Reziliere contract comercial Spete. Decizia 166/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 166/
Ședința publică din data de 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 498/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat SC DOMENIULUI PUBLIC SA, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul apelant avocat, pentru pârâtul intimat consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamantului apelant depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 918 lei și timbru judiciar de 2 lei, invocând faptul că greșit s-a menționat în încheierea anterioară că ar fi trebuit să achite diferența timbrului judiciar de 4,5 lei, în realitate diferența fiind de 2 lei.
Reprezentantul pârâtului intimat depune la dosar delegație de reprezentare.
Curtea, față de susținerile reprezentantei reclamantului apelant, apreciază că acestea sunt întemeiate și dispune rectificarea încheierii de la termenul anterior de judecată, în sensul că diferența timbrului judiciar era de doar 2 lei, în loc de 4,5 lei, având în vedere faptul că reclamanta apelantă achitase deja un timbru de 3 lei.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită a se pune în discuție recalificarea căii de atac, apreciind că aceasta este recursul și nu apelul, așa cum a indicat instanța de fond, deoarece valoarea litigiului este sub 100.000 lei.
Reprezentantul pârâtului intimat apreciază că în speță, calea de atac este apelul, așa cum a statuat și instanța de fond, deoarece petitul principal al acțiunii este rezoluțiunea contractului, aspect avut în vedere și de către tribunal, fiind incident în cauză art. 2 alin. 1, teza a II-a Cod procedură civilă. Arată că dacă valoarea litigiului era sub 100.000 lei, competența în primă instanță ar fi aparținut judecătoriei.
Curtea, în deliberare, respinge cererea de recalificare a căii de atac în recurs, având în vedere că prin hotărârea primei instanțe s-a stabilit că litigiul este neevaluabil în bani, astfel că în speță calea de atac incidentă este apelul și reținând că în apel se invocă excepția privind necompetența de soluționare a cauzei în primă instanță, acordă cuvântul părților pe excepția invocată.
Reprezentanta reclamantului apelant solicită admiterea excepției, considerând că în cauză se impune casarea cu trimitere, competența aparținând judecătoriei în primă instanță, și nu tribunalului.
Reprezentantul pârâtului intimat susține admiterea excepției, competentă să soluționeze cauza pe fond fiind judecătoria.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 498/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC Domeniului Public; a fost obligată pârâta față de reclamant la plata sumei de 8662,56 lei cu titlu de despăgubiri; a respins restul capetelor de cerere (reziliere contract, restituire avans, penalități de întârziere); a respins cererea reconvențională și a obligat pârâta față de reclamant la plata sumei de 5103 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea civilă înregistrată la tribunal sub nr-/22.05.2007 (urmare a declinării competenței de soluționare de la Judecătoria Timișoara ), ulterior precizată, reclamantul a chemat în judecată pârâta SC Domeniului Public solicitând să se dispună rezilierea contractului de execuție nr. 4/14.09.2005 din culpa acesteia, pentru neexecutarea respectiv executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale; obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a valorii de execuție a lucrărilor, respectiv a sumei de 1330 lei plătită cu titlu de avans; obligarea pârâtei la achitarea către reclamant a despăgubirilor în cuantum de 32.977, 84 lei reprezentând prejudiciile cauzate imobilului prin executarea defectuoasă a hidroizolației; obligarea pârâtei la penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi întârziere, cu începere de la data de 24.09.2005 până la data rezilierii contractului, respectiv data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri, procent aplicat la valoarea de 32.459 lei, cu cheltuieli de judecată în sumă de 5125,9 lei.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, la data de 14.09.2005, reclamantul a încheiat cu societatea pârâtă contractul de execuție nr. 4 având ca obiect executarea reparațiilor de hidroizolație terase la imobilul situat în Nouă nr.201/M, având termen de execuție 10 zile de la data semnării contractului, adică la 24.09.2005; că reclamantul și-a îndeplinit în mod corespunzător toate obligațiile contractuale, inclusiv obligația de plată, pârâta însă nu s-a încadrat în termenul de execuție potrivit art. 5 din contract ci, a încetat lucrările numai după un an de la semnarea contractului, dată la care s-a constatat că lucrările au fost executate necorespunzător, respectiv tencuiala și zugrăveala casei au fost degradate iar în interiorul imobilului au fost inundate 6 încăperi cuprinzând dormitoarele, bucătăria, centrala termică și garajul, astfel că executantul a încălcat prevederile art. 9 din Cap. VII cu referire la calitatea lucrărilor. Urmare a invitației la conciliere lansată de către reclamant, s-a încheiat procesul verbal din data de 26.09.2006 prin care părțile au convenit refacerea hidroizolației pe cheltuiala pârâtei în termen de 20 de zile calendaristice începând cu 26.09.2006 iar în situația în care aceasta nu își îndeplinește obligația de refacere a lucrării, au stabilit posibilitatea acționării în instanță. In urma reluării lucrărilor, a mai arătat reclamantul, a fost distrusă termoizolația, ars polistirenul în unele porțiuni și a fost stropită fațada cu smoală, încât a fost necesară refacerea totală a fațadei inclusiv termoizolația, în unele locuri a fost ars și termopanul, nu au fost tencuite scafele și nu a fost asigurată protecția contra apei care s-a infiltrat și a curs prin perete.
Față de valoarea totală a despăgubirilor în cuantum de 32.459 lei, reclamantul a solicitat în temeiul art. 15 din contract, penalități de întârziere aferente acestei sume, de 0,1% pe zi întârziere începând cu data de 24.09.2005 până la data rezilierii contractului de execuție.
Pârâta a solicitat în principal, respingerea în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată iar în subsidiar, admiterea în parte, în sensul obligării sale la plata unei sume de bani pentru refacerea lucrării și a reparațiilor, având în vedere prețurile efectiv practicate în prezent pe piața construcțiilor din T coroborat cu lucrările contractate și executate. Pe cale reconvențională, a solicitat obligarea reclamantului - pârât reconvențional la semnarea procesului verbal de recepție la terminarea lucrărilor, conform art. 21 lit. f din Legea nr. 10/1995.
În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale s-a arătat că, după efectuarea lucrărilor ce formau obiectul contractului încheiat între părți, reclamantul a procedat la inundarea intenționată a terasei mari, pentru a verifica dacă apa se scurge, urmare a acestui fapt apa care s-a adunat a depășit nivelul admis, infiltrându-se pe lângă pragul de la ușă și nu, din cauză că lucrarea ar fi prezentat deficiențe de execuție, așa cum afirmă acesta. Cu toate acestea, pârâta a fost de acord să refacă întreaga lucrare ca efect a încercării de soluționare pe cale amiabilă a litigiului, prin încheierea procesului verbal nr. 4453/26.09.2006 cu termen de execuție în 20 de zile de la acea dată. Astfel, a fost refăcută întreaga izolație pe cheltuiala și cu materialele pârâtei și s-a turnat o nouă șapă cu o de scurgere conform normelor tehnice, executându-se și o nouă hidroizolație, după care reprezentanți ai pârâtei s-au deplasat la imobilul reclamantului în vederea semnării procesului verbal de recepție al lucrării dar care, a refuzat fără motiv, fapt relatat și de martorii audiați. Ulterior, s-a convenit ca un expert din cadrul T în persoana d-lui să efectueze un control al calității lucrărilor, prin procesul verbal încheiat cu această ocazie, acesta exprimându-și punctul de vedere în sensul că lucrarea necesită mici reparații, pentru care a acordat un termen în acest sens dar reclamantul a formulat cererea pendinte, în interiorul termenului.
Față de aceste aspecte, tribunalul a reținut că între părțile litigante s-a încheiat contractul de execuție nr. 4/14.09.2005 având ca obiect executarea de către SC Domeniului Public SA în favoarea beneficiarului a unor "reparații hidroizolare terase" la imobilul situat în loc. Nouă nr. 201/ Termenul convenit a fost de 10 zile de la data încheierii contractului iar valoarea lucrărilor de execuție a fost stabilită la suma de 2765, 83 lei inclusiv TVA, conform devizului ofertă.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare, specialitatea construcții de către ing. care, prin raportul întocmit a învederat că, lucrarea contractată trebuia să fie realizată la un imobil construit în perioada 1999 - 2004 care are două terase, una în suprafață de 41 mp și a doua de 5,3 mp; că, lucrarea a început la sfârșitul lunii octombrie - începutul lunii noiembrie 2005 când, s-a desfăcut gresia, termoizolația, șapa, parțial tencuiala de la parapet și s-a refăcut termoizolația și șapa de egalizare, lucrare rămasă în acest stadiu până în mai - iunie 2006 când s-a montat o hidroizolație de 2 straturi, o membrană de 3 mm și una de 4 mm. Procedându-se la proba prin inundare s-a constatat că apa se infiltrează la îmbinarea dintre hidroizolația terasei și parapet astfel că, prin procesul verbal din 26.09.2006 părțile au stabilit refacerea hidroizolației pe cheltuiala și cu materialele pârâtei într-un termen de 20 zile. După această dată, s-a refăcut hidroizolația prin desfacerea straturilor până la șapă de egalizare, s-au refăcut pantele prin înălțarea stratului de șapă, s-a refăcut hidroizolația și s-a efectuat proba prin inundare. Cu toate acestea, la data efectuării expertizei se constată că hidroizolația la parapet are înălțime variabilă, este dezlipită parțial de pe parapet, lipsește la partea inferioară tencuiala de protecție iar denivelările duc la staționarea apei pe terasă, cu băltire în dreptul barbacanelor. Se mai constată la tavane și la pereții încăperilor de la parter, mai proeminente la scara care coboară la subsol, garaj, bucătărie, dormitor.
Cu referire la respectarea legislației și prescripțiilor tehnice în vigoare s-a reținut, potrivit aceluiași raport de expertiză, că lucrările s-au executat în baza unui deviz ofertă întocmit de pârâtă, fără a exista un proiect tehnic de execuție iar calitatea lucrărilor nu a fost urmărită pe timpul execuției de către un personal tehnic atestat, respectiv diriginte de șantier și responsabil tehnic cu execuția, că nu există procese verbale pentru vicii ascunse, nu există certificate de calitate ale materialelor procurate de către beneficiarul lucrării și nu s-au respectat de către executant, condițiile conceptuale potrivit pct. 8.1.2.1 și pct. b alin.1 din NP-040-02, folosindu-se două straturi de membrană cu grosimea de 3, respectiv 4 mm. In legătură cu cauzele care au condus la infiltrații, expertul consideră că s-au datorat executării lucrării în două etape, posibilitatea ca la desfacerea straturilor cu ocazia primei reparații să fi afectat structura de rezistență, posibile fisuri în straturile inferioare ale hidroizolației și lipsa în partea inferioară a tencuielii de protecție a hidroizolației pe parapet. Pentru rezolvarea situației la cele două acoperișuri ale teraselor, expertul apreciază că se impune desfacerea și refacerea tuturor straturilor cu respectarea prescripțiilor tehnice și ale disp.Legii 10/1995 iar pentru petele datorate infiltrațiilor la încăperile de la parter, propune refacerea parțială a zugrăvelilor, costul refacerii hidroizolației fiind de 7665,27 lei iar a zugrăvelilor de 997,29 lei, această din urmă valoare reprezentând prejudiciile produse ca urmare a execuției necorespunzătoare. Prin răspunsul la obiecțiunile formulate de ambele părți ( fila 57) se arată de către expert că, reparațiile la hidroizolații nu au mai respectat proiectul inițial, mergându-se pe o altă variantă decât cea inițial convenită iar la calcularea valorilor reparațiilor și prejudiciului, a avut în vedere prețurile din Buletinul tehnic de prețuri pentru lucrări de construcții " " iar pentru materiale a avut în vedere prețurile medii practicate pe piața liberă din Se mai arată de către expert că pârâta nu a executat întru-totul lucrările prevăzute în contractul de execuție nr. 4/14.09.2005 conform devizului ofertă, nu a refăcut tencuiala de protecție la partea inferioară a parapetului și nu a evacuat și transportat materialele rezultate din execuția lucrării.
La solicitarea reclamantului s-a efectuat o nouă expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcții (fila 104 dosar tribunal) de către experții, și care, în concluziile raportului (fila 113) au arătat că, pe baza constatărilor și măsurătorilor rezultă că cele două terase A și B de la imobilul din Nouă nr. 201/M, au făcut obiectul unor lucrări de facere și refacere, cu manoperă fără calitatea cerută de norme, dovada fiind inundarea masei terasei, cu afectarea finisajelor interioare și exterioare adiacente, cuantumul prejudiciilor fiind de 5012,0 lei la care se adaugă valoarea pentru refacerea hidroizolației pe cele două terase în cuantum de 21.177 lei și valoarea suplimentară în urma obiecțiunilor formulate de către reclamant și care reprezintă corecții pentru diferența de grosime de 1 cm, în valoare de 2.531 lei, valoarea totală fiind de 28.720 lei.
Urmare a răspunsului la obiecțiunile reclamantului, experții au mai inclus în calculul lucrărilor de zugrăvire al doilea dormitor afectat cât și înlocuirea unei uși executată din lemn stratificat cu geam termopan, inclusiv refacerea tencuielii și a zugrăvelii, diferența de glet pentru suprafața de 13,5 mp din garaj, rezultând un total de 32.459 lei. Aceste valori suplimentare se regăsesc la anexa 1 (fila 188-189 dosar tribunal).
S-a mai reținut că starea de fapt redată mai sus rezultă atât din cele susținute de părți cât și din depozițiile martorilor audiați și a constatărilor experților. Cu privire la cuantumul despăgubirilor instanța a apreciat că valorile stabilite prin raportul de expertiză efectuat de către expertul sunt mai aproape de realitate și în concordanță cu prețurile practicate pe piața liberă a construcțiilor, dar mai ales față de prețul contractat ( de 2765,83 lei inclusiv TVA), cu toate acestea fiind de cca. trei ori mai mari, adică 7.665,27 lei pentru refacerea lucrării și de 997,29 lei reparații necesare imobilului. Nu pot fi reținute valorile arătate în noua expertiză și care sunt de cca. 10 ori mai mari, respectiv 32.459 lei, costuri care nu puteau crește într-atât într-o perioadă de cca. 2,6 ani, experții prevăzând și o serie de lucrări suplimentare, cu atât mai mult cu cât pârâta a refăcut lucrarea cu materialele și costul manoperei, suportate de ea, micile imperfecțiuni reținute în prima expertiză și pentru care expertul numit de Taa cordat un termen, nu puteau duce la aceste valori. In acest sens s-a observat, din ofertele depuse la dosar cu titlu de exemplu că, costurile pentru execuția lucrării inițiale sunt cuprinse între 2900 - 3809 lei iar costurile reparațiilor sunt de 7810 - 8049 lei, ceea ce se apropie de valorile stabilite de prima expertiză. Astfel, în temeiul art. 969 și 998 Cod civil, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 8662,56 lei cu titlu de despăgubiri.
Față de data introducerii acțiunii - 21. 11. 2006 la Judecătoria Timișoara și data precizării cererii - 5.11.2008 (fila 173 dosar tribunal) în sensul obligării pârâtei și la penalități de întârziere de 0,1% pe zi întârziere începând cu data de 24.09.2005, instanța a constatat că devin incidente dispozițiile art.138 Cod procedură civilă, respectiv dovezile care nu au fost cerute în condițiile art. 112, 115 și 132 Cod procedură civilă nu vor putea fi invocate în cursul dezbaterilor afară de cazurile când nevoia dovezii ar reieși din dezbateri, când administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecății și când dovada nu a fost cerută în condițiile legii din pricina neștiinței sau lipsei de pregătire a părții care nu a fost asistată sau reprezentată de avocat. Totodată, potrivit art. 132 (2) Cod procedură civilă reclamantul nu a modificat câtimea obiectului cererii, ci a modificat-o adăugând un nou capăt de cerere, acela al solicitării penalităților de întârziere, astfel că această cerere a fost respinsă ca fiind tardiv formulată.
Cât privește cererea reclamantului de reziliere a contractului de execuție nr. 4/14.09.2005 cu consecința restituirii avansului, această cerere s-a apreciat de către instanța de fond că este neîntemeiată, prin prisma dispozițiilor art.1020 - 1021 cod civil potrivit cărora, partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil sau să-i ceară desființarea, cu daune interese. Cum însă, expertul numit de către Inspecția în Construcții a acordat un termen pârâtei pentru refacerea părților din lucrare executate necorespunzător, iar reclamantul a introdus cererea pendinte în interiorul acestui termen, există posibilitatea continuării lucrării de către pârâtă în temeiul aceluiași contract de execuție și nu este întemeiată în acest context, cererea de restituire a avansului și nici cererea reconvențională de obligare a reclamantului la semnarea procesului verbal de recepție, înscris care se va încheia cu ocazia finalizării executării lucrării, considerent pentru care se va respinge cererea reconvențională.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, respectiv: rezilierea contractului de execuție nr. 4/14.09.2005 din culpa pârâtei, pentru neexecutarea, respectiv executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale; obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 1330 lei plătită de către acesta cu titlul de avans, în temeiul contractului de execuție; obligarea pârâtei să achite reclamantului despăgubiri în cuantum de 32.977,84 lei, reprezentând prejudiciile cauzate imobilului prin executarea defectuoasă a hidroizolației; obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pe fiecare zi de întârziere cu începere de la data de 24.09.2005 și până la data rezilierii contractului, respectiv data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii pronunțate în prezentul dosar, procent aplicat la valoarea totală aplicată în raportul de expertiză efectuat, la suma de 32.459 lei; cu cheltuieli de judecată.
Examinând apelul formulat de reclamant prin prisma excepției de necompetență a Tribunalului Timiș de a soluționa cauza în primă instanță, Curtea va constata că, în ceea ce privește prezenta cauză competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Timișoara, conform art. 1 pct. 1. pr. civ. iar nu Tribunalului Timiș.
Astfel, obiectul acțiunii reclamantului, așa cum aceasta a fost precizată, îl constituie rezilierea contractului de execuție nr. 4/14.09.2005 din culpa pârâtei, pentru neexecutarea, respectiv executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale; obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 1330 lei plătită de către acesta cu titlul de avans, în temeiul contractului de execuție; obligarea pârâtei să achite reclamantului despăgubiri în cuantum de 32.977,84 lei, reprezentând prejudiciile cauzate imobilului prin executarea defectuoasă a hidroizolației; obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,1 % pe fiecare zi de întârziere cu începere de la data de 24.09.2005 și până la data rezilierii contractului, respectiv data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii. Acest obiect, indiferent dacă în cauză s-a formulat cerere reconvențională sau nu, este cel care determină competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță.
Prin sentința civilă nr. 4081/23.04.2007 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr-, s-a constatat că prezentul litigiu este neevaluabil în bani, având în vedere capătul de cerere din acțiunea reclamantului privind rezilierea contractului de execuție lucrări încheiat între reclamant și pârâtă. Ca urmare, Tribunalul Timiș, sesizat prin declinare de competență, a soluționat cauza în primă instanță, pronunțând hotărârea apelată în prezentul dosar.
Curtea apreciază că, așa cum și ambele părți au invocat în apel, litigiul dintre părți este unul evaluabil în bani, astfel încât competența de soluționare în primă instanță a prezentei cauze aparține Judecătoriei Timișoara, conform art. 1 pct. 1. pr. civ. iar nu Tribunalului Timiș.
Faptul că primul capăt din cererea reclamantului vizează rezilierea contractului de execuție încheiat cu pârâta nu face ca litigiul să fie neevaluabil în bani, ci în opinia Curții, având în vedere petitele din acțiunea reclamantului, litigiul este în mod indubitabil evaluabil în bani.
În același sens, așa cum s-a decis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunțată în recurs în interesul legii, "dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 282^1 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare", această decizie fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele de mai sus, Curtea va admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 498/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-; va anula hotărârea apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, la Judecătoria Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 498/05.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Anulează hotărârea apelată și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, la Judecătoria Timișoara.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. /23.11.2009
Tehn. /2 ex./23.11.2009
Instanța de fond - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
