Reziliere contract comercial Spete. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.119
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, apelul declarat de pârâta apelantă SC Italiană SRL împotriva sentinței civile nr.1643 Bis/PI din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta apelantă, avocat, iar pentru reclamanții intimați, consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 964,5 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei apelante arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra apelului, punând în vedere părților să-și exprime poziția asupra excepției necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei în primă instanță.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces pe latura vinovăției reclamanților intimați, așa cum rezultă și din raportul de expertiză depus la dosarul cauzei și depune la dosar concluzii scrise. În motivare arată că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu a fost îndeplinită procedura de citare cu pârâta și invocă excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, solicitând admiterea acesteia. De asemenea contestă însăși existența creanței prin intervenirea prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților intimați.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că tribunalul este instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților arată că solicită respingerea acesteia întrucât în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului d e procedură fiscală care prevede că termenul de prescripției este de 5 ani întrucât datoria societății este o creanță bugetară. De asemenea, arată că Tribunalul Timiș este instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1643 Bis/PI din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanții Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T, în contradictoriu cu pârâta SC Italiană SRL, dispunându-se rezilierea contractului de închiriere nr.201/1998 încheiat între Primăria Municipiului T reprezentată de Primar și pârâtă, evacuarea pârâtei din spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, situat în T,-, în suprafață de 61,20 mp, înscris în CF 8091 T cu nr.top. 17029, fiind obligată pârâta față de reclamantă la plata sumei de 36.445 lei reprezentând diferență chirie de 5.849 lei, majorări de întârziere în cuantum de 30.245 lei și penalități de întârziere de 351 lei și 16,7 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr.8575/30/21.11.2007 reclamanții Municipiul T reprezentat de Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T, au chemat în judecată pârâta SC Italiană SRL solicitând a se dispune rezilierea contractului de închiriere nr.201/1998, evacuarea acesteia din spațiul cu altă destinație decât cea de locuință, situat în T,- în suprafață de 61,20 mp, înscris în CF nr.8091 T, nr. top 17029, spațiu ce a format obiectul contractului de închiriere, obligarea pârâtei la plata sumei de 36.445 lei, compusă din: 5.849 lei diferență de chirie calculată conform HCL nr.42/2000 pentru perioada 01.01.2001 - 28.02.2003, majorări de întârziere în cuantum de 30.245 lei pentru perioada 01.01.2005 - 31.10.2007 și penalități de întârziere de 351 lei datorate pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, spațiul cu elementele de identificare de mai sus, a fost închiriat pârâtei în baza contractului de închiriere nr.201/1998 care, la art.4 al.2 prevede posibilitatea de modificare a chiriei pe durata derulării contractului, prin hotărâri ale consiliului local, astfel că, prin HCL nr.42/2000 a fost reactualizată chiria raportat la rata de inflație și la alți factori iar prin hotărâri ulterioare s-a prevăzut că " achitarea diferenței din anul 2001 până la 28.02.2003 fără majorări și penalități de întârziere se putea face până la data de 31.12.2004", dată de la care acestea urmau a fi calculate. Au fost invocate și dispozițiile OG 92/24.12.2003 cu referire la modul de calcul a dobânzilor și penalităților de întârziere pentru neplata la scadență a debitului.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat la dezbateri și nu a propus probe în apărare, astfel că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 cod procedură civilă.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar instanța de fond a reținut starea de fapt astfel cum a fost prezentată de reclamantă, incidente fiind disp.art.969,998, 1021 și 1429 cod civil și a dispus admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv rezilierea contractului de închiriere nr.201/1998, evacuarea pârâtei din spațiul situat în T-, în suprafață de 61,20 mp, înscris în CF 8091 T, nr. top 17029, obligarea pârâtei la plata sumei de 36.445 lei reprezentând diferență chirie, majorări și penalități de întârziere
Împotriva sentinței comerciale a formulat apel SC Italiană SRL, solicitând repunerea în termen față de faptul că nu a luat la cunoștință de desfășurarea acestui proces, procedura de citare nefiind îndeplinita cu aceasta, întrucât la spațiul din litigiu nu se afla nici o persoană, iar administratorul este cetățean italian care are domiciliul în Italia. Se mai arată că a luat la cunoștință despre sentința apelată abia când s-au prezentat la Primărie pentru a achita chiria, iar Primăria cunoștea adresa unde să se comunice orice act de procedură, respectiv adresa din D, adresa unde a primit în fiecare lună scrisorile care conțineau facturile pentru plata chiriei.
Apelanta solicită admiterea apelului, casarea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru îndeplinirea corectă a procedurii de citare, arătând faptul că reclamanta i-a calculat in mod greșit acele sume astronomice, ei plătind chirie, potrivit actelor pe care le-a atașat. De asemenea, apelanta arată că, în prezent, este in negocieri cu primăria pentru cumpărarea spațiului și acesta nu i-a spus că intenționează să rezilieze contractul.
Pârâta apelantă susține că nu este de acord cu rezilierea contractului, nu i se poate imputa nici o vina, a plătit chiria și nu are restanțe așa cum s-a menționat în sentința atacată.
Apelanta a formulat completare la motivele de apel prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, casarea hotărârii Tribunalului Timiș si trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță deoarece aceasta nu a intrat in cercetarea fondului și a soluționat cauza în lipsa pârâtei care nu a fost legal citată, solicitând, totodată, desființarea hotărârii atacate.
În motivare pârâta apelantă a arătat că a fost chemată în judecată de către intimații - reclamanți Municipiul T reprezentat prin Primar si Consiliul Local al Municipiului T, obiectul acțiunii fiind reziliere contract, aceștia din urmă solicitând a se dispune rezilierea contractului de închiriere nr.201/1998, evacuarea sa din spațiul cu altă destinație decât cea de locuință situat în T,- în suprafață de 61,20 mp înscris in CF nr.8091 T, nr.top 17029, spațiu ce formează obiectul contractului de închiriere obligându-i la plata sumelor de 36445 lei din 5849 lei, diferența de chirie calculată conform HCL nr.42/2000 pentru perioada 01.01.2001-28.02.2003, majorări de întârziere in cuantum de 30245 lei pentru perioada 01.01.2005-31.10.2007 si penalități de întârziere de 351 lei datorate pentru perioada 01.01.2005-31.12.2005, în acest sens pronunțându-se soluția dată de Tribunalul Timiș prin care s-a admis acțiunea formulată de intimații-reclamanți Municipiul T reprezentat prin primar si Consiliul Local al Municipiului
Se mai arată de către pârâta apelantă că în mod greșit prima instanță a pronunțat soluția arătata mai sus întrucât nu a avut cunoștință de existența acestui proces, intimații-reclamanți, fiind de rea credința, nu au comunicat instanței de fond adresa sa, la domiciliul procedural ales. Se mai arată că asociatul si administratorul SC Italiana SRL este cetățean italian, cu domiciliul in, nr.60, Italia, unde stă mai tot timpul, aspect cunoscut si de către intimații-reclamanți, cu atât mai mult cu cât reprezentantul său legal av. cu sediul in municipiul D, str. -,.l,.13 a solicitat comunicarea tuturor actelor la adresa mai sus arătată.
De asemenea, prima instanță, fără a intra în cercetarea fondului si judecând în lipsa pârâtei, care nu a fost legal citat, a dat o hotărâre judecătoreasca ținând cont numai de afirmațiile intimaților-reclamanți care au depus înscrisuri ce fac referire in cererea acestora doar la: înștiințare de plata, nota de calcul, adrese care au fost comunicate la sediul societății majoritatea acestora si nu la domiciliul procedural ales, de foarte multe din acestea pârâta neavând cunoștință și a plătit cu regularitate facturile privitoare la chirie.
Pârâta apelantă susține că nu are restanțe, așa cum s-a menționat în sentință, intimații-reclamanți au calculat în mod greșit dobânzile si penalitățile de întârziere, deși a plătit și plătește în continuare chirie, nemaiavând nimic de plată.
Cu privire la excepția invocată de către intimații-reclamanți, pârâta apelantă solicită respingerea acesteia ca nelegală si netemeinică.
În drept pârâta apelantă și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.292, al. 1 Cod procedura civilă, art.297 al.1 pr.civ. art.295 al.1 si 2.pr.civ.
În data de 09.12.2009 pârâta apelantă a depus un înscris prin care a solicitat administrarea probei cu expertiza contabila, formulând în același timp și obiectivele acestei expertize contabile.
De asemenea SC Italiană SRL a formulat concluzii scrise arătând că reclamanții-intimați sunt în culpă cu privire la verificarea sumelor facturate în baza facturii nr.-/22.04.2008 emisă de Primăria T (Anexa nr.2 la raport) în sensul că au stabilit o diferență de chirie de 4915,22 lei conform de calcul a Primăriei T (Anexa nr.3 la Raport) conform Hotărârii nr.42 din 28 septembrie 2000 Consiliului Local al Municipiului
Pârâta apelantă a mai arătat că reclamanții intimați nu au ținut cont de prevederile art.141 ain.2, lit.k din Legea 571/2003 cu modificările și completările ulterioare respectiv operațiuni scutite de TVA fără drept de deducere, iar Primăria T nu a depus notificare la organul fiscal teritorial prin care să solicite aplicarea regimului de taxare pentru operațiunea de închiriere de bunuri imobile emițând și facturile curente de chirie tot fără TVA, iar suma de 933,78 lei a fost inclusă nejustificat în totalul sumei de 5849 lei aplicându-se nejustificat debit restant, majorări de întârziere calculate incorect datorită acestor inadvertențe foarte clare si evidente.
De asemenea culpa Primăriei T există în mod vădit deoarece la emiterea facturii nr.-/22.04.2008 a unui procent de penalizare de 0,5 % pe luna pentru anul 2003 (anexa nr.4 la Raport) nu este justificată și s-a făcut referire greșit la aplicabilitatea OG92/2003 privind Codul d e Procedura Fiscala.
Pârâta apelantă arată că nu se justifică calcularea de penalități de întârziere de 0,5 % pentru fiecare lună si/sau facturate pe luna de întârziere conform OG92/2003 deoarece între părți există un contract semnat între părți,aceasta are putere de lege conform art.969 din Codul Civil, toate acestea în coroborare cu art.l al Ordonanței nr.92 din 24 decembrie 2003 Guvernului privind Codul d e Procedură Fiscală republicată și actualizată cu aplicarea Codului d e Procedura Fiscală. Se mai arată că există un contract semnat între părți, în care este vorba despre relații și obligații contractuale și nicidecum despre raporturi juridice fiscale.
De asemenea pârâta apelantă mai arată că intimații-reclamanți sunt în culpă, au stăruit în greșeală și sunt de rea credință în sensul celor relatate, de asemenea nu s-ar fi ajuns la aceste sume dacă aceștia ar fi comunicat instanței de fond - Tribunalul Timiș -pentru îndeplinirea procedurii de citare adresa cu domiciliul procedural ales de către cetățeanul italian ca asociat și administrator al SC Italiană SRL, instanța de fond a dat o hotărâre judecătorească și a judecat pricina în lipsa asociatului administrator al societății care nu a fost citat legal și a ținut cont numai de afirmațiile intimaților-reclamanți care au depus înscrisuri ce fac referire în cererea acestora doar la înștiințarea de plata, nota de calcul, adrese care au fost comunicate la sediul societății majoritatea acestora și nu la domiciliul procedural ales.
Pârâta apelantă solicită instanței să facă aplicabilitatea art.7 din Decretul nr.167/1958 și art.1886 Cod civil privitor la prescripția extinctivă deoarece intimații-reclamanți nu au introdus acțiunea de recuperare a debitului restant privitor la perioada de timp 01.01.2001-28.02.2003 ce arată diferențe de chirie deoarece nu a existat o acțiune în instanță promovată de intimații-reclamanți pentru stingerea obligației sale.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958 și art. 1886 din Codul Civil prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Pârâta apelantă învederează că acțiunea introdusă de intimații-reclamanți în data de 21.11.2007 pentru recuperarea debitului restant de 36445 lei din 5849 lei este prescrisă și invocă prescripția dreptului la acțiune întrucât intimații-reclamanți au stat în pasivitate fără a depune diligente pentru recuperarea sumei datorate cu consecința celor izvorâte din aceasta (dobânzi și penalități). Cu atât mai mult contestă însăși existența creanței prin intervenirea prescripției dreptului material la acțiune al intimaților-reclamanți, față de dispozițiile art.l și art.3 din Decretul nr.167/1958 dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani.
În final, pârâta apelantă arată că nu se poate susține sub nici un aspect că ar fi intervenit un caz întreruptiv al prescripției și nu este vorba despre o creanță certă în condițiile în care dreptul material la acțiune al intimaților-reclamanți s-a prescris.
În probațiune pârâta apelantă a depus la dosar certificatul de înregistrare al societății SC Italiană SRL, copia extrasului din procesul verbal din data de 15.11.2004, copia sentinței civile nr.1800/26.02.2004 pronunțată de Judecătoria Timișoara, copia adresei nr. SC 2007-13633/20.06.2007 emisă de Primăria T, copia adresei nr.-735/13.12.2002 emisă de Primăria T - Direcția Urbanism, copia adresei nr.-10119/28.03.2006 emisă de Primăria T - Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002, copia înștiințării de plată nr.-7572/30.03.2007 emisă de Primăria T - Direcția Patrimoniu, copie procură specială nr.535/04.06.2007 încheiată de Biroul Notarial, copiile adreselor nr.3/04.01.2005 și nr.6/04.01.2005 emise de Uniunea Avocaților din România - Baroul Hunedoara, certificat de cazier fiscal al SC Italiană SRL, certificat constatator al SC Italiană SRL, copia adresei nr.-18984/11.10.2006 emisă de Primăria T - Direcția Patrimoniu, copia chitanței nr.-/22.04.2008, copiile facturilor fiscale reprezentând chirie, copia adresei nr.-10119/28.03.2006 emisă de Primăria T - Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002 și copia chitanțelor reprezentând plata contravalorii chiriei.
În cauză a formulat întâmpinare Municipiul T prin Primarul Municipiului T, Primăria Municipiului T si Consiliul Local al Municipiului invocând în primul rând excepția tardivității apelului, întrucât sentința civilă nr.1463 Bis/PI/11.12.2007, a fost investită cu formulă definitivă, irevocabilă si executorie. De asemenea, solicită respingerea apelului formulat de apelantă ca fiind netemeinic si nelegal cu consecința menținerii ca fiind temeinică legală a sentinței apelate,
În motivare, reclamanții intimați au arătat că spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în T,-, a fost închiriat către pârâta SC Italiană SRL, în baza contractului de închiriere nr. 201/1998, iar potrivit clauzelor contractului de închiriere anterior menționat, respectiv art.4 alin.2, chiria lunară practicată urma să fie reactualizată (modificată) pe durata derulării contractului prin hotărâri ale Consiliului Local al Municipiului În acest sens, reclamanții intimați au arătat că succesiv chiriile au fost modificate prin astfel de hotărâri care le abrogau pe cele anterioare și în aceste condiții, încheierea valabilă a contractului determină părțile să-si asume toate obligațiile stipulate în clauzele contractuale.
Hotărârea Consiliului Local al Municipiului T nr.42/2000 tocmai la această clauză contractuală face referire când stabilește în art. 1 că "începând cu data de 01.01.2001 se modifică tarifele de bază pe la chiriile pentru spatiile cu altă destinație decât aceea de locuință."
Reactualizarea chiriei se referă atât la rata inflației cât si la alți factori cum ar fi modificările impuse de cerințe de natura economică ori financiară a, precum nivelul chiriei pe piața internă si externă pentru bunuri similare, zona de interes, destinația pentru care a fost închiriat bunul respectiv.
Reclamanții intimați au menționează faptul că Hotărârea nr.42/2000 a fost atacată în instanță, solicitându-se anularea acesteia și în aceste condiții aplicarea acesteia a fost suspendată pe perioada litigiului, litigiu ce a fost soluționat irevocabil prin Decizia Civila nr.471/01.10.2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția Comerciala si contencios Administrativ în dosar nr.2564/CA/2001 si prin Decizia nr.l 10 din 02 aprilie 2002 Curții Constituționale, publicata în Of. nr. 409/13.06.2002.
Intimații învederează instanței de judecată faptul că recalcularea tuturor chiriilor pentru spațiile cu altă destinație, calcularea diferențelor de chirie pentru toate spatiile cu altă destinație și comunicarea acestora către chiriași necesită un volum mare de lucru, prin Hotărârea nr.l 8/20.07.2004 privind modificarea art.3 din HCL nr.37/25.02.2003 - pentru revocarea HCL 332/2002 privind modificarea tarifelor de bază pe la chiriile pentru spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință, modificată prin HCL nr.95/22.04.2003 si HCL 13/27.01.2004 prevede faptul că "achitarea diferenței din anul 2001 până la 28.02.2003, fără majorări si penalități de întârziere se putea face până la data de 31.12.2004", dată de la care s-au calculat penalitățile de întârziere si majorările legale.
Potrivit OG nr.92/24.12.2003 privind Codul d e Procedura Fiscala pentru neplata la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată se datorează dobânzi si penalități de întârziere, dobânzile se calculează pentru fiecare zi începând cu ziua imediat următoare a termenul de scadenta respectiv 01.01.2005 si până la data stingerii sumei datorate inclusiv, iar penalitățile de întârziere sunt de 0,5 % pentru fiecare lună si/sau fracțiune de lună de întârziere începând cu data de întâi a lunii următoare a scadentei până la achitarea integrală respectiv, 01.01.2005 -31.12.2005, în anul 2006 actul normativ mai sus menționat nu mai prevede perceperea de penalități de întârziere.
HCL nr. 42/2000, este un act administrativ în adoptarea căreia este abilitat prin Legea administrației publice locale iar dispozițiile art.4 din contract au dobândit la rândul lor putere de lege între părți conform art.969-970.civ. Este dreptul oricărui proprietar de a decide modul, condițiile si prețul la care înțelege sa fructifice bunurile din proprietate si sa le culeagă fructele astfel obținute. Hotărârea unilaterala a proprietarului prin care se stabilește suma la care înțelege sa fructifice proprietatea este un act de gestiune ce nu produce efecte juridice prin simpla manifestare unilaterala a voinței. Aceasta voință va fi impusa actualilor si viitorilor chiriași numai daca voința manifestata a proprietarului se va întâlni cu voința locatarilor sau viitorilor locatari si se materializează într-un acord de voință.
Reclamanții intimați susțin că prin contract părțile au convenit în privința reactualizării chiriei, iar HCL nr. 42/2000 a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale, astfel încât se poate constata că SC Italiană SRL nu a fost vătămată sub nici o formă în drepturile sale.
În vederea respectării principiilor egalității si echității specifice unui stat de drept, hotărârile sunt obligatorii pentru toate părțile ce intră sub incidența acestora, astfel că este inadmisibil ca unele societăți să plătească chiria în formă modificată în raport cu aceste hotărâri iar celelalte societăți prevalându-se de faptul că, nu li s-au comunicat fișele de calcul ale chiriei sau facturile aferente, astfel încât noul cuantum al chiriei să devină o clauză contractuală obligatorie.
Reclamanții intimați învederează instanței că, pentru spațiul cu altă destinație decât aceea de locuință situat în T,-, închiriat la SC. Italiană SRL a rezultat o diferență de chirie pe perioada 01.01.2001 - 28.02.2003 de 5.849 lei. Având în vedere faptul că, pârâta nu a achitat diferența de chirie mai sus menționată până la data de 31.12.2004 conform 18/20.07.2004 au rezultat penalități de întârziere pe perioada 01.01.2005-31.12.2005 în sumă de 351 lei si majorări de întârziere pe perioada 01.01.2005-31.10.2007 de 30.245 lei, calculate conform contractului de închiriere.
Reclamanții intimați arătă că, prin adresele nr.-9280/10.06.2003, -13437/05.09.2005, -7572/30.03.2007, au solicitat achitarea sumei restante, pârâta neconformându-se, respectiv nu a achitat chiria restantă. Mai mult, pârâta nu a atacat adresele mai sus menționate, acceptând tacit sumele înscrise în acestea.
De asemenea, intimații arată instanței de judecată faptul că prin înștiințarea de plată cu nr.-7572/30.03.2007, au invitat societatea pârâtă la soluționarea pe cale amiabilă a eventualelor contestații referitoare la debitele restante, în termen de 15 zile de la primirea înștiințării la serviciul de specialitate din cadrul instituției abilitate, respectiv Biroul Urmărire Venituri, însă pârâta nu a dat curs acestor invitații.
În final, reclamanții intimați arată că Hotărârea nr. 42/2000 este, cum rezultă din cuprinsul său, un act administrativ de autoritate prin care se hotărăște modificarea unor taxe legale, respectiv a tarifelor la chiriile pentru spațiile cu altă destinație decât aceea de locuință, act de autoritate care stă la baza încheierii ulterioare a actului administrativ de gestiune - care în ce privește cauza de față este contractul de închiriere încheiat între părți.
Curtea constată că prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 08.07.2009 - fila 127 dosar recurs, s-a invocat de către reclamanți excepția tardivității apelului, iar pe de altă parte, de către pârâta apelantă s-a solicitat repunerea în termenul de apel, deoarece nu a fost legal citată și nu i s-a comunicat, în mod corespunzător, sentința apelată, pentru a putea declara apelul în termen.
Prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2008, Curtea a admis cererea de repunere în termen și a dispus repunerea pârâtei în termenul legal de a formula apel împotriva sentinței atacate, în baza art. 92 Cod procedură civilă, cu aplicarea dispozițiilor art. 93 și 283 Cod procedură civilă, constatând că din toată corespondența purtată între părți, rezultă că apelanta a fost citată de fiecare dată la o altă adresă, astfel că nu a avut cunoștință de pronunțarea hotărârii apelate.
În cauză s-a dispus de asemenea, efectuarea unei expertize care să stabilească sumele datorate de către pârâtă, expertiză încuviințată prin încheierea din 15.12.2008 și efectuată de către expert.
Expertiza a concluzionat că totalul debitului de plată la zi datorat de către pârâta apelantă este de 42.290,11 lei.
Răspunzând obiecțiunilor formulate de către pârâtă la această expertiză, experta a arătat că a avut în vedere la efectuarea expertizei doar evidența contabilă a Primăriei T, aceasta fiind singura evidență contabilă existentă la data efectuării expertizei.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
În ședința publică din data de 22.06.2009, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului în soluționarea cauzei în fond, constatând că aceasta se impune raportat la dispozițiile art. 1 pct.1 și art. 2 pct.1 lit. ale proc.civ. luând în considerare și dispozițiile Deciziei nr. 32 din 09.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ținând seama de caracterul evaluabil în bani al acțiunii formulate de reclamanți.
Se reține că în conformitate cu prevederile art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Pe de altă parte, raportat și la Decizia nr. 32 din 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere că valoarea litigiului este 36.445 lei, invocată prin acțiunea formulată în fața instanței de fond, competența de soluționare în primă instanță a cauzei revine Judecătoriei Timișoara.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 2.proc.civ. care dispune că: "Dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență", Curtea va admite apelul formulat de pârâta SC Italiană SRL împotriva sentinței civile nr.1643 Bis/PI din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- și pe cale de consecință, va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara, urmând ca aceasta să aibă în vedere la soluționarea cauzei și celelalte excepții și apărări ale părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta SC Italiană SRL, cu sediul procedural ales în T, str. -.Al., nr.6,.4,.91, jud. T, împotriva sentinței civile nr.1643 Bis/PI din 11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Municipiul T prin Primar, Consiliul Local al Municipiului T și Primăria Municipiului T, cu sediul în T, Bd. - nr. 1, jud.
Anulează hotărârea atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Timișoara.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./10.07.2009
tehn././ 6 ex./10.07.2009
Primă instanță: Tribunalul Timiș, judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
