unui raport lunar de vânzări) și în aplicarea pactului comisoriu de gradul II este exclusă intervenția instanței de fond în a aprecia rezilierea.
Mai susține pârâta că din corespondența părților mai rezultă încetarea raportului contractual prin comun acord și că în temeiul art. 1.5 din contract să se constate ajungerea la termen a contractului.
Cu privire la despăgubiri pârâta susține că reclamanta nu a făcut dovada culpei sale și prejudiciul invocat, încât înțelege să solicite respingerea acțiunii.
Prin concluziile scrise depuse de intimata reclamantă - SRL C se solicită respingerea apelului și menținerea în totalitate a sentinței pronunțate cu obligarea apelantei la cheltuieli de judecată.
Se arată că temeinic și legal instanța de fond a constatat neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale de către - 1993 SRL B ceea ce dus la producerea prejudiciului în patrimoniul său evaluat conform expertizei efectuate în cauză la suma de 64.331,87 lei cu titlu de daune interese compensatorii.
Totodată a mai susținut,raportându-se la dispozițiile art. 1073Cod civil că soluția instanței privind instituirea dreptului de retenție asupra dozatoarelor depozitate la - SA până la achitarea integrală a sumelor datorate de - 1993 SRL B este legală.
Analizând apelul prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 295 (1) Cod procedură civilă, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele:
Prima critică referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 7201Cod procedură civilă privind procedura prealabilă a fost tranșată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială prin Decizia nr. 3796 din 22 noiembrie 2007 când s-a stabilit că pârâta nu a dovedit nici o vătămare și la fond nu a formulat întâmpinare și nu a invocat o asemenea excepție înțelegând să o invoce după formularea probelor, când deja era decăzută.
Și critica referitoare la inadmisibilitatea cererii în reziliere în condițiile în care părțile de comun acord au hotărât încetarea raporturilor lor contractuale a fost rezolvată prin aceeași decizie, stabilindu-se că, atâta vreme cât însăși apelanta în apelul său (fila 3 pct. 2 lit. d) a susținut că ea ar fi denunțat unilateral contractul deoarece reclamanta intimată nu și-a îndeplinit obligația din contract și câtă vreme părțile au stipulat în art. 8.16 din contract un pact comisoriu de gradul II și nu de gradul IV.
Așadar, excepția inadmisibilității cererii de reziliere a fost respinsă constatându-se că rezilierea contractului nu a intervenit prin acordul părților cum a susținut apelanta, încât s-a trimis cauza, respectiv apelul spre rejudecare pentru a se răspunde și celorlalte critici invocate de apelantă.
În asemenea condiții susținerile apelantei făcute în continuare prin concluziile scrise depuse la 8 aprilie 2008 pe încetarea raportului contractual prin comun acord sunt neîntemeiate și se vor respinge.
Așa cum a reținut și instanța de fond prin sentința criticată, este adevărat că între părți s-au purtat negocieri pentru semnarea unui nou contract decât cel în discuție și pârâta i-a comunicat reclamantei intenția sa de a înceta unilateral acest contract în situația în care reclamanta nu va accepta semnarea unui nou contract. Ori, prin adresa nr. 127 din 13 iunie 2004 ( fila 41 dosar fond cu nr. 881/COM/2006 a Tribunalului Dolj ) reclamanta și-a exprimat punctul de vedere că nu este de acord cu formele de contract propuse și că se obligă să restituie dozatoarele, nicidecum că ar fi de acord cu încetarea contractului.
În apel și concluzii scrise apelanta a mai susținut că prin notificarea din 10 mai 2004 ce reprezintă punerea în întârziere a debitoarei ca urmare a neexecutării obligației de - SRL (întocmirea și comunicarea unui raport lunar de vânzări) și-a exercitat dreptul conferit de pactul comisoriu de gradul II cuprins în punctul 8.16 de a rezilia unilateral contractul și deci instanța nu mai era abilitată să aprecieze asupra îndeplinirii sau neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale.
Și aceste critici se înlătură întrucât pe de o parte, nu s-a dovedit neexecutarea obligațiilor contractuale de către reclamantă iar pe de altă parte, chiar dacă ar exista un pact comisoriu de gradul II este necesară intervenția instanței în a constata la cerere, dacă rezilierea a avut loc.
Mai mult, așa cum a reținut și instanța de fond, în speță instanța a fost sesizată cu o acțiune în rezilierea contractului de către reclamantă și pe baza probelor administrate era necesară pronunțarea rezilierii de către instanța de judecată.
Ori, în speță s-a dovedit neexecutarea culpabilă de către pârâtă a obligațiilor contractuale stipulate la art. 1, 2 și 7 din contract, în sensul retragerii de pe piață a dozatoarelor în condițiile în care reclamanta avea contracte de prestări servicii în derulare încheiate cu terți tocmai în executarea contractului de distribuire cu nr. 720/6 octombrie 2003.
În ce privește cererea de a se constata ajungerea la termen a contractului în temeiul art. 1.5 din contract nu se justifică.
Acțiunea pentru reziliere a fost promovată la instanța de fond la 11 aprilie 2005 și contractul era în ființă fiind încheiat la 6 octombrie 2003 și pe o durată de 3 ani conform art. 1.5 din contract și deci ajungerea la termen a contractului era la 6 octombrie 2006, adică după pronunțarea hotărârii atacate de la 16 mai 2006.
Nici restul susținerilor apelantei în legătură cu fondul cauzei, respectiv a prejudiciului nu pot fi admise de instanța de apel întrucât este dovedit prejudiciul conform expertizei efectuate în cauză și culpa pârâtei.
Astfel, întemeiat instanța de fond a reținut coroborând toate probele, inclusiv expertize că prin retragerea de pe piață a unui număr de 170 dozatoare Cumpăna la solicitarea pârâtei, reclamanta a suferit un prejudiciu de 38.013,30 lei prin neîncasarea chiriei de la beneficiarii contractuali pentru un număr de 95 dozatoare preluate în sistem de închiriere din suma de 3.286,92 lei ca urmare a retragerii dozatoarelor și depozitării lor în incinta - SA la dispoziția pârâtei cu plata unei chirii lunare de 3 USD/ și din suma de 18.376,29 lei prin neutilizarea dozatoarelor de apă folosite în sistem office ( cu plata folosinței în avans de 18 luni ) și scoaterea acestora de pe piață.
Față de considerentele expuse, Curtea în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat menținând sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă - 1993 SRL B, cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței nr. 2225 din 16 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr. 542/COM/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL C, cu sediul în C, str. - nr. 40,. 10 C,. 19, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
17 Aprilie 2008
Red. / 4 ex.
Tehnored. / 12 iunie 2008
Jud. fond: - Tr.
Președinte:Maria NecșulescuJudecători:Maria Necșulescu, Tudora Drăcea
