Reziliere contract comercial Spete. Decizia 1498/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 1498R
Ședința publică de 05 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
JUDECĂTOR 3: Liliana
GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulate de apelanta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4124/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - prin mandatar comercial - - CONSULTANȚĂ & RECUPERARE SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta, reprezentată de consilier juridic, cu împuternicire la dosar și intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Apărătorul apelantei depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 414 lei și timbrul judiciar în valoare de 4,5 lei, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Se depune la dosar de către apelantă o completare a motivelor de apel care se comunică și intimatei.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru ca intimata să ia cunoștință de conținutul completării motivelor de apel.
După reluarea dezbaterilor Curtea pune în discuție calificarea căii de atac formulată în cauză ca fiind recurs, iar nu apel.
Reprezentantul apelantei solicită calificarea căii de atac ca fiind recurs.
Apărătorul intimatei lasă la altitudinea instanței.
În temeiul art.84 pr.civ. Curtea califică drept recurs, iar nu apel, calea de atac promovată în cauză, în raport cu suma solicitată.
Curtea lasă dosarul la sfârșitul ședinței de judecată pentru legala alcătuire a completului de judecată în vederea soluționării recursului.
La reluarea dezbaterilor, Curtea se compune în complet legal pentru judecarea recursului, prin includerea în complet a doamnei judecător, potrivit planificării de permanență.
Nemafiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în baza excepției de neexecutare a contractului invocată ca motiv de recurs, motivat de în raport cu faptul neexistenței semnalului la punctul de lucru din localitatea.
Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Consideră că intimata a solicitat doar ceea ce s-a executat, respectiv plata unei facturi reprezentând serviciile telefonice care au depășit numărul de minute gratuite acordate. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 20.03.2008 la Judecătoria Sectorului 1 B reclamanta - - prin mandatar comercial - - CONSULTANȚĂ & RECUPERARE SRL, a chemat în judecată pârâta - SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1)rezilierea contractului de abonament Seria G nr.22113 din 25.05.2004 ca urmare a neexecutării obligațiilor de plată de către pârâtă, cu obligarea acesteia la plata daunelor interese în valoare de 5.245,68 lei (echivalentul în lei la data cererii al sumei de 2200 USD) reprezentând penalități de nerespectare a perioadei obligatorii de menținere a contractului.
2)obligarea pârâtei la plata sumei totale de 8294,61 lei compusă din:835,85 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telecomunicații și 7458,76 lei reprezentând penalități de întârziere la plată.
3)obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința comercială nr.5533 pronunțată la 24.04.2008 în dosarul - Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București (Secția Comercială).
Prin sentința comercială nr.4124 pronunțată la 12.03.2009 în dosarul - Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte acțiunea reclamantei, a respins capătul de cerere privind rezilierea contractului de abonament Seria G nr.22113 din 25.05.2004, ca neîntemeiat, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 720,71 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie pentru perioada 20.08.2005 - 19.09.2005, la plata sumei de 6457,56 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului, precum și la plata daunelor interese în sumă de 5245,68 lei (echivalentul în lei al sumei de 2200 USD la data introducerii cererii) pentru nerespectarea perioadei de susținere a contractului și de asemenea, a compensat în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3693,28 lei.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut că - SRL a încheiat cu - - contractul de abonament /25.05.2004 cu conectări multiple. Conform art.7.1 din Condițiile generale anexa la contract, contractul s-a încheiat pentru un an cu posibilitatea prelungirii automate pe perioade de un an dacă niciuna dintre părți nu îl denunță cu 60 de zile înaintea expirării perioadei respective. La 06.09.2005 pârâta a cerut - - - Agenția AIr ezilierea contractului din data de 20.09.2005 pentru lipsa semnalului în localitatea în care se afla punctul de lucru al firmei și datorită restrângerii activității acesteia cu reorientarea spre alte domenii. Prin semnarea și ștampilarea cererii pârâtei, reprezentantul agenției AIa reclamantei a confirmat lipsa semnalului la punctul de lucru și acordul dat pentru încetarea contractului începând cu 20.09.2005, în condițiile în care localitatea în care se află punctul de lucru este în aria de acoperire, garantată însă în proporție de 90%.
Reclamanta nu contestă susținerea pârâtei privind lipsa semnalului și nici nu a dovedit contrariul. Convențiile legal făcute au putere de lege și por fi revocate prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege. Având în vedere că părțile și-au exprimat acordul pentru încetarea contractului în cauză începând cu data de 20.09.2005 acțiunea privind rezilierea acestuia este neîntemeiată.
În baza art. 969 cod civil și având în vedere clauza 9.2 din Condițiile generale de furnizare a serviciului, însușită de pârâtă, potrivit căreia în cazul încetării contractului din orice motiv abonatul va putea fii obligat de către reclamantă la plata contravalorii la zi a serviciilor telefonice și la o penalitate de încetare a contractului înainte de termen, egală cu echivalentul în lei a 200 USD la cursul din ziua plății, pentru fiecare dintre cele 11 conectări la care le-a implicat contractul, se impune plata daunelor interese în sumă de 5245,68 lei. Încetarea contractului prin acordul părților nu exonerează pârâta de la plata penalității. În raport cu data încetării contractului și prevederile art.5.1 din Condițiile generale, potrivit cărora sumele înscrise în factură se consideră asumate de abonat la data emiterii facturii indiferent dacă aceasta a fost sau nu comunicată, se impune obligarea pârâtului și la plata c/valorii serviciilor telefonice pentru perioada 20.08.2005 - 19.09.2005, în sumă de 720.71 lei conform facturii din 20.09.2005, iar în baza art.9.1 din Condițiile generale, și la plata penalităților de întârziere contractuale aferente acestei sume, calculate în cuantumul de 6457,56 lei.
Celelalte pretenții, privind c/valoarea serviciilor telefonice facturate ulterior încetării contractului și penalitățile de întârziere aferente, sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe comerciale pârâta - SRL a declarat apel, timbrat și în termen legal, astfel cum și-a denumit în mod expres calea de atac formulată, criticând hotărârea atacată ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, astfel cum a fost completată la 05.11.2009, s-a arătat, în esență, în primul rând că deși prima instanță a respins ca neîntemeiată cererea de reziliere a contractului, în mod greșit a admis solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor interese în valoare de 5245,68 lei, în temeiul art.969 Cod civil și art.9.2 din Condițiile generale. Motivul real pentru care pârâta a solicitat rezilierea contractului a fost neexecutarea acestuia de către reclamantă prin lipsa semnalului la punctul de lucru, fiind vorba, deci, de culpa acesteia din urmă, iar nu a pârâtei, care nu poate justifica cererea de plată a unor daune interese. Pentru atragerea răspunderii civile contractuale nu este îndeplinită condiția vinovăției debitorului iar prevederile clauzei 9.2 din Condițiile generale trebuie interpretate potrivit art.977 Cod civil, după voința comună a părților, sau art.983 Cod civil, în favoarea celui care se obligă. În același sens, potrivit art.981 Cod civil clauzele obișnuite se subînțeleg și cu siguranță la încheierea contractului pârâta nu a intenționat menținerea acestuia și în cazul în care obiectul acestuia nu putea fi îndeplinit datorită lipsei semnalului la punctul său de lucru. Este adevărat că pârâta nu a îndeplinit procedura prevăzută de art.10 din Condițiile generale pentru formularea reclamațiilor dar aceasta din cauza modului impropriu de tehnoredactare a acestora, caracterele foarte mici făcându-le ilizibile, neavând relevanță că ordinul 92/2007 al care a prevăzut redactarea contractelor cu caractere lizibile a intervenit ulterior încheierii contractului în cauză. În aceste condiții, la încheierea contractului reprezentantul pârâtei nu a fost în măsură să-l studieze în mod suficient, astfel convenția fiind afectată de un viciu de consimțământ, iar clauza în discuție trebuie să fie considerată anulabilă.
Lipsa semnalului la punctul de lucru a fost reclamată de pârât de mai multe ori, context în care angajatorii reclamantei au constatat acest fapt, rezultând că în condițiile în care contractul părților are caracter sinalagmatic, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația asumată.
Contractul părților prevedea într-adevăr, forma scrisă pentru reclamarea disfuncționalităților dar și obligativitatea funcționarului reclamantei de soluționare a acestora în 30 de zile de la întârzierea reclamațiilor. Pe formularul de reziliere a contractului reprezentantul reclamantei a menționat ca motiv lipsa semnalului la punctul de lucru al pârâtei dar reclamanta a ignorat rezilierea continuând să emită facturi și ulterior încetării contractului.
Printr-un alt motiv de apel s-a arătat ca prima instanță a obligat în mod greșit pârâta și la plata sumei de 720,71 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie în perioada 20.08.2005 - 19.09.2005, conform facturii fiscale - PJ/20.09.2006, în condițiile în care reclamantul înregistrase mai multe plângeri ale pârâtei timp de aproape un an, care nu au fost urmate de o remediere a situației privind semnalul la punctul de lucru, ceea ce a justificat, în mod echitabil, încetarea plății facturilor, din moment ce reclamanta nu și-a îndeplinit obligația.
facturii se justifica și în raport cu art.13 din Condițiile generale, lipsa semnalului putând fi apreciată ca un eveniment imprevizibil, de forță majoră, în raport cu care neîndeplinirea obligației nu constituie o încălcare a contractului.
De asemenea, în mod greșit a fost obligată pârâta și la plata penalităților de întârziere pentru factura menționată anterior, penalitățile fiind accesoriul debitului principal. În plus, în timp ce valoarea facturii este de 720,71 lei, cuantumul penalităților se ridică la 6457,56 lei, impunându-se limitarea lor, deoarece clauza din contract care prevedea că penalitățile pot depăși debitul nu a fost negociată între două părți aflate pe poziție de egalitate, ca întregul contract, de altfel, având un conținut standard care nu a putut fi citit de reprezentantul pârâtei la data încheierii lui, în raport cu prevederile art.955 Cod civil, fiind vorba de o convenție anulabilă întrucât consimțământul reprezentantului pârâtei a fost dat prin eroare sau dol.
Pe de altă parte, în condițiile în care nu a intervenit negocierea clauzelor contractuale nu poate fi vorba de un contract al părților în sens propriu ci de o aderare la condițiile generale de finalizare, iar în lipsa unui contract, conform art.4 din Legea 469/2002 penalitățile nu pot depăși valoarea debitului principal, impunându-se, în subsidiar limitarea lor și în speță în mod corespunzător, la suma de 720,71 lei.
La termenul de la 05.11.2009, având în vedere dispozițiile art.2821alin.1 Cod proc. Civilă, potrivit cărora nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile privind litigii comerciale al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei, cum este cazul în speță, Curtea în baza art.84 Cod proc. Civilă a calificat calea de atac formulată în cauză drept recurs iar nu apel, cum greșit a fost denumită.
Față de acestea, analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Recurenta - pârâtă nu critică sentința atacată în ceea ce privește soluția de respingere a capătului de cerere referitor la rezilierea contractului părților pentru considerentul că a intervenit deja încetarea contractului respectiv prin acordul părților, dar susține inaplicabilitatea clauzelor contractuale în baza cărora prima instanță a admis în parte pretențiile reclamantei, considerând că rezilierea contractului începând cu data de 20.09.2005 este imputabilă reclamantei, care în mod culpabilă nu și-a îndeplinit obligația contractuală în ceea ce privește asigurarea semnalului la punctul de lucru din. În sensul arătat recurenta -pârâtă a invocat excepția de neexecutare a contractului, pe care, însă, nu a fost în măsură să o probeze. Astfel art.1 alin.3 din Condițiile generale de furnizare a serviciului telefonic (), care constituie parte integrantă din contractul părților s-a prevăzut în mod expres că aria de acoperire în zona respectivă este garantată doar în proporție de 90%, din motive obiective, care nu pot fi considerate imputabile reclamantei. Pârâta a acceptat această arie de acoperire de la încheierea contractului și, de altfel, nu poate susține că respectivul contract s-ar fi încheiat doar pentru punctul de lucru menționat. Potrivit art.10.1 din contract părțile au convenit ca orice reclamație a pârâtului abonat în legătură cu asigurarea serviciului telefonic (sau cu valoarea facturilor) trebuia să se comunice reclamantei în scris în termen de 45 de zile. Or, până la data cererii de reziliere a contractului, 06.09.2005, pârâta nu a reclamat, conform procedurii menționate vreo disfuncționalitate în executarea obligațiilor contractuale asumate de către reclamantă.
În "formularul de reziliere" încheiat de părți s-a menționat că unul din motivele cererii de reziliere privește aria de acoperire sub aspectul lipsei semnalului la punctul de lucru al pârâtei din, dar mențiunea în acest sens nu a mai implicat nici o altă distincție referitoare la lipsa semnalului din eventuala culpă a reclamantei. În consecință nici acest înscris nu este în măsură să facă dovada culpei reclamantei în privința neasigurării semnalului la punctul de lucru, în condițiile în care simplul fapt al lipsei respective nu prezintă relevanță și, de altfel nici nu a fost contestat. Doar dovedirea culpei reclamantei ar fi fost în măsură să înlăture incidența asupra pârâtei a prevederilor art.9.2, 5.1 și 9.1 din contract, formularea acestor prevederi fiind expresă și clară chiar și în raport cu dispozițiile art.977, 981, 977 din Codul civil. Apărările recurentei-pârâte referitoare la faptul că la încheierea contractului nu avea angajat un consilier juridic, iar reprezentantul său nu a putut citi clauzele contractului din cauză că formularul de contract era scris cu caractere prea mici, nu pot fi reținute în sensul existenței unui viciu de consimțământ, în primul rând pentru că nu a fost administrată nici o probă în acest sens, în lipsa căreia, o eventuală semnarea a contractului fără citirea acestuia nu poate fi reproșată decât reprezentantului pârâtei; aceasta din urmă nu poate invoca însă, propria culpă în apărare. În condițiile nedovedirii unei culpe a reclamantei, lipsa semnalului la punctul de lucru, real sau nu, justifică obligarea pârâtei la plata contravalorii la zi a serviciilor telefonice prestate precum și a penalității de încetare de termen, în acest sens clauza 9.2 din contract având în vedere ipoteza încetării contractului "din orice motiv". În contextul clauzei 1.3 din contract lipsa semnalului nu poate fi apreciată nici ca un eveniment imprevizibil, de forță majoră, în măsură să justifice neplata de către pârâtă a facturii emisă de reclamantă, contrar prevederilor art.5.1 alin.4 din contract.
Plata penalităților de întârziere la plata facturii am fost convenită de părți potrivit art.9.1 din contract iar aceste penalități, fiind accesorii debitului principal, urmează regimul juridic aplicabil acestuia, instanța neputând înlătura convenția părților, în raport cu principiul "accesorium sequitur principale" și"pacta sunt servanta". În aceleași condiții arătate referitor la aspectul incidenței clauzei 9.2, apărările pârâtei referitoare la semnarea unui contract redactat cu caractere ilizibile nu pot fi reținute ca fiind probate în sensul exprimării consimțământului reprezentantului prin eroare sau dol la încheierea contractului. Condițiile generale de furnizare a serviciului fac parte integrantă din contractul părților, existența în mod valabil a acestuia neputând fi înlăturată sub pretextul intervenirii doar a unei aderări la condițiile generale, prin care, de altfel, s-ar înțelege tot un contract. Prin urmare în speță nu este aplicabilă limitarea cuantumului penalităților de întârziere în decontare la suma asupra căruia sunt calculate, potrivit art.4 alin.3 din Legea 469/2002, din moment ce prin convenția mutuală părțile în litigiu au stipulat expres o clauză contrară (art.9.1).
În consecință, în raport cu considerentele reținute, Curtea, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și, totodată, un raport cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta la plata către intimată a sumei de 4029,30 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, în măsura probării acestora până la data pronunțării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de apelanta - SRL cu sediul în A I,--4,.2,.10, Județul A, împotriva sentinței comerciale nr.4124/12.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - prin mandatar comercial - - CONSULTANȚĂ & RECUPERARE SRL cu sediul în B, str. -, nr.44,.11B,.2,.3,.35, sector 1.
Obligă recurenta la plata către intimată a sumei de 4029,30 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu, Liliana
