Reziliere contract comercial Spete. Decizia 151/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.151
Ședința publică de la 20 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de apelantele SC SRL și REGIA AUTONOMĂ MONITORUL OFICIAL, împotriva sentinței comerciale nr.2090/16.02.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc la data de 06.03.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea consecutiv la 13.03.2008 și 20.03.2008, când în aceeași componență a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 19.07.2005 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta "Monitorul Oficial" a chemat în judecată pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: 1) rezilierea contractului nr.72/21.05.2002 încheiat între reclamantă și pârâtă; 2) plata de către pârâtă a sumei de 172.510 Euro plus dobânda, reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a neexecutării de către pârâtă a obligațiilor contractuale asumate; 3) plata către pârâtă a sumei de 614.62,74 Euro, reprezentând penalități de 0,4% pe zi de întârziere pe perioada 01.05.2002 - 31.05.2005, plus plata penalităților până la data plății efective, conform art.9.2 din contract.
Prin cererea reconvențională formulată în cauză la 01.09.2005 pârâta a solicitat: să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata sumei de 35.608 Euro, reprezentând diferență rămasă neachitată din contravaloarea programului informatic furnizat și neachitat în totalitate; 2) să fie obligată reclamanta-pârâtă "Monitorul Oficial" la plata sumei de 181.034 Euro, reprezentând costuri suplimentare pentru executarea lucrărilor.
Prin sentința comercială nr.2090 pronunțată la 16.02.2007 în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins cererea principală precum și cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că pârâtele au încheiat la 21.05.2002 contractul nr.72, modificat prin actele adiționale din 12.07.2002 și 13.08.2002, având ca obiect realizarea de către pârâtă a concepției și execuției sistemului de "Biblioteca virtuală legislativă a Monitorul Oficial" potrivit cerințelor beneficiarului prevăzute în anexa la contract.
Executarea obligațiilor privind sistemul informatic urma a se efectua inițial în patru etape (art.3 din contract) reduse la trei etape, termenele fiind modificate prin actele adiționale astfel: 01.07.2002 pentru prima livrare, 02.09.2002 pentru a doua livrare și 30.10.2002 pentru ultima livrare.
Prima livrare a fost efectuată la 01.07.2002, în condițiile actului adițional încheiat la 12.07.2002, respectându-se clauzele contractuale, astfel cum rezultă din procesul-verbal de recepție nr.1/15.07.2002 și s-a acceptat de ambele părți.
nr.2, efectuată la 02.09.2002 a fost respinsă de beneficiar potrivit procesului-verbal nr.2/25.09.2002.
Referitor la etapa a 3-a, potrivit proceselor-verbale de recepție nr.3/10.10.2002, nr.4/16.10.2002 și nr.5/29.11.2002, semnate de reclamantă, livrarea a fost acceptată, cu mențiunea că orice lipsă semnalată ulterior urma să fie remediată de către pârâtă fără costuri suplimentare și, de asemenea, că față de depășirea termenului de livrare urma să se facă aplicarea art.3 alin.4 din contract.
În raport cu art.3 din contract facturarea urma a se efectua la momentul recepției fiecărei livrări pe baza procesului-verbal de recepție semnat fără obiecțiuni de ambele părți. Prin art.9 s-a stabilit rezilierea de drept în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii defectuoase sau cu întârziere a obligațiilor contractuale de către una din părți, cu obligarea părții în culpă la plata de daune interese, iar prin art.9.1. s-a inserat o clauză penală în condițiile art.1066 Cod civil.
În materia răspunderii contractuale creditorul trebuie să facă numai proba existenței contractului și faptul că obligația nu a fost executată, culpa debitorului fiind prezumată în condițiile art.1082 Cod civil.
Din concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză tribunalul reține că atât contractul părților cât și anexele la acesta nu conțin prevederi exprese și clare referitoare la modul de integrare al sistemului informatic, la timpii de transmisie a informațiilor către abonați, la necesitatea și condițiile unor prezentări sau demonstrații practice ale sistemului, toate aceste omisiuni generând ulterior neînțelegeri între părți și interpretări contradictorii ale contractului. Totodată, prin raportul de expertiză se reține că deoarece părțile nu au luat în considerare aspectele legate de modul de integrare a sistemului informatic în sistemul "Monitorul Oficial" și nici necesitatea modificării corespunzătoare a fluxurilor și proceselor, nu au stabilit responsabilități contractuale clare referitor la aceste aspecte, ajungându-se în situația în care un sistem funcțional care răspunde condițiilor contractuale în cea mai mare parte din caracteristicile sale să nu poată fi folosit datorită unor motive mai mult de ordin organizațional, organizatoric și administrativ decât de natură tehnică.
În raport cu acestea nu se poate reține culpa societății pârâte în neexecutarea contractului, celelalte neînțelegeri provenind din lipsa de diligență a părților la încheierea unui contract cu clauze clare, acțiunea principală fiind, astfel, neîntemeiată.
Referitor la cererea reconvențională, în raport cu procesul-verbal nr.2/2002, prin dispozițiile art.3 alin.2 și alin. ultim din contract, s-a stabilit că orice modificare a cerințelor tehnice din anexa 1 de către beneficiar precum și a acelor condiții ce trebuie asigurate de acesta, atrage după sine semnarea unui act adițional de către părți pentru modificarea corespunzătoare a costurilor și termenelor de livrare, iar potrivit art.11.1 alin.2 clauzele contractului pot fi modificate doar prin acordul scris al părților, materializat prin act adițional. Prin urmare, în lipsa unui act adițional corespunzător și cererea reconvențională este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat apel atât reclamanta-pârâtă "Monitorul Oficial" cât și pârâta-reclamantă
Prin apelul formulat de către "Monitorul Oficial", în termen legal, s-a solicitat modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii principale astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului s-a arătat în esență, după prezentarea situației de fapt, în primul rând că prima instanță a interpretat greșit actul dedus judecății. În vederea îndeplinirii obiectului contractului părțile au stabilit în cuprinsul acestuia în sarcina fiecăreia obligații și drepturi corelative. Obligațiile stabilite pentru pârâta-reclamantă prin art.4.1. din contract nu au fost îndeplinite în mod corespunzător, sistemul informatic pe care trebuia să îl conceapă și să îl execute neputând fi utilizat de către reclamanta-pârâtă. În schimb reclamanta-pârâtă și-a îndeplinit obligațiile asumate conform art.4.2. din contract. Instanța a interpretat în mod greșit conținutul actului dedus judecății, reținând lipsa de diligență a părților la încheierea contractului în sensul că s-ar fi impus includerea unor clauze noi, deși, după cum s-a arătat drepturile și obligațiile părților, inclusiv cerințele pentru sistemul informatic, au fost clar stabilite în contract. Față de gradul înalt de tehnicitate al obiectului contractului, menționarea în amănunt în contract a unor aspecte organizaționale, privind implementarea produsului contractat depășea obiectul contractului, nu era esențială și rezultă implicit din obligația asumată de pârâta-reclamantă de a concepe și executa sistemul informatic potrivit cerințelor înscrise în anexa contractului.
Prin obligațiile asumate de părți se acoperă toate aspectele practice, organizatorice ale derulării contractului, neputându-se reține o lipsă de diligență a părților în trasarea unor clauze mai clare.
Printr-un alt motiv de apel s-a arătat că tribunalul nu a analizat susținerile și apărările în fapt sau în drept ale reclamantei vizând rezilierea contractului, sentința atacată nefiind motivată sub acest aspect și a preferat să se refere doar la concluziile generale ale raportului de expertiză. Prima instanță a înțeles să înlăture toate susținerile reclamantei-pârâte privind neîndeplinirea obligațiilor esențiale de către pârâta-reclamantă în măsură să atragă rezilierea contractului raportându-se tocmai la acea parte din expertiză mai puțin relevantă, exprimând opinia personală iar nu tehnică a expertului.
S-a mai susținut de către apelantă nelegala respingere a cererii de chemare în judecată, deși erau întrunite condițiile de reziliere și angajare a răspunderii contractuale. Părțile în litigiu au prevăzut prin art.9.1. și 9.2. din contract în privința rezilierii atât un pact comisoriu cât și o clauză penală, referitoare la cuantificarea convențională a eventualului prejudiciu suferit ca urmare a neexecutării culpabile a contractului. nu și-a îndeplinit, astfel cum s-a dovedit, obligațiile contractuale, situație în care intervine sancțiunea rezilierii contractului. Astfel, deși potrivit art.4.1. pârâta-reclamantă avea obligația de a dezvolta și implementa sistemul informațional cu respectarea termenelor convenite, pe parcursul derulării contractului s-a depășit termenul contractual încă de la prima livrare (01.07.2002 în loc de 21.06.2002) cu două module nelivrate, după cum s-a recunoscut prin faxul nr.749/17.07.2002, iar de la respingerea celei de-a doua livrări, termenul de finalizare - 30.10.2002, a fost depășit cu un an și șase luni, deși s-au încheiat 2 acte adiționale la contract. În același sens pârâta nu a executat și livrat programul informatic, expertul menționând că părțile nu i-au prezentat versiunea aplicației utilizate, astfel că nu s-a putut verifica conformitatea cu termenii contractuali a sistemului. nr.2 nu îndeplinește cerințele convenite, sistemul neputând fi considerat livrat în termenii contractuali. De asemenea, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către rezultă și din faptul că expertul a analizat forma arhitecturală a obiectului derivat al contractului și în nici un caz nu a analizat programul concret care trebuia executat de pârâtă, din moment ce expertul a menționat expres că părțile nu i-au pus la dispoziție versiunea concretă a aplicației. Pârâta nu a livrat reclamantei versiunea respectivă pentru că aceasta nu există. În plus, pârâta trebuia să livreze sistemul informatic în conformitate cu standardele actuale de calitate pentru produsele software. Or, după cum s-a dovedit, ultima formă arhitecturală a proiectului prezentat corespunde necesităților regiei și condițiilor de performanță numai în contextul folosirii versiunilor mai vechi ale produsului Software, neputând fi folosită în versiunea folosită în prezent decât cu costuri mari de timp și resurse financiare pentru adaptarea sistemului.
tehnică a livrării nr.2 este recunoscută și de pârâtă prin adresa din 04.12.2002 și întâmpinarea pe care a formulat-
Față de acestea, este evident că pârâta nu a livrat programul informatic, neexecutarea obligației în acest sens este o faptă ilicită, față de care operează, în domeniul contractual, prezumția de vină, ce putea fi înlăturată doar de cazul fortuit sau cazul de forță majoră și în raport cu care reclamanta a fost prejudiciată iremediabil.
Sentința este netemeinică și nelegală și pentru că validează o concluzie neconcludentă din raportul de expertiză. Tribunalul s-a bazat în totalitate pe concluziile generale subiective, iar nu și pe cele punctuale din raportul respectiv. Expertul a omis să răspundă în mod clar la întrebarea esențială cuprinsă în mod implicit în fiecare dintre obiectivele pur tehnice formulate de către părți și care ar fi ajutat la pronunțarea unei hotărâri temeinice în ceea ce privește respectarea sau nu a termenilor contractului. parțială a expertizei rezultă și în raport cu enumerarea cu titlu exemplificativ a câtorva obligații neîndeplinite de, omise în concluziile expertizei deși obiectivele reclamantei făceau trimitere la ele: pagina 26 alin.1, pct.2 lit.b, pct.2 lit.e din contract, precum și obligația de instruire a personalului. Efectuarea în mod defectuos a expertizei nu a condus la lămurirea instanței cu privire la incidența condițiilor necesare pentru rezilierea contractului, situație în care aceasta a fost nevoită să rețină concluzia finală în care expertul, nespecialist în domeniul juridic a făcut aprecieri subiective fără legătură cu cele reținute în cuprinsul raportului de expertiză.
Prin apelul formulat de către, timbrat și în termen legal, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat în esență, după redarea istoricului cazului, mai întâi că programul informatic a fost livrat în totalitate, inclusiv cu modificările solicitate expres de beneficiar, dar nu a fost și achitat întrucât reclamanta-pârâtă refuză nejustificat să accepte și livrarea nr.2. Tribunalul a reținut în mod corect că nu poate fi sancționată pentru neexecutarea culpabilă a contractului întrucât neînțelegerile dintre părți provin din lipsa unor clauze contractuale clare referitoare la prezentarea practică a sistemului și implementarea acestuia în sistemul reclamantei-pârâte, cu evaluarea necesității în privința modificării corespunzătoare a fluxurilor și proceselor existente. Concluzia în acest sens a fost determinată de raportul de expertiză în care s-a arătat că programul informatic este funcțional, răspunde condițiilor contractuale dar nu poate fi folosit din motive de organizare sau administrare ce țin de reclamantă. În aceste condiții respingerea cererii reconvenționale în ceea ce privește suma de 35.608 Euro, reprezentând restul de preț din contravaloarea programului informatic iar nu contravaloarea unor servicii suplimentare, este greșită. În fapt este vorba de costul livrării nr.2 care deși a fost livrată și dovedită ca funcțională, nu a fost plătită de reclamanta-pârâtă care a pretins în mod nejustificat că nu ar fi răspuns specificațiilor tehnice solicitate. Potrivit art.3 din contractul nr.72/21.05.2002 părțile au stabilit prețul programului informatic la suma de 137.074 Euro (163.118 Euro inclusiv TVA). Reclamanta-pârâtă a recunoscut că a efectuat o plată parțială din preț, în sumă de 127.510 Euro, reprezentând contravaloarea livrărilor 1 și 3.
Din corespondența și discuțiile părților rezultă că în ceea ce privește livrarea nr.2 s-a pus problema unor disfuncțiuni urmare a neînțelegerii funcționării sistemului din partea beneficiarului precum și a solicitărilor de dezvoltare a parametrilor contractați inițial. și-a manifestat disponibilitatea rezolvării acestor probleme iar eforturile de aducere a sistemului informatic la parametrii noi solicitați de beneficiar s-au prelungit și pe parcursul anului 2004. Beneficiarul a refuzat însă în mod permanent și nemotivat să accepte orice formă a produsului conceput și implementat de prestator, inclusiv să prezinte propuneri concrete pentru finalizarea programului informatic. Solicitările noi formulate de reclamantă și rezolvate de pârâtă în mod suplimentar au extins limitele inițiale ale contractului generând noi obligații de plată în sarcina beneficiarului. În concret, pârâta-reclamantă a efectuat suplimentar, în afara cadrului contractual inițial, câteva zeci de îmbunătățiri după cum rezultă din raportul de expertiză precum și o serie de operațiuni noi, necuprinse în anexa 1 la contractul părților, a căror contravaloare trebuie achitată, chiar dacă contractul nu a fost modificat în scris în această privință. Prin urmare, cererea reconvențională trebuia admisă și în ceea ce privește suma de 172.601 Euro, reprezentând prețul conținutului tehnic suplimentar (8.433 Euro).
Intimata a formulat întâmpinare în raport cu apelul declarat de apelanta "Monitorul Oficial", solicitând respingerea acestuia ca nefondat. În acest sens intimata a arătat mai întâi că deși apelanta a susținut, pentru prima dată în apel că ar fi procedat la rezilierea unilaterală a contractului părților, față de învestirea primei instanțe cu pronunțarea rezilierii iar nu a constatării intervenirii acesteia se impune judecata apelului prin prisma cadrului procesual stabilit de reclamanta-pârâtă prin acțiunea introductivă.
Tribunalul a efectuat o analiză corectă atât din punct de vedere juridic cât și tehnic, în baza raportului de expertiză contractul nr.72/21.05.2002.
Anexa tehnică la contract nu a fost întocmită de apelantă, în condițiile în care conținutul tehnic al contractului a fost conceput integral de iar cocontractantul l-a acceptat.
Expertiza efectuată în prima instanță a avut drept obiectiv și verificarea măsurii în care obligațiile asumate de părți au fost respectate pentru a se putea determina eventuala culpă a acestora în executarea contractului și în raport cu acestea tribunalul a analizat în concret și susținerile reclamantei-pârâte în sensul rezilierii contractului pentru pretinsa neîndeplinire de către a obligațiilor care îi reveneau. Reclamanta a susținut că a doua livrare (modulul 2) nu este conformă cu specificațiile tehnice ale contractului, dar a refuzat să pună la dispoziția expertului respectivul modul pentru verificare sub motivul că obligația în acest sens i-ar reveni; or, din moment ce a livrat reclamantei-pârâte respectiva formă a programului, aceasta nu se mai află în posesia pârâtei-reclamante, neprobându-se că i-ar fi fost returnată, iar susținerile "Monitorul Oficial" în sens contrar sunt contradictorii.
În mod nejustificat apelanta susține că nu s-ar fi respectat termenele de livrare a produsului, fără a lua în considerare actele adiționale la contract prin care s-a modificat planul inițial de livrări și plăți. Apelanta susține în mod greșit că nu ar fi livrat și predat programul informatic invocând în acest sens concluziile expertului în sensul că nu se poate susține livrarea în termenii contractuali. Or, această concluzie a fost reținută de expert în raport cu faptul că nici una dintre părți nu i-a pus la dispoziție versiunea aplicației utilizată la 01.11.2002 iar nu în legătură cu neconformitatea produsului livrat.
Apelanta susține în mod greșit și că programul nu ar respecta standardele de calitate actuale pentru produse software, în contextul în care prin contract părțile au avut în vedere standardele existente la nivelul perioadei mai - septembrie 2002. tehnică a celei de-a doua livrări nu este reală iar disfuncțiile minore apărute constituie în realitate neînțelegeri ale funcționalității programului sau aspecte ce țin de dezvoltarea programului contractat, fiind rezolvate ulterior de către pârâta-reclamantă.
Raportul de expertiză întocmit în primă instanță este corect, obiecțiunile apelantei fiind de natură subiectivă, după cum rezultă și din răspunsul expertului la acestea.
De asemenea, în raport cu apelul declarat de a formulat întâmpinare intimata "Monitorul Oficial", solicitând respingerea apelului respectiv, ca nefondat. În acest sens s-a susținut de către reclamantă că doar prima și a treia livrare au fost acceptate și plătite de către "Monitorul Oficial", în condițiile contractuale, iar nu și livrarea nr.2. Față de caracteristicile prevăzute cu privire la programul informatic în anexa 1 la contract, până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată modulele livrate de pârâta-reclamantă nu s-au constituit într-un sistem, în obiectul finit al contractului. Tribunalul a respins în mod legal cererea reconvențională în condițiile în care "Monitorul Oficial" și-a îndeplinit obligațiile contractuale spre deosebire de, după cum s-a arătat și în motivele de apel formulate. Reclamanta-pârâtă s-a angajat să achite contravaloarea fiecărei livrări dacă aceasta este corespunzătoare; or, din moment ce livrarea nr.2 nu a fost efectuată la termen și în parametrii tehnici conveniți, obligația de plată a reclamantei-pârâte a rămas fără cauză. Neîntemeiat a fost și capătul de cerere prin care pârâta-reclamantă a solicitat 181.034 Euro drept contravaloare a costurilor suplimentare deoarece aceasta ar fi îndreptățită la o astfel de plată doar în măsura în care contractul inițial ar fi fost modificat, prin voința ambelor părți în sensul respectiv, printr-un act adițional.
În dovedirea susținerilor formulate de către părțile în cauză, la cererea acestora, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriu pentru ambele părți, respingând cererea apelantei "Monitorul Oficial" de efectuare a unei noi expertize tehnice de specialitate.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul "Monitorul Oficial", este de reținut în primul rând, în raport cu criticile formulate, că în contractul nr.72 încheiat la 21.05.2002 părțile în litigiu au înțeles să prevadă obiectul acestuia, vizând concepția și execuția programului informatic, precum și obligațiile care revin contractanților, în termeni generali în cuprinsul contractului propriu-zis (art.1 și art.4.1. 4.2.), iar sub aspectul dezvoltării acestor aspecte s-a făcut trimitere la cerințele asupra cărora au convenit părțile, astfel cum au fost menționate în anexa I, constituind parte integrantă a contractului respectiv. Or, mențiunile din anexa 1 sunt mai mult de natură tehnică și se dovedesc a fi insuficiente sau neclare referitor la alte aspecte privind executarea contractului. Astfel, în ceea ce privește obligația prevăzută la art.4.1. din contract, revenind în sarcina, referitoare la implementarea programului informatic, părțile au omis orice precizare asupra modului în care poate fi realizată operațiunea de implementare în raport cu sistemul de funcționare existent la nivelul "Monitorul Oficial" sau asupra responsabilităților în legătură cu operațiunea respectivă. În consecință, nu avea de ce să excludă, în concepția de realizare a programului informatic ce constituie obligația sa, necesitatea unor modificări în cadrul fluxurilor și proceselor existente la nivel organizatoric și funcțional în cadrul "Monitorul Oficial", dacă cerințele de natură tehnică ce trebuie îndeplinite conform anexei 1 contractului implicau o astfel de modificare. Altfel s-ar putea considera că "Monitorul Oficial" poate să refuze programul informatic chiar dacă acesta corespunde cerințelor tehnice convenite, sub pretextul că nu are obligația nici unei modificări în organizarea proprie. De remarcat în legătură cu acest aspect că în procesul-verbal de recepție nr.2 privind livrarea nr.2 efectuată de la 02.09.2002, "Monitorul Oficial" nu a acceptat livrarea respectivă motivând chiar în sensul că în aceasta există funcționalități care nu sunt implementate conform cerințelor.
Susținerea "Monitorul Oficial" în sensul că ar reveni și obligația de a realiza un program ușor de integrat în sistemul existent la nivelul regiei reclamante, inclusiv în platformele informatice utilizate de aceasta, încă de la încheierea contractului nu este justificată. Contrar susținerilor, din moment ce se vizează o obligație aferentă contractului, prevederea în cuprinsul acestuia din urmă a unor clauze clare referitoare la aspectul implementării ținea de esența contractului, omisiunea lor dovedindu-se relevantă în legătură cu aprecierea executării de către părți a obligațiilor asumate, după cum s-a reținut și prin expertiza efectuată la judecata în primă instanță. Aceasta cu mențiunea că nu se poate lua în considerare, pe lângă cerințele convenite de părți în anexa 1 la contract și ceea ce pretinde "Monitorul Oficial" că aștepta de la programul informatic.
Față de acestea, nu se poate reține că hotărârea atacată ar fi fost dată de către tribunal cu interpretarea greșită a actului dedus judecății sub aspectul obiectului acestuia și a drepturilor și obligațiilor părților, cum în mod nefondat s-a susținut în motivele de apel formulate de "Monitorul Oficial".
De altfel, prin raportul de expertiză menționat s-a mai reținut, sub același aspect, omisiunea unor clauze necesare și cu privire la timpii de prelucrare, de transmisie a informațiilor, la obligația efectuării unei prezentări sau demonstrații practice a programului informatic.
Cu referire la un alt aspect, raportul de expertiză întocmit în prima instanță a avut ca obiectiv principal stabilirea măsurii în care au fost îndeplinite sau nu de către părți obligațiile asumate în executarea contractului nr.72/21.05.2002. În contextul în care tribunalul a analizat, în mod evident, proba respectivă, nu se poate susține în mod valabil că nu s-ar fi analizat de către instanța respectivă susținerile "Monitorul Oficial" referitoare la neîndeplinirea obligațiilor asumate de către privind cererea de reziliere a contractului sau că nu s-ar fi motivat hotărârea atacată cu privire la aspectele menționate.
Concluziile generale din raportul de expertiză sunt concludente pentru soluționarea cauzei. Aceasta în condițiile în care aceste concluzii înglobează concluziile punctuale ale expertului pentru fiecare obiectiv solicitat. Obiectivele expertizei au fost solicitate și încuviințate inclusiv pentru "Monitorul Oficial" în mod corespunzător motivelor invocate de aceasta în ceea ce privește cererea de reziliere a contractului. Reluarea tuturor acestora, pe lângă concluziile generale ale expertizei, în considerentele propriu-zise ale sentinței atacate nu era obligatorie pentru prima instanță. În același sens trebuie avut în vedere și că expertiza a fost încuviințată și față de caracterul tehnic extins și specific al litigiului părților, care excede specializării (juridice) a instanței, astfel că tribunalul era îndreptățit să facă referire doar la concluziile expertului iar nu și la analiza de specialitate efectuată de acesta în cuprinsul raportului de expertiză. Mai mult, prima instanță a avut în vedere concluziile expertizei în condițiile în care obiecțiunile formulate cu privire la aceasta de către părți nu au fost acceptate de către expert, răspunsul dat de acesta fiind, de asemenea, concludent și pertinent. De altfel, chiar dacă expertiza a constituit proba hotărâtoare în soluționarea cauzei, prima instanță a avut în vedere în același scop și alte probe administrate de către părți în cauză. Nu se poate reține, în raport cu cele arătate, nici că tribunalul ar fi validat concluzie neconcludentă a expertului în ceea ce privește exemplificările cu pretinse obligații neîndeplinite de către și omise, în expertiză indicate de apelantă în motivarea apelului său în susținerea neconcludenței expertizei, având în vedere că nici nu s-au individualizat obiectivele expertizei care ar fi făcut trimitere la aceste obligații. De asemenea, în ceea ce privește obligația de instruire a personalului regiei reclamante, aceasta urma în mod firesc după livrarea produsului finit, varianta în care doar după obținerea de către apelantă a arhitecturii programului, care constituie esența acestuia, se dorește și realizarea instruirii în vederea utilizării nefiind echitabilă în lipsa plății integrale a prețului programului informatic.
În raport cu celelalte motive de apel formulate, potrivit art.9.1. și 9.2. din contract, părțile au prevăzut posibilitatea rezilierii de drept a acestuia, în cazul neîndeplinirii, a îndeplinirii defectuoase sau cu întârziere a obligațiilor contractuale de către una din părți, cu obligarea părții în culpă de a plăti daune interese și penalități de întârziere de 0,4 pe zi de întârziere în raport cu valoarea contractului.
Față de probele administrate în cauză nu s-a dovedit însă îndeplinirea condițiilor prevăzute pentru intervenirea rezilierii contractului. Astfel, în raport cu concluziile expertului, sistemul livrat de către, ca produs final, este funcțional, corespunzând cerințelor contractuale în cea mai mare parte a caracteristicilor sale esențiale, neutilizarea lui de către "Monitorul Oficial" datorându-se unor motive de ordin organizatoric și administrativ, distincte de cerințele contractului, iar nu de natură tehnică.
Nu este întemeiată susținerea "Monitorul Oficial" în sensul că nu ar fi respectat termenele de livrare ale produsului. Potrivit art.2 din contract, acesta își păstrează valabilitatea pentru o perioadă ce corespunde îndeplinirii de către părți în mod integral a obligațiilor contractuale. Termenele de realizare a obligaților, prevăzute prin art.2, 3 din contractul inițial, au fost prelungite prin cele două acte adiționale încheiate de părți la 12.07.2002 și 13.08.2002. În raport cu acestea, livrarea nr.1 a fost efectuată la termen, respectiv la 01.07.2002, conform procesului-verbal de recepție nr.1 încheiat la acea dată. nr.2 a intervenit, de asemenea, la termen, respectiv la 02.09.2002, după cum se menționează expres în cuprinsul pagini 2 din procesul-verbal de recepție nr.2 încheiat la acea dată. De asemenea, a treia livrare s-a efectuat în perioada 10.10. - 04.11.2002 conform proceselor-verbale nr.3/10.10.2002, nr.4/16.10.2002 și nr.5 din 04.11.2002, în limitele acceptabile față de termenul stabilit la 30.10.2002.
Nu este îndreptățită nici susținerea "Monitorul Oficial" în sensul că nu ar fi realizat și predat în sine programul informatic față de mențiunile expertului în sensul că nici una dintre părți nu i-a prezentat versiunea aplicației utilizate. Susținerile apelantei denaturează sensul real al mențiunilor expertului, care a precizat că nu a putut verifica aspectul conformității produsului livrat la 02.09.2002, cu termenii contractuali, deoarece nici una dintre părți nu i-a pus la dispoziție versiunea aplicației utilizată la 01.11.2002 și prin urmare, față de obiectivul A9 încuviințat pentru expertiză, nu poate considera livrarea în termenii contractuali, ceea ce echivalează cu faptul că nu se poate pronunța în concret în lipsa posibilității de analizare a produsului livrat iar nu cu concluzia în sensul că livrarea nu ar fi respectat cerințele contractuale. De altfel, sub acest aspect nici nu s-a înțeles formularea de obiecțiuni în vederea lămuririi raportului de expertiză.
În același context, modulul care a constituit obiectul livrării nr.2 putea și trebuia să fie pus la dispoziția expertului de către "Monitorul Oficial", pentru verificarea conformității cu termenii contractuali. Astfel, conform procesului-verbal de recepție nr.2/02.09.2002, modulul a fost livrat și recepționat de către regia reclamantă. Faptul că modulul a fost "rejectat" înseamnă că acesta nu a fost acceptat sub aspectul cerințelor tehnice iar nu că nu ar mai fi în deținerea "Monitorul Oficial", sens în care în cauză nu s-a făcut dovada că după recepționare ar fi fost restituit Oricum, în raport cu neacceptarea inițială a livrării nr.2, s-a dovedit că în urma negocierilor dintre părți, potrivit corespondenței purtate de acestea, modulul constituind obiectul livrării respective a fost remediat și îmbunătățit, ca de altfel și celelalte module ale programului informatic, forma finală a aplicației fiind instalată la sediul "Monitorul Oficial", astfel cum rezultă din faxul din 20.03.2006.
De asemenea, potrivit art.1 alin.2 din contract părțile au convenit realizarea produsului final în conformitate cu "standardele actuale de calitate pentru produsele software". Aceasta înseamnă că prin contractul inițial s-au avut în vedere standardele de calitate de la data prevăzută inițial pentru executarea acestuia (prin actele adiționale neintervenind o actualizare sub acest aspect) iar nu cele existente în 2004 când "Monitorul Oficial" a invocat această problemă. De altfel, implementarea de către "Monitorul Oficial", în sistemul propriu, a unei versiuni recente a produsului nici nu s-a probat în cauză și, oricum, constituie o impietare în ceea ce privește implementarea programului informatic livrat de către dacă a omis informarea acestuia din urmă în mod util. Mai mult, în raportul de expertiză s-a indicat că programul informatic a utilizat tehnologie și instrumente performante, unele fiind cele mai perfecționate la acel moment sau superioare celor mai bune produse cunoscute, iar ultima variantă a sistemului funcționează conform specificațiilor impuse prin anexa 1 la contract.
Prezintă relevanță, de asemenea, și faptul că unele obiecțiuni ale "Monitorul Oficial" cu privire la programul informatic au privit în timp și funcții care nu au fost prevăzute prin contractul părților, ci au fost dezvoltate ulterior de către furnizor la cererea beneficiarului.
Față de acestea, din moment ce condițiile pentru rezilierea contractului, potrivit art.9.1. 9.2. nu s-au dovedit a fi îndeplinite, ci dimpotrivă, s-a probat îndeplinirea în esență a obligațiilor asumate de către, acțiunea reclamantei în ceea ce privește cererea de reziliere nu este întemeiată și, în consecință, nu sunt întemeiate nici celelalte capete de cerere, având caracter subsidiar, din cuprinsul acesteia, după cum s-a reținut și prin sentința apelată.
În ceea ce privește apelul, referitor în primul rând la criticile privind respingerea primului capăt de cerere din cuprinsul cererii reconvenționale, este de reținut că în urma modificărilor aduse contractului nr.72/21.05.2002 prin actele adiționale încheiate de părți, produsul finit urma să constituie obiectul a trei livrări din partea Prima și a treia livrare astfel stabilite au fost efectuate și acceptate de către "Monitorul Oficial", care a și făcut plata corespunzătoare a contravalorii acestora, în total suma de 127.510 Euro incluzând TVA. a doua a fost de asemenea efectuată dar nu a fost acceptată de către "Monitorul Oficial" pentru motivul că nu ar corespunde cerințelor convenite, rămânând neachitată contravaloarea acesteia în sumă de 35.608 Euro incluzând TVA.
Față de cele menționate în contextul analizei apelului "Monitorul Oficial" în sensul că nu se poate reține neîndeplinirea de către a obligaților asumate, în mod corespunzător, chiar și lipsurile inițiale privind livrarea nr.2 fiind ulterior remediate, capătul de cerere în discuție se justifică a fi admis, fiind întemeiat, motivele de apel sub acest aspect fiind, de asemenea, fondate.
În ceea ce privește criticile apelantei referitoare la respingerea celui de-al doilea capăt de cerere din cererea reconvențională, din cuprinsul contractului și a corespondenței părților rezultă că era obligată să remedieze disfuncțiile și lipsurile apărute în sistem și, la solicitarea beneficiarului, să prezinte o dezvoltare a parametrilor inițial contractați, cele două aspecte derulându-se totodată, până în cursul anului 2004. Îmbunătățirile aduse programului informatic contractat inițial au contribuit însă parțial și la remedierea lipsurilor constatate inițial în ceea ce privește livrarea nr.2. Oricum solicitarea de către "Monitorul Oficial" și acceptarea de către a efectuării acestor dezvoltări (îmbunătățiri) ale programului s-au realizat în afara clauzelor contractuale.
Potrivit art.3 din contract orice modificare a cerințelor tehnice menționate în anexa 1 atrage semnarea unui act adițional care să modifice în mod corespunzător costurile și termenele de livrare. Cum între părți nu au intervenit în legătură cu aspectul în discuție nici un act adițional, nu poate pretinde pe baza contractuală deci în condițiile în care a fost întemeiată cererea reconvențională, contravaloarea îmbunătățirilor aduse programului.
Prin urmare sub acest aspect apelul este nefondat.
Având în vedere considerentele reținute Curtea în baza art.296 Cod procedură civilă va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că: va admite în parte cererea reconvențională, va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 35.608 Euro, în echivalentul în lei la data plății, reprezentând diferență neachitată de preț, va obliga reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 34.389,51 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, va menține celelalte dispoziții ale sentinței. Totodată, Curtea va respinge apelul declarat de apelanta "Monitorul Oficial", ca nefondat și va obliga intimata "Monitorul Oficial" la plata către apelanta a sumei de 5.398,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta cu sediul în B,-,.7P,.1,.7, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.2090/16.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-apelantă REGIA AUTONOMĂ " Monitorul Oficial" cu sediul în B,-, sector 1.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că:
Admite în parte cererea reconvențională.
Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 35.608 Euro, în echivalentul în lei la data plății, reprezentând diferență neachitată de preț.
Obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 34.389,51 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelul declarat de apelanta REGIA AUTONOMĂ " Monitorul Oficial" împotriva aceleiași sentințe, în contradictoriu cu intimata-apelantă, ca nefondat.
Obligă intimata "Monitorul Oficial" la plata către apelanta a sumei de 5.398,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.03.2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
