Reziliere contract comercial Spete. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 115 /
Ședința publică din 05 iunie 2008
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Mălescu
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în pronunțare apelul formulat de către pârâta CLUB T împotriva sentinței civile nr.129/PI/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată - T, având ca obiect reziliere contract.
dezbaterilor și cuvântul părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 iunie 2008 care face parte integrantă din prezenta decizie când, la solicitarea reprezentantei pârâtei apelante a fost amânată pronunțarea pentru termenul de astăzi.
CURTEA
În deliberare constată următoarele:
Prin sentința nr. 129/PI din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC - SA T, în contradictoriu cu pârâta SC Club SRL T, a fost constată rezilierea contractului de închiriere nr. 485/27.05.2002, s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în T, - - nr. 14, înscris în CF nr. - T, respingându-se cererea privind încuviințarea executării vremelnice a hotărârii, iar pârâta a fost obligată față de reclamantă la 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 1672/30/01.02.2008, reclamanta - Tac hemat în judecată pârâta CLUB T solicitând instanței să constate rezilierea contractului încheiat între părți sub nr. 485/27.05.2002, evacuarea acesteia din spațiul situat în T, - -, înscris în CF nr. -, încuviințarea executării vremelnice a hotărârii privind evacuarea pârâtei.
În motivare s-a arătat că reclamanta este proprietara spațiului ce a format obiectul contractului de închiriere a cărui reziliere o solicită, pentru care pârâta avea obligația de plată lunară a chiriei de 2500 euro în echivalent bănesc, exclusiv TVA dar, neîndeplinind această obligație contractuală, la data introducerii cererii avea un debit de 15.040,35 lei. La cap.IX "Răspunderea contractuală" părțile au convenit în mod expres drept sancțiune pentru neplata chiriei, rezilierea de drept a contractului de închiriere fără punere în întârziere sau altă formalitate, această clauză fiind de altfel, un pact comisoriu de cel mai înalt grad.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisurile la care face referire și a făcut dovada în înțelesul art. 1169.civ. a neexecutării culpabile a obligației pârâtei de plată a chiriei în modalitatea stabilită la art. V din contract.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat la dezbateri și nu a propus probe în apărare, devenind aplicabile dispozițiile art. 225.proc.civ.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut starea de fapt astfel cum a fost prezentată de reclamantă, incidente fiind dispozițiile art. 969, 1021 și 1429.civ. și a constatat că cererea este întemeiată, admițând-o sub aspectul rezilierii contractului de închiriere nr. 485/2002 încheiat între părți și a evacuării pârâtei din spațiul închiriat.
Cu privire la cererea de încuviințare a executării vremelnice a hotărârii, formulată în temeiul art. 279.proc.civ. prima instanță a respins-o întrucât, potrivit art. 720 indice 8.proc.civ. hotărârile date în materie comercială sunt executorii.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta CLUB T, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta - T și suspendarea executării sentinței apelate, până la soluționarea irevocabilă a prezentului litigiu, cu cheltuieli de judecată.
În drept invocă prevederile art. 282-298.proc.civ.
În motivare se arată că instanța de fond a reținut în mod eronat, în conformitate cu susținerile reclamantei intimate, că apelanta nu ar fi plătit chiria în termenul scadent, având la data introducerii cererii de chemare în judecată, un debit în cuantum de 15.040,35 lei, fiind astfel incidente în speță prevederile Contractului privitoare la răspunderea contractuală.
Pârâta apelantă învederează că prin Contractul de locațiune nr. 485/27.05.2002, reclamanta intimată a închiriat imobilul situat în T,-, jud. T până la data de 31.12.2011, către apelanta CLUB
Conform prevederilor pct.V din Contract, intitulat "Plata ", plata se efectua anticipat, până la data de 25 fiecărei luni, pe baza facturii emise de către locator. Prin contract, părțile au convenit însă și acordarea unui termen de grație, de 30 de zile, pentru plata chiriei.
Prin urmare, referitor la plata facturii nr. -/03.12.2007, în cuantum de 10.404,47 lei, aceasta a fost achitată în termenul contractual însă parțial, respectiv la data de 14.01.2008, s-a achitat suma de 6.104,47 lei, iar diferența de plată, în cuantum de 4.300 lei a fost achitată voluntar, la data de 31.01.2008, odată cu achitarea facturii succesive.
În ce privește factura nr. -/03.01.2008, în cuantum de 10.740,35 lei, și această factură a fost achitată în termenul contractual, respectiv în data de 31.01.2008, și aceasta achitată anterior formulării acțiunii.
Mai mult, cu privire la plata aferentă lunii februarie 2008, pârâta apelantă arată că a plătit suma reprezentând contravaloarea chiriei în contul reclamantei intimate, însă aceasta a procedat într-o manieră de rea-credință, înapoind această plată.
Ulterior, arată apelanta, la data de 26.02.2008 reclamanta intimată a comunicat adresa nr. 120/01.02.2008 emisă de -, prin care s-a adus la cunoștință că ar fi intervenit rezilierea Contractului de locațiune nr. 485/27.05.2002, adresă la care apelanta a răspuns prin Notificarea nr. 65/13.03.2008, comunicând reclamantei intimate că, în speță, nu a intervenit rezilierea Contractului de locațiune nr. 485/27.05.2002, arătând că nu are nici un debit restant și arătând totodată și modalitatea de plată.
Această atitudine a reclamantei intimate, urmată de formularea prezentei acțiuni care s-a judecat în lipsa pârâtei apelante care nu a avut cunoștință despre existența acestui litigiu, apare ca fiind total disproporționată față de situația de fapt.
Pe de altă parte, apelanta învederează că, deși sediul CLUB T este în T, - - nr.14, la această adresă își desfășoară activitatea SC PLANT SRL, în baza unui contract de locațiune, astfel că la sediul apelantei CLUB T nu se găsea nici un reprezentant al acesteia, prin urmare nici citația emisă și nici sentința pronunțată de Tribunalul Timiș nu a ajuns la reprezentanții societății.
Din întâlnirea avută în data de 25.03.2008, care a avut ca scop soluționarea pe cale amiabilă a prezentului diferend, întâlnire care a avut loc între administratorii celor două societăți comerciale, a reieșit existența prezentei cauze și soluția pronunțată.
În aceste condiții, pârâta apelantă arată că susținerile reclamantei intimate referitoare la existența unui eventual debit al CLUB sunt nefondate, întrucât ambele facturi la care reclamanta a făcut referire, au fost achitate anterior datei formulării acțiunii, pârâta apelantă apreciind că acțiunea reclamantei intimate era fără obiect încă de la data formulării acesteia, întrucât așa cum s-a indicat anterior, debitul la care se face referire s-a stins la 31.01.2008, cu respectarea termenului contractual, iar acțiunea reclamantei intimate a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 01.02.2008. De altfel, reclamanta intimată nici până în prezent nu a formulat o acțiune prin care să tindă la recuperarea așa zisului debit scadent.
Având în vedere această situație de fapt, Contractul de locațiune nr. 485/27.05.2002 este în vigoare la această dată, întrucât pârâta apelantă în calitate de locator, și-a îndeplinit toate obligațiile asumate prin contract, nefiind îndeplinită nici una din condițiile prevăzute de pct. IX al Contractului, pentru rezilierea acestuia.
Cu privire la evacuarea solicitată de către reclamantă, pârâta apelantă arată că este încă în prezența unui contract valid juridic, astfel că nu se justifică luarea acestei măsuri față de ea, măsură ce apare a fi excesivă raportat la modalitatea în care s-a desfășurat contractul de închiriere până în acest moment.
Referitor la suspendarea executării sentinței apelate, pârâta apelantă învederează că are investiții efectuate la spațiul obiect al Contractului de locațiune nr. 495/27.05.2002 de circa 400.000 euro, investiții efectuate tocmai în considerarea termenului locațiunii, acesta fiind valid până la data de 31.12.2011, o evacuare în contextul prezentat putând duce la daune provocate societății apelante, motiv pentru care solicită suspendarea sentinței apelate până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.
Pârâta intimată de formulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție invocă tardivitatea depunerii apelului, solicitând în principal respingerea cererii de apel ca fiind tardiv.
În motivare se arată că față de termenul de comunicare a sentinței nr. 129/PI/26.02.2008 pronunțată în dosar nr- de către Tribunalul Timiș care a fost în data de 10.03.2008, apelul formulat a fost depus tardiv la data de 28.03.2008.
În baza art. 284.proc.civ. termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, acest termen fiind unul imperativ, în caz de încălcare intervenind sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai formula apel.
Reclamanta intimată învederează că pârâta apelantă a fost citată în fața instanței de fond la sediul acesteia așa cum figurează înregistrat la de pe lângă Tribunalul Timiș, astfel că procedura de citare cu aceasta a fost îndeplinită în mod legal de către instanța de judecată, faptul că apelanta nu are nici un reprezentant la sediul declarat al acesteia neviciind procedura de citare, având în vedere că avea obligația de a-și modifica corespunzător sediul social în locația în care își desfășoară activitatea, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca fiind tardiv formulat.
În subsidiar reclamanta intimată solicită respingerea apelului ca fiind netemeinic și nelegal.
În motivare reclamanta intimată arată că este proprietara spațiului comercial situat în T, - -, înscris în CF nr. - jud. T, că a închiriat acest spațiu în favoarea societății apelante în baza contractului de închiriere nr. 485/27.05.2002, că în baza Cap.IV din acest contract apelanta avea obligația să achite lunar către intimată echivalentul în lei a sumei de 2.500 euro exclusiv TVA cu titlu de chirie, însă apelanta a apărut cu un debit în sumă de 15.040,35 lei conform facturilor fiscale nr. -/03.12.2007 și -/03.01.2008.
Se mai arată că în baza cap.IX Răspunderea contractuală părțile au prevăzut în mod expres " chiriei la termenele și în cuantumul fixat, schimbarea destinației spațiului închiriat, neplata cotei aferente de utilități la termenul stabilit precum și conduc la rezilierea de drept a contractului de închiriere fără punere în întârziere și fără vreo altă formalitate, prezenta având semnificația unui pact comisoriu de cel mai înalt grad.", plata chiriei urmând a fi efectuată anticipat până în data de 25 fiecărei luni pe baza facturii emise de locator.
Factura aferentă chiriei datorate de către apelantă pe luna decembrie 2007, arată pârâta intimată, este restantă cu mai mult de 30 de zile, prin urmare datorită neplății chiriei în termenul prevăzut de contractul de închiriere devin aplicabile dispozițiile cap.IX mai sus iterate, contractul fiind reziliat.
Apelanta recunoaște că a achitat factura aferentă lunii decembrie cu întârziere, și anume abia la data de 31.01.2008, raportat la acest moment al achitării facturii de către apelantă apare ca fiind evident faptul că aceasta a depășit cu mai mult de 30 de zile plata către intimată și raportat la acest aspect devin incidente clauzele contractuale negociate și acceptate de către ambele părți.
Faptul că apelanta în prezent nu figurează cu un debit către intimată nu are nici o relevanță față de momentul intervenirii rezilierii contractului.
Astfel, intimata arată că a emis factura fiscală nr. -/03.12.2007, factură care trebuia achitată de către apelantă cel târziu la data de 25 decembrie, termenul de grație de care se prevalează apelanta fiind până la data de 25 ianuarie 2008, apelanta înțelegând să-și onoreze obligațiile de plată însă mai târziu de această dată, dând dovadă de rea credință având în vedere faptul că i-a fost acordat un termen de grație prin contract de 30 de zile în vederea achitării facturilor restante și tot nu a înțeles să le achite, având practic la dispoziție 2 luni pentru a achita factura aferentă lunii decembrie, termen îndestulător pentru efectuarea plății.
Reclamanta intimată învederează că pactul comisoriu înscris în contractul încheiat între părți este un pact comisoriu de gradul IV, care este acea clauză contractuală în care părțile de comun acord prevăd că în cazul neexecutării obligațiilor, contractul se desființează de plin drept fără punere în întârziere a debitorului, ajungerea la termen a obligației neexecutate având ca efect rezoluțiunea contractului de plin drept.
Astfel, instanța de judecată sesizată de către una din părți nu are posibilitatea decât să constate că rezoluțiunea contractului a avut loc de plin drept, instanța de fond reținând în mod corect faptul că apelanta a încălcat dispozițiile contractuale în sensul neachitării la termen chiriei datorate, fapt care a determinat automat rezoluțiunea contractului.
În ceea ce privește solicitarea intimatei de a se dispune evacuarea apelantei, se arată că a intervenit rezoluțiunea contractului de închiriere încheiat între părți, deci se impune această evacuare a apelantei care în momentul de față nu deține un titlu în vederea folosirii spațiului proprietatea intimatei.
Referitor la cererea apelantei de a se dispune suspendarea executării sentinței apelante, solicită respingerea acestei cereri având în vedere că la Capitolul VII din contractul de închiriere se specifică în cadrul obligațiilor locatarului faptul că: să amenajeze spațiul închiriat potrivit destinației comerciale stabilite, la un standard occidental pe cheltuiala sa, cheltuielile de amenajare căzând în sarcina sa și neputând fi deduse din chirie.
Mai mult, apelanta nu avea dreptul de a efectua amenajări decât cu acordul scris al intimatei așa cum este prevăzut în mod expres în contractul de închiriere semnat de către părți.
În drept invocă dispozițiile art. 115 și urm. proc.civ.
Examinând apelul pârâtei sub toate aspectele și conform motivelor invocate, prevederilor art. 295 și următoarele proc.civ. Curtea reține următoarele:
Raporturile juridice dintre cele două părți au fost stabilite conform voinței acestora prin contractul de închiriere nr. 485/2002, care are putere de lege între părți, conform art. 969.civ. fără a exista din partea acestora dispoziții din contract contestate sau neclare, iar de relevanță deosebită pentru speță sunt prevederile art. V ce reglementează modul de plată a chiriei și art. IX cu privire la răspunderea contractuală.
de părți este și starea de fapt, lămurită deplin de înscrisurile depuse de acestea, respectiv faptul că pentru lunile decembrie 2007 și ianuarie 2008 s-au emis facturile de către reclamantă reprezentând chiria aferentă acestei perioade iar plata ambelor facturi urma să se facă până la data de 25 fiecărei luni, respectiv 25 decembrie 2007 și 25 ianuarie 2008. Acest termen nu a fost respectat de pârâta chiriaș care a achitat o parte din chiria lunii decembrie la data de 14.01.2008 și diferența la data de 31.01.2008 iar pentru luna februarie, integral plata s-a făcut tot la data de 31.01.2008
Deși plățile nu s-au făcut în termenul stabilit la art. V alin.1, o parte din acestea s-au încadrat în termenul de grație de 30 de zile prevăzut la alin.2 la împlinirea căruia părțile au convenit că intervine rezilierea de drept a contractului de închiriere fără punere în întârziere și fără vreo altă formalitate, prezenta clauză având semnificația unui pact comisoriu expres de cel mai înalt grad.
Prin urmare, apreciind asupra modului de executare de către pârâtă a contractului în ce privește obligația sa de plată a chiriei, pentru cele două luni în litigiu a existat o executare peste termenul convențional stabilit și o executare parțială chiar și peste termenul în care părțile au stabilit clauza de reziliere de drept a actului încheiat.
Pactul comisoriu expres este clauza pe baza căreia se poate produce rezoluțiunea de drept; este prin urmare mijlocul de rezoluțiune convențională prin opozițiune cu rezoluțiunea judiciară ce are ca fundament juridic condiția rezulutorie tacită subînțelesă ăîn contractele sinalagmatice și de care se ocupă art. 1020 și 1021.civ.
Dacă părțile prevăd că rezilierea va avea loc fără somație sau judecată în acest caz instanța nu mai poate interveni ci trebuie să constate rezilierea fără a putea acorda nici un termen de grație. Simplul fapt al neplății atrage rezilierea de drept și instanța e chemată numai să constate această reziliere ipso jure.
Este adevărat că proprietarul poate renunța în mod tacit la clauza rezulutorie expresă dacă primește plata peste termen, însă în speță reclamanta nu a făcut o astfel de renunțare și, dimpotrivă a invocat în toate fazele litigiului efectele clauzei expres prevăzute în contract și chiar dacă a acceptat plățile peste termenele contractuale, plăți ce s-au făcut de altfel prin virament bancar cu o zi înainte de a se introduce acțiunea la instanță, aceasta nu poate echivala cu renunțare tacită.
Prin urmare, nu se poate decât reține ca dovedită neexecutarea la termen a obligațiilor de către pârâtă, intervenția pactului comisoriu expres prevăzut la art. V și IX din contract fără ca pârâta să poată înlătura în vreun fel producerea efectelor acestei clauze cu toate consecințele sale.
Restituirea contravalorii chiriei pentru luna următoare celor luate în discuție, respectiv februarie 2008, nu are relevanță juridică asupra modului de interpretare a efectelor contractului părților, fiind de altfel o dovadă în plus a modului în care reclamanta a înțeles să beneficieze de clauza de reziliere, după cum nu mai are relevanță nici faptul că pentru cele două luni invocate chiria este achitată integral.
În motivele de apel pârâta se referă și la faptul că la sediul societății sale nu se găsea nici un reprezentant al acesteia și astfel nu au ajuns în posesia citației de la instanța de fond și a hotărârii pronunțate în cauză, însă aceste aspecte nu pot conduce la concluzia că nu s-au respectat normele de procedură cu privire la citarea legală a părții, pe care de altfel nici apelanta nu le-a invocat în mod expres, atâta timp cât societatea își recunoaște sediul la acea adresă, sediu pe care instanța de fond l-a luat în considerare ca atare pentru comunicarea actelor de procedură având ca document la dosar adresa ONRC B de la 16 unde, la adresa respectivă este înscris și sediul și punctul de lucru al pârâtei.
De asemenea, pârâta a mai solicitat și suspendarea executării sentinței apelate până la soluționarea irevocabilă a cauzei însă această cerere poate avea ca temei prevederile art. 280 alin.1 și 4.proc.civ. și măsura suspendării executării vremelnice se poate accepta până la soluționarea cauzei în apel și nu până la rămânerea irevocabilă așa cum a solicitat pârâta și, prin urmare, ea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Pentru cererea de suspendare pârâta a achitat o cauțiune de 1.500 RON însă în condițiile respingerii cererii și având în vedere că potrivit art. 723 indice 1 alin.3 proc.civ. reprezentanta reclamantei a arătat în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudicii, cauțiunea urmează fi restituită.
Prin întâmpinare, intimata a invocat inițial excepția de tardivitate a apelului însă în ședința publică în care s-a dezbătut cauza, partea a renunțat la această excepție și astfel nu se mai impune a fi analizată.
Față de aceste considerente și art. 296.proc.civ. apelul pârâtei este nefondat și urmează a fi respins, fără a se justifica cheltuieli de judecată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a executării silite a sentinței civile nr. 129/PI/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, formulată de pârâta apelantă CLUB
Dispune restituirea către pârâta de mai sus a cauțiunii în sumă de 1.500 RON achitată prin nr. 25/2008 și înregistrată la Registrul de valori, poziția nr. 64.
Respinge apelul declarat de pârâta CLUB, cu sediul în T, - -, nr.14, jud. T și sediul procedural ales la Cabinet de Avocat din T,-, jud. T împotriva sentinței civile nr. 129/PI din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - A, cu sediul în T,-, jud.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - -
GREFIER,
- -
RED. /06.06.2008
TEHNORED./4 ex/06.06.2008
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL TIMIȘ
PREȘEDINTE:
Se comunică 2 ex. - CLUB
- -
Președinte:Magdalena MălescuJudecători:Magdalena Mălescu, Dorin Ilie Țiroga
