Reziliere contract comercial Spete. Decizia 12/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Comercială și de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 12/2009 - A/
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Blaga Gabriela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă SC SRL cu sediul în O- județul B în contradictoriu cu intimata reclamantă FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET cu sediul în O- județul împotriva sentinței nr. 22/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanții apelantei pârâte SC SRL avocat în baza împuternicirii FN din 02.06.2008 și d-l avocat în baza împuternicirii nr. 27 depuse la dosar și reprezentantul intimatei reclamante FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET B avocat în baza împuternicirii 36/24.04.2008.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu 107,96 lei taxă de timbru - chitanța CD - din 06.05.2008 - plus 0,3 lei timbru judiciar, faptul că apelanta a depus o completare a notelor de ședință, după care:
Instanțasolicită reprezentanților apelantei să precizeze dacă au fost sau nu evacuați.
Reprezentantul apelantei SC SRL avocat declară că au fost evacuați.
Instanța, nefiind alte cereri, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei SC SRL avocat solicită admiterea apelului și modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și apel. Din contractul încheiat rezultă că singura modalitate de reziliere este neplata chiriei timp de trei luni, această condiție nefiind îndeplinită. Prejudiciile ce i se impută nu au fost dovedite, dimpotrivă, a făcut investiții de 6 miliarde de lei vechi. Invocă art. 7 din contract. Arată că prima instanță nu a ținut cont de întâmpinarea sa, reținând că nu s-ar fi apărat.
Reprezentantul apelantei SC SRL avocat învederează că părțile au încheiat contractul în așa fel încât cel târziu la trei luni să se plătească. Datorită unui mecanism de decontare a apei geotermale, era practic imposibilă o întârziere de trei luni la plata chiriei, cu consecința că nu se poate rezilia contractul. Nu este adevărată susținerea că a șicanat partea adversă, dimpotrivă, a investit sume importante în proprietatea acesteia. Legat de problema construcției realizate de subchiriaș, precizează că acele geamuri termopan există și în prezent, fiind cumpărate de partea adversă, care nu mai poate susține că acestea strică aspectul. Depune chitanța privind onorariul avocațial.
Reprezentantul intimatei reclamante FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET B avocat solicită respingerea apelului și menținerea sentinței. Susținerile apelantei privind existența unor înțelegeri verbale reprezintă simple afirmații, nedovedite nici în fața primei instanțe nici în apel. În fața primei instanțe nu au făcut referire la investiții. este cel vechi, revopsit. Se interpretează greșit atât sentința cât și contractul încheiat. Plata chiriei trebuia făcută până în data de 15 pentru luna anterioară; nu avea dreptul să plătească cu întârzieri de doua sau trei luni; tot timpul au fost la limita rezilierii. Invocă în acest sens actele de la dosar. Legat de problema construcției, prima instanță a reținut corect că a fost realizată fără acordul reclamantei intimate. Contractul se completează de drept cu legea. Consideră că apelanta mai are datorii către intimată. Pentru compensarea unor datorii a fost de acord cu cumpărarea geamurilor însă acestea trebuie oricum demontate. Nu s-a dovedit o înțelegere privind decontarea cheltuielilor făcute cu apa geotermală. Afirmațiile privind investițiile sunt de asemenea irelevante.
Reprezentantul apelantei pârâte SC SRL avocat învederează că a depus o adeverință ce emană de la Fundație din care rezultă că aceasta este de acord să negocieze pornind de la suma de 6 miliarde, practic a recunoscut investițiile. Arată că apelanta a facturat apa geotermală; nu se plăteau bani ci operau compensații - sunt facturi la dosar în acest sens. A contracarat în fața primei instanțe afirmațiile reclamantei însă aceasta în ultimul moment a depus note de ședință față de care nu a putut formula apărări, însă în fața instanței de apel a răspuns detaliat.
Reprezentanta apelantei pârâte SC SRL avocat învederează că acțiunea reclamantului era contradictorie și că nu se impuneau dovezi din partea pârâtei.
Reprezentantul intimatei reclamante FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET B avocat arată că într-adevăr s-a facturat geotermală însă nu este adevărat că părțile s-au înțeles asupra compensării. Nu a recunoscut susținerile pârâtei, dimpotrivă, a afirmat că niciodată nu i s-a plătit la timp, fiind întârzieri pe parcursul a 10 ani.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 22/COM/2008 Tribunalul Bihora admis acțiunea comerciala formulata de reclamanta FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET B, cu sediul în O,-, jud. B, în contradictoriu cu pârâta TRANS cu sediul în O,-, județul B, și în consecință: a dispus rezilierea Contractului de închiriere nr. 132/01.02.1995 încheiat între părți, având ca obiect imobilul Hotelul A obligat pârâta de a proceda de îndată la eliberarea imobilului și restituirea acestuia către reclamantă. A obligat pârâta la plata sumei de 27,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Spațiul comercial în litigiu, înscris în nr. 10771, cu nr. top. 1631/82, situat în O-, reprezintă imobilul Hotelul T, cu toate încăperile aferente acestuia, situate la mezanin, parter și etaj, indiferent dacă aceste încăperi sunt sau nu închiriate la terțe persoane, formează obiectul contractului de închiriere nr. 132 încheiat între părți la data de 01.02.1995, cu durata de valabilitate de 20 ani, începând cu data de 01.03.1995, cuantumul chiriei fiind fixat la 1.100 /lună, exceptând contravaloarea utilităților.
Potrivit clauzei prevăzute la cap. V art. 5 din contract, privind plata chiriei, scadența plății chiriei este fixată lunar la data de 15 lunii următoare celei pentru care se face plata.
Totodată, clauza rezolutorie cuprinsă la art. 7 din contract prevede dreptul de reziliere unilaterale a contractului de către locator în caz de neplată a chiriei timp de 3 luni consecutiv precum și dreptul la daune.
Analizând cererea formulată sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 1020-0121 cod civil privind rezoluțiunea și rezilierea judiciară a contractelor, respectiv: neexecutarea obligației asumate de către una din părți; vinovăția părții respective, sub forma intenției sau culpei; prejudiciul; punerea în întârziere; inexistența unei clauze de nerăspundere, prima instanță a apreciat că acțiunea este fondată.
Pârâta nu a prezentat probe judiciare certe în sensul îndeplinirii obligațiilor contractuale, astfel cum impun prev. art 1169 civ. care prevede că, cel care face o afirmație în fața instanței trebuie să o dovedească, reține prima instanță.
Potrivit notificărilor anexate la filele 14 - 18 și 26, 48 din dosar, prima instanță a reținut că societatea pârâtă figurează în evidențele reclamantei cu obligații contractuale constând în chiria restantă, energie electrică, - canalizare în perioada noiembrie 2006 - iunie 2007.
Potrivit convocării la conciliere directă, comunicată cu recomandata - cu confirmare de primire din 10.07.07, reclamanta a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, se reține în motivarea sentinței.
La filele 51 - 68 se regăsesc facturile fiscale aferente lunilor noiembrie 2006 - sept.2007 precum și chitanțele de plată a contravalorii acestora din care rezultă că debitele au fost achitate de pârâtă cu mare întârziere, cu depășirea termenelor scadente, fapt ce justifică activarea clauzei de reziliere a contractului. Astfel, factura fiscală - din 2.11.2006 a fost achitată la data de 9.01.2007, factura - din 4.12.2006. a fost achitată conform chitanței din data de 7.02.2007 iar cu privire la facturile - din 1.08.2007 și - din 3.09.2007 nu s-a făcut dovada plății acestor facturi. De asemenea conform adresei nr.10/9.01.2007 suma de 2000 RON reprezentând restanțe pentru prestări servicii canal la scadente la 20.05.2007. nu a fost achitată, reține prima instanță.
De asemenea prin adresa nr.46/2.07.2004.(/ fila 42 dosar) reclamanta a notificat pârâta că figurează în evidența contabilă a reclamantei cu un debit de 124.650.033 lei reprezentând chirie pe aprilie, mai și iunie; prin adresa nr.18/2.02.2005 notificarea indica un debit în evidența contabilă de 266.221.565 lei reprezentând chirie spațiu, energie electrică și termoficare pe lunile noiembrie, decembrie și ianuarie, iar prin adresa nr.41/24.03.2005 valoarea debitului înregistrat în evidența contabilă era menționată ca fiind de 274.105.418 lei reprezentând chirie spațiu, energie electrică și termoficare pe lunile decembrie, ianuarie, februarie și martie 2005, toate aceste notificări atestând depășirea termenului de scadență cu cel puțin 3 luni consecutiv astfel încât este justificată aplicarea clauzei de reziliere a contractului, se arată în motivarea sentinței.
De altfel, intenția de reziliere unilaterală a contractului ca urmare a culpei locatorului a fost comunicată pârâtei prin adresa nr.6/2.02.2006 ca urmare a deciziei luată de Consiliul de conducere al reclamantei în urma nenumăratelor prejudicii pe care societatea pârâtă le-a adus reclamantei.
Înregistrarea de restanțe la plata chiriei cu mai mult de trei luni îndreptățea reclamanta să solicite rezilierea contractului în cauză încă din anul 2002, conform art. 7 din contractul de închiriere, în condițiile în care, la data convocării la conciliere directă, cu confirmare de primire, respectiv data de 30.07.2007, pârâta înregistra chirii restante pentru trei luni în sumă de 10.939,83 lei, restanțe la și curent electric în sumă de 10.264,72 lei, la aceste sume urmând a se aduna și cele aferente lunii iulie, reține prima instanță.
Acțiunile în justiție exercitate de către pârâtă împotriva reclamantei respectiv acțiunea în prestație tabulară ce formează obiectul dos.nr.1746/COM/2002 al Tribunalului Bihor, litigiul comercial având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate ce formează obiectul dos.nr.8403/COM/2003 al Tribunalului Bihor, au fost respinse de către instanță prin dec.nr.733/C/2002 pronunțată în dos.nr.2758/C/2002 al Curții de APEL ORADEA, prin care s-a admis ca fondat recursul, modificându-se în totalitate sentința de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În cursul corespondenței comerciale derulate între părți, conform adresei nr.37/11.11.1997 societatea pârâtă și-a exprimat disponibilitatea negocierii în sensul de a accepta rezilierea contractului în condițiile stipulate în contract, iar ca răspuns la adresa nr.211/18.11.1997 prin care reclamanta solicita pârâtei să comunice în scris valoarea investiției efectuate în perioada derulării contractului, dovedite prin acte legale, respectiv facturi, pârâta a menționat că valoarea investiției efectuate și capitalizarea lor la Hotelul T în perioada 1.02.1995 - 1.02.2006 se cifrează la 6.250.000.000 lei vechi, fără a fi aplicate amortizările și actualizarea în funcție de inflație, astfel cum rezultă din adresa nr.7716.12.2006, condiție de negociere acceptată de către reclamantă prin adresa nr.34/2.06.2006, reține prima instanță.
Clauza prevăzută la art. 7 din contractul de închiriere stipulează dreptul reclamantei, în calitate de locator, de reziliere unilaterală a contractului, în caz de neplată a chiriei timp de trei luni consecutiv.
Se arată în motivarea sentinței că un alt aspect relevant îl constituie efectuarea de către sublocatorul SC SRL, având calitatea de chiriaș al societății pârâte, a unor lucrări de construcții fără aprobarea proprietarului, în concret, închiderea terasei înspre fațada Hotelului T la Clubul de internet, lucrare care de altfel nu a primit aprobarea pentru obținerea acordului unic, motiv pentru care a fost sancționată de către Inspectoratul Teritorial în Construcții O în conf. cu prev. L 50/91 republicată prin pr.verbal nr.96/27.12.2005, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 31- 35 cu precădere din adresa nr.1/3.01.2006 a primăriei Municipiului
Efectuarea unor lucrări structurale la imobilul în litigiu constituie o încălcare a obligațiilor locatarului stipulate în cap VII art 9 lit a din contract, care prevede obligația locatarului de a folosi bunul închiriat după destinația care rezultă din contract, cu eventualele modificări legate de îmbunătățirea hotelului.
Constatând că în cauză condițiile cumulative ale rezilierii judiciare ale contractului sunt îndeplinite, față de executarea necorespunzătoare în mod culpabil a contractului de către pârâtă, în condițiile existenței și a unei clauze rezolutorii, în temeiul art. 1020-1021, 1429, 1430 și 1439 al.2 Cod civil, prima instanță a admis acțiunea reclamantei ca fiind întemeiată, dispunând rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți și în consecință, ca efect al încetării dreptului de folosință al locatarului, obligarea pârâtei de a proceda de îndată la eliberarea imobilului și restituirea acestuia către reclamantă.
Referitor la momentul la care încetează contractul prin reziliere între părți, s-a avut în vedere faptul că în cazul contractelor cu executare succesivă momentul în care operează sancțiunea rezilierii este identic cu momentul încetării prestațiilor reciproce dintre părți.
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art. 274 Cod de Procedură Civilă, prima instanță a obligat pârâta la plata sumei de 27,30 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, cu titlul de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva prezentei sentințe comerciale a declarat apel în termen și legal timbrat, apelanta pârâtă " " cu sediul în O,-, jud. B, reprezentată prin administrator G, solicitând admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii deduse judecății de intimata reclamantăFundația Română pentru Tineret, suspendarea hotărârii până la soluționarea apelului, cu cheltuieli de judecată din apel.
Apelanta apreciază că nu sunt incidente prevederile contractuale cu privire la rezilierea unilaterală a contractului din partea reclamantului - intimat, așa cum a reținut în mod eronat prima instanță, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale și contractuale pentru o astfel de reziliere.
Prima instanță în mod greșit a reținut că a fost încălcată clauza rezolutorie prevăzută în contract care permitea reclamantului intimat să rezilieze contractul în caz de neplată, pe o perioadă mai mare de 3 luni consecutive a obligațiilor care îi incumbau.
Apelanta apreciază că acest motiv nu este real, deoarece niciodată nu a întârziat cu plata chiriei mai mult de 3 luni, aceste situații fiind rare și cu acordul reclamantei intimate, de regulă întârzierile fiind generate de investițiile mari, pe care le-a făcut la imobil.
În cursul anului 2007, respectiv lunile februarie-iunie, în baza unei înțelegeri cu reclamanta, apelanta a achitat acesteia suma de 115.120.000 lei ROL, sumă pentru care au fost emise chitanțe reprezentând ratele I la din angajament.
Sumele au fost plătite la solicitarea reclamantei intimate pentru a achita Regiei de Canal, sume datorate urmare unor pierderi de cauzate de o defecțiune la instalații.
Faptul că a achitat pe lângă chirie și pierderile de care ar fi trebuit să le achite titularul contractului respectiv intimata, dovedește buna sa credință, raportat în același timp la reaua credință a pârâtei, în condițiile în care ei reclamă întârzieri la plata chiriei în aceeași perioadă.
Pe de altă parte, în mod eronat s-a dispus evacuarea din spațiu, cu toate că apelanta beneficia de un drept de retenție asupra imobilului până la plata de către intimata reclamantă a sumelor datorate, reprezentând c/v investiției făcute la Hotelul T, respectiv suma de 625.000 lei RON.
Pe lângă această sumă intimata mai datorează și c/v mobilierului cu care a fost dotat imobilul pentru a putea funcționa conform destinației sale, respectiv activitate hotelieră.
Prin procesul verbal de casare încheiat la 9 mai 2001, tot mobilierul vechi a fost casat și înlocuit cu mobilier nou. a fost făcută de apelantă fără a fi compensată, ori plătită de reclamanta intimată. În momentul de față mobilierul este în continuare în imobilul din care a fost evacuată apelanta pârâtă.
În drept a invocat prevederile art. 294 și următoarele Cod de procedură civilă.
Intimata reclamantă Fundația Română pentru Tineret B, a formulat întâmpinare, învederând instanței că solicitarea făcută în fața primei instanțe privind rezilierea contractului a avut ca motive principale: nerespectarea cu rea - credință și în scopul direct de a produce prejudicii și greutăți financiare a obligației pe care a avut-o apelanta, aceea de a achita chiria și utilitățile consumate în cuantumul și la termenele fixate în contract; efectuarea de lucrări de construcție ce au dus la modificarea spațiului închiriat, fără acordul proprietarului, lucrări care afectează imaginea de ansamblu a imobilului.
Intimata reclamantă apreciază că starea de fapt, cu referire la starea imobilului dovedește fără îndoială reaua credință a apelantei care nu a respectat nici obligațiile de plata a chiriei și nici utilităților.
În drept invocă prevederile art. 115-118 Cod de procedură civilă, art. 1429, 1430 și art. 1439 alin. 2 raportat la art.1020 Cod civil, art. 5 -7 și art. 9 din contractul de închiriere nr. 132 din 1 februarie 1995.
În cursul soluționării apelului s-a formulat de către apelanta pârâtă cerere de strămutare a cauzei, totodată este de menționat că nu a mai fost susținută cererea de suspendare a efectelor hotărârii apelate.
Apelanta a depus în cursul judecății și note de ședință, subliniind reaua credință a intimatei reclamante, în sensul că în momentul în care imobilul a fost luat în chirie a fost impropriu destinației lui, respectiv activitate hotelieră, aspect cunoscut de intimata pârâtă în calitatea sa de proprietar.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea de APEL ORADEA reține următoarele:
La 1 februarie 1995 s-a încheiat între părți contractul nr. 132, obiectul contractului l-a constituit închirierea imobilului Hotelul
Potrivit clauzei de la cap. V art. 5 din contract, privind plata chiriei, scadența a fost fixată lunar la data de 15 lunii următoare celei pentru care se face plata.
Clauza rezolutorie este cuprinsă la art. 7 din contract și prevede dreptul de reziliere unilaterală a contractului de către locator în caz de neplată a chiriei 3 luni consecutiv precum și dreptul la daune.
Astfel fiind, dacă neplata chiriei nu a depășit termenul de 3 luni, locatorul nu are temei legal pentru a cere rezilierea contractului, aceasta fiind o clauză acceptată de părți la data încheierii contractului.
Prima instanță nu a verificat dacă subzistă situația din clauza rezolutorie și nici nu a indicat în motivare perioada când a intervenit întârzierea în plata chiriei.
Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că:
În ceea ce privește chiria aferentă lunilor aprilie, mai, iunie 2004, chiria pe lunile noiembrie, decembrie 2004 și ianuarie 2005, ianuarie, februarie și martie 2005, au fost achitate în termenul prevăzut în contract. În acțiunea introductivă chiar reclamanta a menționat (fila 3 din dosarul de fond) că deși anterior anului 2002, apelanta a fost restantă cu mai mult de 3 luni cu plata chiriei nu a solicitat rezilierea contractului, iar din 2002 adoptat "o nouă strategie în încercarea de a-i falimenta", respectiv au plătit chiria astfel încât să fie restanți doar cu două luni și nu cu trei.
Factura nr. - din 2 noiembrie 2006, reprezentând chiria pe luna noiembrie 2006, scadentă la 15 decembrie 2006, fost plătită parțial în data de 9 ianuarie 2007, deci la 25 zile de la scadență, iar diferența s-a achitat la 7 februarie 2007 și parțial factura din decembrie 2006.
Factura fiscală nr. - din 4 decembrie 2006 reprezentând chiria aferentă lunii decembrie 2006, scadentă la 15 ianuarie 2007, s-a achitat parțial în data de 7 februarie 2007, iar restul în 12 aprilie 2007, fără încălcarea clauzei rezolutorii.
Factura fiscală nr. - din 1 august 2007, reprezentând chiria aferentă lunii august 2007, fost achitată la 11 septembrie 2007, înainte de scadența din 15 septembrie 2007.
Factura fiscală nr. - din 3 septembrie 2007, reprezentând chiria lunii septembrie 2007, scadentă la data de 15 octombrie 2007, fost achitată la 27 septembrie 2007, mult înainte de data scadenței.
În mod constant intimata reclamantă în cursul judecății a menționat că restanțele au fost două luni la chirie, fără să depășească termenul de 3 luni prev. de art.7 din contractul de închiriere.
Unica clauză rezolutorie prevăzută în contractul precitat este aceea de neplată a chiriei pe timp de 3 luni consecutiv, care îndreptățește locatorul să ceară rezilierea contractului de închiriere.
Celelalte aspecte învederate de intimata privind efectuarea de lucrări structurale la imobilul în litigiu ar putea să constituie într-adevăr încălcarea obligațiilor locatarului stipulate în cap. VII art. 9 lit. a al contractului de închiriere, de a folosi bunul închiriat conform destinației lui, cu eventuale modificări legale de îmbunătățirea imobilului. Cu toate acestea nu suntem în prezența unei alte clauze rezolutorii care să justifice soluția dată în cauză de prima instanță.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că nu a fost îndeplinită condiția rezolutorie, respectiv neplata chiriei pe timp de trei luni consecutiv, care să îndreptățească intimata reclamantă să solicite rezilierea contractului încheiat.
Astfel fiind, Curtea admițând apelul declarat de apelanta pârâtă "" O, urmează a schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta Fundația Română pentru Tineret B în contradictoriu cu pârâta "" O, în întregime.
Va obliga intimata Fundația Română pentru Tineret B să plătească apelantei cheltuieli de judecată din apel d e 2308 lei, reprezentând onorarii avocațiale și taxe de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta SC SRL în contradictoriu cu intimata FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET B împotriva sentinței nr. 22 din 17.01.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în totalitate, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET B în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Obligă intimata FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET să-i plătească apelantei SC SRL cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 2308 lei, reprezentând onorarii avocațiale și taxe de timbru.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.01.2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. 26.02.2009
Judecător fond
4 ex./26.02.2009
Emis/exp. 2 comunicări:
apelanta pârâtă SC SRL cu sediul în O- județul B intimata reclamantă FUNDAȚIA ROMÂNĂ PENTRU TINERET cu sediul în O- județulAstăzi, __02.2009
Președinte:Crișan MarinelaJudecători:Crișan Marinela, Blaga Gabriela
