Reziliere contract comercial Spete. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 142/
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamanta CA Sibiu și de pârâta SC SRL Sibiu împotriva Sentinței civile nr. 1138/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat - pentru reclamanta apelantă, avocat pentru pârâta apelantă, lipsă fiind intervenienta în numele altei persoane SC SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Mandatarul Parohiei CA depune la dosar înscrisuri din care comunică un exemplar cu mandatara SC SRL.
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța ce face dovada onorariului de avocat.
Avocat, pentru reclamanta apelantă, solicită admiterea apelului așa cum a fost declarat și motivat.
Învederează instanței că investițiile ar fi trebuit făcute doar cu acordul scris al proprietarului. Invocă în susținere art.11 pct. f din contract și Decizia nr. 2458/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială.
Arată în continuare că investițiile au fost efectuate doar pentru a profita SC SRL.
Față de apelul pârâtei solicită respingerea acestuia, considerând tardiv introdusă cererea privind acordarea dreptului de retenție.
Arată că pârâta apelantă folosește spațiul, situat în centrul orașului Sibiu, de aproape 3 ani, refuzând să plătească ceva, în condițiile în care valoarea chiriei este estimată la 4500-500 Euro/lună.
Solicită cheltuieli de judecată conform actelor justificative depuse la dosar.
Mandatara pârâtei apelante solicită admiterea apelului și instituirea unui drept de retenție cu privire la spațiul în litigiu până la achitarea integrală a despăgubirilor indexate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Susține că cererea a fost depusă în termenul legal.
Față de apelul reclamantei, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Invocă în susținere Decizia nr.93/2004 a Curții Constituționale.
Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față,
Constată că Sentința nr. 1138/C/7.07.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s-a dispus evacuarea pârâtei SC " " SRL din imobilul situat în Sibiu str. -, nr.9 și, de asemenea, obligarea acesteia la plata sumei de 9900,19 lei cu titlu de chirie pe perioada mai - decembrie 2005, la cererea reclamantei CA Sibiu și a intervenientei SC " M " SRL
Prin aceeași sentință s-a admis în parte cererea reconvențională și s-a dispus obligarea reclamantei să plătească pârâtei reclamantă reconvențională suma de 107.818 lei cu titlu de despăgubiri, reprezentând investițiile realizate la imobilul din care s-a dispus evacuarea, fiind respinsă însă cererea de instituire a unui drept de retenție asupra imobilului până la plata sumei stabilite.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat la 19.01.2000 un contract de locațiune privind imobilul în litigiu, contract care urma să expire la 19.01.2006, în care reclamanta deținea calitatea de proprietar, iar pârâta SC " " SRL pe aceea de locatar.
Prin procesul-verbal nr. 8/15.01.2002 s-a stabilit de către părți, de comun acord, că investițiile executate de pârâtă, în sumă de 142.211.502 lei se compensează cu suma de 109.219.600 lei, diferența de 32.991.902 lei actualizată cu indicele de inflație, urmând să reprezinte manoperă și aport al pârâtei, sumă la care a fost, prin urmare, obligată reclamanta să o plătească pârâtei.
S-a constatat că, expirând la 19.01.2006 contractul de închiriere, pârâta deține imobilul fără niciun titlu, astfel că s-a dispus evacuarea acesteia din imobilul în litigiu.
S-a constatat, de asemenea că, pe perioada mai-decemrie 2005 pârâta nu a făcut dovada plății chiriei în sumă de 367 Euro/lună, în total 9900,19 lei indexat cu rata inflației.
Cât privește cererea pârâtei de instituire a unui drept de retenție, aceasta s-a respins cu motivarea că părțile au posibilitatea să-ți compenseze datoriile reciproce.
Împotriva acestei soluții a declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta.
În apelul său reclamanta solicită modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a cererii reconvenționale a pârâtei prin care a fost obligată la plata despăgubirilor în sumă de 107.818 lei.
În motivarea apelului se că lucrările pretinse de către pârâtă nu au putut fi efectuate pe baza unor devize de lucrări din anul 1999, întrucât acestea sunt anterioare compensării operate în anul 2002 și nu au legătură cu cauza. În acest context, ar trebui înlăturate inclusiv declarațiile martorilor care susțin realizarea investițiilor în anul 2005, atâta timp cât însăși pârâta susține că au fost făcute în anul 1999.
Se mai susține că parte din aceste lucrări țin de întreținerea spațiului și cad în sarcina pârâtei, iar pe de altă parte, toate aceste lucrări au fost efectuate fără acordul proprietarului, astfel că acesta nu poate fi obligat la plata contravalorii lor.
În apelul său, pârâta reclamantă reconvențională solicită modificarea sentinței în sensul instituirii în favoarea sa a unui drept de retenție până la plata integrală a sumei la care a fost obligată reclamanta cu titlu de investiții și lucrări la imobil, fiind în pericol de a recupera această sumă fără instituirea unui drept de retenție în sensul menționat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate din perspectiva celor două apeluri declarate în cauză, se constată următoarele:
Cu privire la apelul reclamantei, atât din declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și din constatările expertului rezultă că la imobilul închiriat pârâtei, aceasta a efectuat o serie de lucrări de construcție, refacere instalații termice, instalații sanitare și gaze, refacere instalații electrice, în valoare de 100.000 lei, lucrări necesare și utile fondului închiriat, astfel că, în mod întemeiat prima instanță a dispus ca acestea să fie plătite de către proprietarul reclamant, în caz contrar operând o îmbogățire a acestuia cu această sumă, ceea ce nu este admis. Fiind necesare și utile fondului este fără relevanță că pârâta a avut sau nu acordul proprietarului.
Nu poate fi primită nici critica reclamantului în sensul că aceste lucrări au fost compensate prin Procesul-verbal nr. 8/15.01.2002, întrucât acest înscris (fila 31) are alt obiect, respectiv o compensare cu privire la vitrină lemn stejar, uși intrare lemn stejar, sticlă vitrine și felinare, în sumă de 142.211.502 lei, care au intrat în patrimoniul reclamantei în schimbul unei părți a chiriei datorate de către pârâtă, în același proces-verbal părțile făcând mențiunea că diferența reprezintă manoperă ce aparține pârâtei locatare.
Tocmai această manoperă a fost evaluată prin suplimentul de expertiză de la fila 117 din dosar nr- al Judecătoriei Sibiu și stabilită la 7.818 lei.
În aceste condiții, cum din însumarea celor două sume stabilite prin expertizele tehnice efectuate în cauză, de 100.000 lei și 7.818 lei, rezultă tocmai suma de 107.818 lei la cât a fost obligată reclamanta pârâtă reconvențional cu titlu de investiții și lucrări necesare și utile fondului rămas în proprietatea reclamantei, soluția primei instanțe se apreciază ca fiind legală și temeinică nefiind cazul modificării ei.
În schimb, soluția primei instanțe nu este întemeiată cu privire la faptul de a nu institui în favoarea pârâtei un drept de retenție pentru suma stabilită de către instanță în favoarea sa cu titlu despăgubiri datorate de reclamantă pentru investiții.
Într-adevăr, prima instanță trebuia să se limiteze la a observa că suma de ea stabilită cu titlu de despăgubiri provine din raportul juridic de închiriere încheiat între părți, deci are o strânsă legătură cu relațiile lor contractuale, fiind fără relevanță alte chestiuni adiacente, cum ar fi chiar o eventuală compensare între părți a datoriilor reciproce, în urma căreia oricum, pârâta ar fi avut de încasat o sumă mult mai mare decât reclamanta.
Urmează, față de toate cele menționate, să se admiră apelul pârâtei și să se dispună instituirea în favoarea sa a unui drept de retenție asupra imobilului la care a efectuat lucrările reținute de prima instanță în sumă de 107.818 lei, până la plata integrală a acestora.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta reclamantă reconvențional SC SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr. 1138/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, respinge apelul declarat de reclamanta pârâtă reconvențional CA împotriva aceleiași sentințe, modifică în parte sentința atacată în sensul că instituie în favoarea pârâtei reclamantă reconvențional un drept de retenție asupra imobilului situat în Sibiu,-, parter, înscris în CF 14753 Sibiu, nr.top. 133/1, 134/1 până la achitarea de către reclamanta pârâtă reconvențional CA a despăgubirilor de 107.818 lei actualizată până la plata efectivă.
Menține în rest sentința atacată.
Obligă pe reclamanta pârâtă reconvențional CA să plătească pârâtei reclamantă reconvențional SC SRL Sibiu suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 14.11.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.5/15.12.2008
Jud. fond:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
