Reziliere contract comercial Spete. Sentința 132/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 132/2008
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE:: - -
JUDECĂTOR 1: Adriana Iluț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către apelanta reclamanta - SRL în contradictoriu cu apelanta pârâtă - SA împotriva sentinței civile nr. 6227 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- având ca obiect reziliere contract de încheiere.
La apelul nominal se prezintă avocat în reprezentarea intereselor apelantei reclamante, iar în reprezentarea intereselor apelantei pârâte se prezintă avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care reprezentanta apelantei reclamante depune chitanță onorariu avocat (fila 70), copia contractului de vânzare-cumpărare încheiat între - SRL în calitate de vânzător și dl. pentru suma de 2000 Euro și copia cu fila CEC seria - 341 nr. - reprezentând plata parțială a contravalorii chiriei pe luna octombrie 2006. Un exemplar din actele depuse se comunică reprezentantei părții adverse.
Reprezentanta apelantei reclamante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei la plata prejudiciului în sumă de 18650 Euro și instituirea în favoarea subscrisei a unui drept de retenție asupra imobilului închiriat. Reprezentanta apelantei reclamante mai solicită respingerea apelului formulat de către apelanta pârâtă. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta apelantei pârâte solicită admiterea apelului, în sensul modificării sentinței comerciale prin respingerea cererii de chemare în judecată formulată și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale formulate de - SA. Respingerea apelului declarat de - SA arătând că nu este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru a putea fi îndeplinite condițiile pentru instituirea dreptului de retenție. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 6227 din 17 decembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis in parte cererea de chemare in judecata introdusa de catre reclamanta-parata - SRL, impotriva paratei-reclamante - SA.
S-a constatat ca a operat tacita relocatiune in privinta contractului de inchiriere cu numarul 648/9.09.2004 modificat prin actul aditional nr.1/12.09.2005, incepand cu data de. 30.06.2006 pe o perioada nedeterminata.
S-a dispus rezilierea contractului de inchiriere prelungit prin tacita relocatiune, pentru neexecutarea contractului de catre parata reclamanta.
S-a respins cererea de obligare a paratei reclamante la plata sumei de 18.650 Euro cu titlul de daune interese.
S-a respins cererea de instituire a unui drept de retentie asupra imobilului care facut obiectul contractului de inchiriere.
S-a admis in parte cererea reconventionala a paratei reclamante se SA impotriva reclamantei parate -.
Reclamanta parata a fost obligată la plata sumei de 3334, 48 Ron chirie restanta pentru perioada iulie - august 2006.
S-a respins ca neintemeiata cererea de obligare a reclamantei parate la plata sumei de 8.195,38 Ron reprezentand contravaloarea penalitatilor contractuale calculate in baza contractului de inchiriere.
S-a dispus evacuarea reclamantei parate din spatiul pe care I-a ocupat in baza contractului de inchiriere.
Cheltuielile de judecata au fost compensate si in consecinta reclamanta-parata a fost obligată la plata sumei de 400 Ron cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de inchiriere nr. 648/9.09.2004, parata reclamanta a cedat reclamantei parate folosinta activului constructie sopron cu suprafata de 600 mp situat pe- in schimbul unei chirii lunare de 417 Euro pe luna, suma la care se adauga TVA. Durata contractului a fost stabilita la un an, insa prin actul aditional numarul 1/12.09.2005, durata contractului a fost prelungita pana la data de 30.06.2006. Ulterior acestei date, reclamanta parata a continuat sa foloseasca bunul inchiriat, cu acordul locatarului - SA care a emis si facturi pentru plata chiriei si a utilitatilor aferente intervalului iulie-august 2006. Astfel, au fost emise facturile -/10.07.2006 si -/9.08.2006 (27-28), dovada elocventa a acordului tacit al paratei reclamante necesar pentru a opera tacita relocatiune a contractului anterior enuntat.
In art. 3 alin. 1 din contractul enuntat, partile au prevazut posibilitatea de prelungire prin acordul lor a contractului de inchiriere (9) printr-un act aditional, care se va incheiainaintede expirarea duratei contractului. Conform raspunsurilor reclamantei parate la interogatoriu (73), necontestate de catre parata reclamanta si necontrazise de vreo alta proba administrata, proiectul de act aditional a fost remis reclamantei parate - SRL doar in cursul lunii august 2006, dupa expirarea termenului de inchiriere, asa incat clauza enuntata nu putea fi respectata. Mai mult, clauza enuntata nu are in opinia instantei efectul de excludere al tacitei relocatiuni care a survenit in conditiile enuntate. relocatiune nu poate fi exclusa decat printr-o clauza expresa, iar o astfel de clauza expresa nu exista in contractul incheiat intre parti.
Faptul ca a stornat facturile pentru lunile iulie si august 2006 la data de 29.11.2006 nu poate avea efect asupra tacitei relocatiuni care a survenit si si-a produs efectele anterior acestei date, imediat dupa expirarea termenului contractual la data de 30.06.2006.
In consecinta, pentru toate argumentele enuntate, instanta a apreciat faptul ca a operat tacita relocatiune a contractului de inchiriere 648 incheiat la 9.09.2004, prelungit prin act aditional, in aceleasi conditii ca si contractul initial, insa pe o durata nedeterminata.
Din cuprinsul corespondentei purtate intre parti (adresa numarul 701/13.09.2006 - 33) rezulta deasemenea ca a operat tacita relocatiune, deoarece in luna septembrie 2006 parata reclamanta a invocat prevederile art. 8 alin. 2 din contractul de inchiriere incheiat intre parti care prevad rezilierea de drept a contractului de inchiriere in cazul neachitarii chiriei timp de doua luni consecutiv.
Conform declaratiei martorului (116-117), angajat al - SA, la aproximativ doua luni de la expirarea termenului contractual, martorul s-a deplasat personal la spatiul in discutie si a spart lacatul, a interzis accesul reclamantei parate in imobil, procedand la inventarierea bunurilor aflate in depozit. Mai mult, martorul angajat al paratei reclamante a afirmat sub prestare de juramant faptul ca si in prezent bunurile se afla in acel spatiu si reprezentantii - SRL refuza sa le ridice desi in mod expres au fost invitati sa procedeze in acest sens si s-a permis accesul.
Prin aceasta atitudine, parata reclamanta se face vinovata de neexecutarea culpabila a obligatiei asumate, aceea de a pune spatiul la dispozitia locatarului. Chiar in conditiile in care in contract era prevazut un pact comisoriu expres de gradul IV (art. 8 alin. 2 din contract - 10), probele administrate nu confirma realizarea conditiilor pentru ca aceasta clauza sa-si produca efectele. Astfel, clauza prevede faptul ca rezilierea intervine de drept in conditiile in care chiria nu este achitata doua luni consecutiv. Parata reclamanta invoca neachitarea chiriei pentru lunile iulie-august, in conditiile in care la data de 11.09.2006 reclamanta parata a emis un CEC (17) pentru suma de 917, 86 Ron (acceptat de catre parata reclamanta si incasat -33), prin care chiria a fost achitata partial. Mai mult, chiar daca in contract era prevazut un pact comisoriu de gradul IV, preluarea prin violenta a spatiului (ruperea lacatelor) si interzicerea accesului locatarului in lipsa unui titlul executoriu reprezinta o conduita profund nelegala. Retinand aceasta stare de fapt si culpa pa ratei reclamante care a preluat spatiul inchiriat prin spargerea lacatului, instanta a dispus rezilierea contractului de inchiriere in baza art. 1020-1021 Cod Civil.
Rezilirea produce efecte numai pentru viitor, situatie in care in baza art. 1429 punctul 2 cod civil reclamanta parata trebuie sa achite diferenta din valoarea chiriei datorata pentru lunile iulie-august 2005, interval in care a beneficiat de folosirea spatiului inchiriat. La data de 18.09.2006, parata reclamanta - SA a comunicat catre - SRL un cuantum al debitului de 3334, 48 Ron, suma ramasa dupa incasarea CEC-ului emis pentru suma de 917,86 Ron, aceasta fiind suma la plata careia va fi obligata reclamanta parata.
Cu privire la consumul de energie in cursul anului 2005 si primele luni din 2006 si o pretinsa supraestimare a acestui consum, probele administrate au fost irelevante. Cuantumul consumului nu putea fi apreciat prin aprecieri ale martori sau prin aproximari unilaterale. Prin contractul incheiat s-a stabilit o facturare a consumului in sistem pausal, pana in momentul in care locatarul va monta propriile contoare de curent (11 din dosarul inregistrat initial la pe rolul Judecatoriei). Nici o proba nu confirma faptul ca aceste contoare au fost montate.
In privinta cererii de obligare a paratei-reclamante la plata sumei de 18.650 Euro reprezentand contravaloarea prejudiciului produs prin neexecutarea culpabila a contractului de inchiriere, instanta a apreciat cererea ca neintemeiata. Astfel, reclamanta parata nu a facut dovada unui prejudiciu cert, atat sub aspectul existentei cat si sub aspectul intinderii sale. In dovedirea pretentiilor sale, reclamanta parata s-a prevalat de existenta unui contract de antrepriza incheiat la data de 20.06.2006 intre reclamanta si o societate comerciala din Italia ( ), avand ca obiect executia unei case de lemn, pe baza schitelor si a descrierilor tehnice. Potrivit acelui contract de antrepriza, costul lucrarii executate a fost de 18650 Euro, din care o parte, 6527,5 Euro, trebuiau achitati la momentul incheierii contractului, iar diferenta la momentul livrarii. Din declaratia martorului a rezultat faptul ca din pretul produsului care trebuia livrat s-a achitat un avans (115 verso), insa reclamanta parata nu a facut dovada incasarii vreunei sume de bani cu acest titlu.
Aceasta neconcordanta a pus sub semnul indoielii chiar existenta raportului contractual cu partenerul italian. Printr-o adresa comunicata la data de 22.03.2007, partenerul italian al reclamantei comunica faptul ca neexecutarea contractului i-a adus un prejudiciu de 25.000 Euro, suma enuntata intr-o maniera arbitrara, nejustificata in vreun mod, solicitata in conditiile in care reclamanta parata nu a facut dovada ca partenerul italian a respectat la randul sau clauzele contractului incheiat. Chiar in conditiile in care bunul nu a fost livrat, martorii audiati au confirmat faptul ca acesta se afla in continuare in spatiul care a facut obiectul contractului de inchiriere. Bunul poate fi recuperat si valorificat catre acelasi partener contractual sau prin stabilirea unui raport juridic cu un alt subiect de drept R sau. In consecinta, probele administrate nu au dovedit intr-o maniera lipsita de echivoc existenta vreunui prejudiciu si cuantumul acestui prejudiciu, generat de imposibilitatea executarii obligatiilor asumate intr-un raport juridic cu un partener italian, iar instanta a respins ca neintemeiata cererea de obligare a paratei reclamante la plata sumei de 18.650 Euro cu titlul de daune interese.
Cu privire la cererea reconventionala a paratei reclamante, instanta a admis-o in parte in privinta sumei de 3334, 48 Ron reprezentand o parte din valoarea chiriei neachitate pentru lunile iulie-august 2006, aspect anterior clarificat. In privinta sumei de 8.195,38 Ron reprezentand penalitati datorate in baza contractului de inchiriere cererea este apreciata ca fiind neintemeiata. Astfel, conform facturilor depuse in probatiune la dosar, emise in intervalul octombrie 2005 - august 2006 (21-28), parata reclamanta a facturat penalitati de intarziere in tot acest interval. In conditiile in care parata reclamanta a comunicat la data de 13.09.2006 faptul ca intregul debit al reclamantei parate este de 4252, 34 Ron reprezentand chiria aferenta lunilor iunie-august 2006, rezulta ca sumele facturate cu titlul de chirie si penalitati pentru lunile anterioare au fost achitate.
Prin factura emisa la data de 27.11.2006 au fost facturate a doua penalitati cu privire la acelasi interval, un argument in plus pentru a aprecia solicitarile paratei reclamante ca neintemeiate.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta-parata a solicitat si instituirea unui drept de retentie asupra imobilului inchiriat.
Instanta a respins cererea de instituire a unui drept de retentie asupra imobilului care a facut obiectul contractului de inchiriere, deoarece nu sunt indeplinite conditiile limitative dezvoltate de doctrina si practica judiciara.
Astfel, bunul asupra caruia se cere instituirea dreptului de retentie trebuie sa se afle in stapanirea viitorului retentor, conditie neindeplinita in cauza dedusa judecatii in conditiile in care conform probelor administrate, incepand cu data de 1.09.2006 bunul a fost preluat de catre locatorul - SA prin ruperea lacatului si depozitarea unor bunuri care apartin noului locatar. Aceasta stare de fapt este confirmata chiar de catre martorul propus spre audiere la solicitarea reclamantei parate, care a declarat ca in luna septembrie a anului 2006 accesul in spatiul inchiriat a fost blocat, situatie in care s-a solicitat si interventia organelor de politie. Nici o proba administrata nu a confirmat faptul ca ulterior acestei date starea de fapt s-ar fi schimbat si reclamanta parata ar fi redobandit detentia spatiului care a facut obiectul contractului de inchiriere. Mai mult, la interogatoriul administrat - SA a recunoscut ca in luna septembrie 2006 spatiul nu a fost folosit de catre - SRL (71 -raspunsul la intrebarea numarul 16). Nu exista nici o proba care sa confirme faptul ca spatiul ar fi fost folosit ulterior de catre reclamanta parata.
Cu privire la cererea de evacuare formulata de catre fostul locator, in baza art. 1431 Cod Civil cererea a fost admisă, deoarece conform probelor administrate, desi hala a fost preluata de catre - SA, in acel spatiu sunt in continuare depozitate bunurile reclamantei parate. Acest aspect a reieșit atat din declaratia martorului, cat si din declaratia martorului. Chestiunea divergenta era legata de posibilitatea accesului la aceste bunuri, insa in urma rezilierii contractului de inchiriere, reclamanta parata nu mai are nici un drept de a ocupa spatiul anterior descries cu bunurile care-i apartin.
Cu privire la cheltuielile de judecata, in baza art. 276. avand in vedere cheltuielile de judecata dovedite prin inscrisurile depuse la dosar instanta a procedat la compensarea partiala a acestora cheltuielile de judecata si in consecinta a obligat reclamanta-parata la plata sumei de 400 Ron cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta - SRL și. pârâta - SA
Pârâta - SA solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și admiterea în totalitate a cererii reconvențională formulată de - SA.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâta-apelantă arată că în speță nu a operat tacita relocațiune fiind relevante următoarele argumente: voința reală a părților a fost cea exprimată în art. 3 alin (1) din contract în sensul că prelungirea duratei contractului se putea realiza prin acordul părților exprimat prin semnarea unui act adițional; reclamanta a indus în eroare pârâta cu privire la prelungirea contractului întrucât deși și-au manifestat verbal intenția de a prelungi contractul de închiriere, preluarea actului adițional s-a făcut cu întârziere, acesta nefiind vreodată restituit, semnat și ștampilat, iar emiterea facturilor de chirie și utilități s-a făcut tocmai în considerarea înțelegerii verbale dintre părți ce urma să se materializeze prin semnarea actului adițional, facturile fiind stornate întrucât reclamanta nu a remis actul adițional semnat și ștampilat.
Pe de altă parte, dacă se acceptă punctul de vedere al instanței de fond în sensul că în speță a operat tacita relocațiune iar contractul de închiriere s-a prelungit în aceleași condiții ca și actul adițional pe o perioadă nedeterminată așa încât reclamanta se face vinovată de neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale respectiv neachitarea chiriei pentru 2 luni consecutiv.
Având în vedere atitudinea culpabilă a reclamantei și aplicând prevederile art. 8 alin (2) din contract pârâta-apelantă a preluat spațiul închiriat așa încât se impunea respingerea acțiunii.
Cât privește cererea reconvențională aceasta în mod nelegal a fost admisă doar în parte întrucât cererea de obligare a reclamantei la plata penalităților contractuale datorate în timpul executării contractului de închiriere este întemeiată câtă vreme reclamanta a achitat cu întârziere facturile emise de pârâtă fiind incident astfel art. 8 alin (1) din contract.
Nu în ultimul rând cererea acesteia de obligare a reclamantei la plata sumei de 417 reprezentând contravaloarea chiriei aferentă spațiului în intervalul 1 iulie 2006 până la data rezilierii contractului de închiriere plus penalități de 1 % pentru fiecare zi de întârziere este întemeiată deoarece pârâta a fost lipsită de posesia și folosința spațiului de la data de 1 iulie 2006 până în prezent nefiind relevant în acest caz dacă reclamanta a folosit efectiv spațiul ci dimpotrivă faptul că aceasta este responsabilă de prejudiciul cauzat prin lipsirea pârâtei de folosința bunului în tot acest interval.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta - SRL solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul obligării intimatei- pârâte reclamante-reconvenționale la plata în favoarea pârâtei de daune interese în cuantum de 18.650 Euro și dispunerea instituirii în favoarea pârâtei a unui drept de retenție asupra imobilului închiriat-șopron în suprafață de 600 mp, amplasat în municipiul C-N-, până la achitarea de către pârâtă, în totalitate, a sumelor datorate cu titlu de daune-interese.
În motivele de apel se arată că nelegal prima instanță a respins capătul de cerere prin care această apelantă a solicitat daune interese pentru prejudiciul produs de pârâta intimată prin nerespectarea obligației sale contractuale de a asigura acesteia spațiul închiriat.
Din toată probațiunea administrată în cauză a rezultat că fără o notificare prealabilă și începând cu data de 1 septembrie 2006 reclamanta apelantă a fost împiedicată să folosească spațiul ce a format obiectul contractului de închiriere, acesta fiind închiriat și predat de către - SA C către - SRL.
În concluzie, întrucât pârâta nu a permis accesul reclamantei în spațiul închiriat începând cu data de 1 septembrie 2006 și a reținut fără drept bunurile acesteia ce se găseau depozitate în imobilul închiriat acesteia i-a fost cauzat un prejudiciu substanțial reprezentând contravaloarea contractului de antrepriză pe care aceasta l-a perfectat cu societatea italiană SRL și al cărui cuantum este de 18650 Euro.
Pârâta - SA a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de pârâta - SRL conform apărărilor depuse în scris (fila 29-31).
Reclamanta - SRL a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului declarat de pârâta - SA, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Analizând apelurile prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel reține următoarele:
La data de 9 septembrie 2004 între reclamanta - SRL și pârâta - SA C-N s-a încheiat contractul de închiriere cu nr. 648/9 septembrie 2004 prin care pârâta a cedat reclamantei folosința spațiului având destinația șopron cu suprafața de 600 mp situat pe- în schimbul unei chirii lunare de 417 Euro +TVA.
Perioada de 1 an stipulată în contractul de închiriere menționat anterior a fost prelungită până la data de 30 iunie 2006 prin actul adițional nr. 1 la acest contract perfectat cu pârâta la data de 12 septembrie 2005.
Ulterior acestei date reclamanta a continuat să folosească bunul închiriat cu acordul locatarului - SA care a emis și facturi pentru plata chiriei și a utilităților aferente intervalului iulie-august 2006 motiv pentru care în mod întemeiat prima instanță având la bază probele administrate în cauză a apreciat că în speță a operat tacita relocațiune a contractului, în speță fiind incidente dispozițiile art. 1437 și art. 1452 Cod civil.
În acest context, instanța de apel constată că în speță a operat tacita relocațiune în privința contractului de închiriere nr. 648 din 9 septembrie 2004 modificat prin actul adițional nr. 1 din 12 septembrie 2005 începând cu data de 30 iunie 2006 pe o perioadă nedeterminată.
Relevant în speță este și recunoașterea pârâtei în interogatoriul administrat în fața primei instanțe precum și întreaga corespondență purtată între părți (adresa nr. 701/13 septembrie 2006).
Nu în ultimul rând o altă dovadă a prelungirii locațiunii în speța de față raportat și la prevederile art. 46 Cod comercial o reprezintă factura fiscală nr. - din 10 iulie 2006 emisă de către - SA și acceptată de către reclamantă din care rezultă faptul că aceasta a fost emisă pentru chiria aferentă lunii iulie 2006 conform contractului.
În același sens, susținerea pârâtei potrivit căreia în speța de față nu poate opera tacita relocațiune deoarece contractul de închiriere putea fi prelungit exclusiv prin act adițional este nefondată.
Astfel, conform art. 3 din contract, durata acestuia este de 1 an de la data intrării în vigoare care este data semnării procesului verbal de predare primire, cu posibilitatea de prelungire prin acordul părților exprimat printr-un act adițional, care se va încheia înainte de expirarea contractului. Ori, în speță nu a fost emis de către - SA un act adițional înainte de data de 30 iunie 2006, data expirării duratei contractului de închiriere prelungit prin actul adițional nr. 1/2005, ci ulterior, abia în luna august 2006.
Cu toate acestea ambele părți și-au manifestat consimțământul ca imobilul să fie închiriat în continuare către -, iar împrejurarea că nu a fost emis un act adițional anterior expirării duratei de închiriere nu exclude posibilitatea ca în speță să poată opera tacita relocațiune, atâta timp cât aceasta nu a fost interzisă expres prin contract.
În ceea ce privește susținerea pârâtei apelante potrivit căreia - SA a preluat spațiul închiriat reclamantei ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor de către aceasta respectiv în temeiul art. 8 alin (2) din contractul de închiriere, Curtea reține că și această susținere este nefondată deoarece din întreaga probațiune administrată în cauză nu rezultă în speță faptul că acest contract de închiriere a încetat din motive de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către reclamantă. Astfel, pentru sumele datorate de aceasta pârâtei s-a emis o filă CEC cu nr. - 341 seria - pentru suma de 917,86 RON ce reprezintă contravaloarea chiriei și a utilităților pentru lunile iunie, iulie și august 2006.
Toate acestea conduc la concluzia că nu pot fi aplicate în speță prevederile art. 8 alin (2) din contractul de închiriere privind rezilierea de drept și cu atât mai mult nu se poate reține culpa reclamantei în ceea ce privește nefacturarea corespunzătoare a consumului de energie electrică.
În mod întemeiat prima instanță a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de 18.650 Euro cu titlu de daune interese întrucât în speță nu au fost dovedite condițiile răspunderii civile contractuale în sensul existenței unui prejudiciu în patrimoniul reclamantei - SRL cât și a întinderii acestuia.
Deși reclamanta în dovedirea prejudiciului s-a prevalat de existența unui contract de antrepriză încheiat cu o societate de naționalitate italiană având ca obiect executarea unei case din lemn.
Este cert că în acest context simpla existență a unui înscris instrumentum nu poate duce la concluzia existenței unui raport juridic contractual real, ci doar a unuia formal, de circumstanță în condițiile în care acesta nu a putut fi coroborat cu prestații efective ale părților (plata unui avans, încheierea unui proces verbal de predare lucrări).
unui avans din partea beneficiarului a îndreptățit în mod corect prima instanță să pună sub semnul îndoielii însăși existența valabilă a contractului de antrepriză. În mod cert, plata unui avans de către beneficiar ar fi constituit un argument în sprijinul caracterului oneros și serios al contractului.
Bunul contractat putea fi livrat (independent de încasarea avansului) în orice moment ulterior semnării contractului de antrepriză și nu doar la "termenul final de 4 septembrie 2006 prevăzut în contract".
În ce privește întinderea prejudiciului, potrivit art. 1085 Cod civil debitorul este ținut să repare numai prejudiciul previzibil, adică paguba obișnuită care a fost sau putut fi cunoscută la momentul încheierii contractului.
Cu privire la cererea de instituire a unui drept de retenție, în mod corect prima instanță a respins această cerere, în speță nefiind îndeplinite condițiile necesare acordării unui astfel de drept.
Cât privește cererea reconvențională prin care s-a solicitat de către pârâta apelantă plata cu titlu de penalități de întârziere a sumei de 8.195,38 RON, această cerere este nefondată având în vedere prevederile art. 4 alin (3) din Legea nr. 469/2002. Aceasta deoarece - SA a renunțat la posibilitatea legală de a obține alte penalități de întârziere decât cele facturate anterior datei de 1 septembrie 2006 sumele invocate cu o astfel de destinație prin factura emisă la data formulării cererii de chemare în judecată neputând fi acordate întrucât neachitarea acestora se datorează culpei sale de a nu le fi solicitat anterior.
Față de toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat apelurile declarate de reclamanta - SRL C-N și pârâta - SA C-N, urmând a dispune în temeiul dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă compensarea cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanta - SRL C-N cu sediul în C-N- 3 județul C și pârâta - SA C-N cu sediul în C-N- județul C împotriva sentinței comerciale nr. 6227 din 17.12.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Compensează cheltuielile de judecată dintre părți în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 17.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
4 ex./3.07.2008
Jud.fond.-
Președinte:Adriana IluțJudecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu
