Reziliere contract comercial Spete. Decizia 1695/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1695
Ședința publică din data de 02 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta - - - cu sediul ales în B, sector 5,-,. 104,. 2,. 2,. 18, împotriva sentinței nr.495 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant CONSILIUL LOCAL cu sediul în com., Județ
Cererea de recurs este timbrată cu 20,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 21.10.2009, aflată la fila 22 dosar, timbre judiciare de 0,3 lei ce au fost atașate și anulate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă SC - - SRL reprezentat de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. - din 2009, aflată la fila 21 dosar, intimatul reclamant Consiliul Local reprezentat de avocat, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 23 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC - - SRL depune la dosar un set de înscrisuri cu opis, reprezentând chitanțe taxă concesiune, contract de proiectare sat de vacanță, proiect întocmit de SC SRL - Complex turistic internațional, oferte proiectare, plan de amplasament și delimitare a corpului de clădire, contractul nr. 35/18.07.2001, contractul nr. 35/2.07.2007, schiță casa, aviz tehnic emis de Comisia Națională de agrement în construcții, înscrisuri pe care le-a înmânat și apărătorului intimatei reclamante. Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant, nu solicită termen pentru a lua cunoștință de aceste înscrisuri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC - - SRL depune la dosar cerere de înscriere în fals a filei 105 din dosarul de fond nr-. cererii originalul filei 105 așa cum era la data de 16.07.2009, fără a fi subliniat, iar la data de 11.11.2009 era deja modificată cu un pix de culoare albastră mențiunea "cu copie acțiune".
Astfel, consideră că nu poate fi soluționată prezenta cauză, până nu se clarifică acest fals vizibil, iar persoanele responsabile nu vor fi trase la răspundere penală pentru o faptă săvârșită cu intenție, prev. de art. 288-291
Precizează că copia cererii de chemare în judecată nu i-a fost comunicată iar cauza a fost soluționată la primul termen de judecată.
Solicită suspendarea prezentei cauze în baza art. 183.pr.civ. până la soluționarea infracțiunii de fals.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant, solicită a se indica autorul falsului potrivit art. 183 pr.civ. pentru a se putea suspenda judecata pricinii, iar această cerere face obiectul primului motiv de recurs.
Curtea, pune în vedere apărătorului recurentei, în temeiul art. 180 - 184.pr.civ. să indice autorul falsului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC - - SRL precizează că nu cunoaște cine a completat, adăugat această "linie" pe un înscris oficial.
Curtea, respinge cererea de suspendare pentru cercetarea cererii de înscriere în fals, nefiind îndeplinite disp. art. 183.pr.civ. întrucât nu s-a indicat autorul, prezentându-se copia dovezii de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 105 dosar fond, în care nu apare subliniat că a fost citat cu copie acțiune, anterior soluționării cauzei.
Părțile având pe rând cuvântul, prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de solicitat în cauză.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta pârâtă SC - - SRL arată că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a încălcat disp. art. 304 pct. 4 pr. civ. depășind atribuțiile judecătorești. Precizează că a formulat note scrise pe care le-a depus la instanța de fond, dar nu s- ținut cont de acestea deși invocase excepția autorității de lucru judecat, a preferat să judece și să pronunțe o hotărâre doar în baza unor acte atașate de către una din părți, îngrădindu-le astfel orice apărare a pârâtei, fiindu-le prejudiciate drepturile din Constituție.
Se mai precizează că, instanța de fond în graba de a soluționa litigiul, nu a verificat dacă terenul a fost predat sau nu, în conformitate cu schițele din contract, nemaiverificând actele, nedând posibilitatea pârâtei să-și facă apărările, nedesemnând un expert în cauză pentru a lămuri prezenta cauză, nu există un proces verbal de predare primire a terenului așa cum a fost contractat, din culpa exclusivă a Consiliului Local.
Precizează că onorariul de avocat la care a fost obligată pârâta în cuantum de 11.900 lei este foarte mare în comparație cu munca prestată de avocat, astfel că judecătorul fondului în temeiul art. 274 alin. 3.civ.Cod Penal, putea să verifice și să analizeze cuantumul cheltuielilor în funcție de munca depusă, astfel că solicită micșorarea onorariului de avocat.
Solicită în temeiul art. 312 alin.2 și 5.pr.civ. admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul reclamant, arată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, în realitate recurenta a fost citată prin afișare întrucât nici o persoană nu a fost găsită la sediul societății, iar odată cu citația au fost comunicate și copie după acțiune și înscrisurile depuse de reclamantă, modalitatea de citare fiind conformă cu disp.art. 92/2 pr.civ.
Se învederează că societatea a fost citată la data de 26.05.2009, cu o lună înainte de termenul acordat, iar angajarea unui apărător abia la data de 24 iunie 2009, cu o zi înainte de termen nu este un motiv pentru amânarea judecății, cererea pentru lipsă de apărare fiind formulată de apărătorul părții, care nu se poate prevala de disp. art. 156 civ. care conferă un drept doar părții implicate în proces.
Nu sunt întrunite cerințele autorității de lucru judecat, astfel încât susținerile recurentei sunt nefondate. Între părți a mai existat un litigiu finalizat prin decizia nr. 2384/2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, iar în prezentul litigiu se invocă alte motive de desfacere a contractului de concesiune, ulterioare pronunțării hotărârii la care face trimitere recurenta.
Întrucât de la data de 2.11.2006 și până la data de 18 mai 2009 niciun reprezentant al societății recurente nu s-a prezentat pentru a semna procesul verbal de punere în posesie, ceea ce însemnă o neexecutare a obligației de primire a bunului concesionat, aceasta nu a achitat redevența și nu a realizat investiția impusă prin caietul de sarcini, Consiliul Local a solicitat rezilierea contractului. Recurenta face confuzie între reziliere și denunțare deși acestea sunt două cauze diferite de ineficacitate a unui act juridic, care au condiții și efecte diferite.
ța de fond a apreciat în mod corect că recurenta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale ceea ce justifică rezilierea contractului de concesiune.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează cheltuielile de judecată la care a fost obligată pârâta, acestea sunt justificate prin chitanțele depuse la dosar, iar instanța nu era obligată să le reducă, așa cum pretinde recurenta,onorariul fiind negociat de părți.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Depune la dosar notă de cheltuieli și practica judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanta Consiliul Local al Comunei a chemat în judecată pe pârâta SC --Ad SRL, solicitând să se constate rezilierea contractului de concesiune nr.825/21.06.2001 pentru neîndeplinirea culpabilă a obliga ț iilor, să se dispună rectificarea Căr ț ii Funciare nr.203 prin radierea privind men țiunea concesiunii, ș i să oblige pârâta la plata sumelor datorate reprezentând redeven ța în sumă de 8910 lei ș i a penalită ț ilor de întârziere în sumă de 95.337 lei. În motivarea cererii reclamanta a arătat că a concesionat pârâtei o suprafa ță de 24,75 ha proprietatea comunei, situată în zona lacurilor 1, 2 ș i a Primăriei, pentru o perioadă de 45 de ani, pre țul concesiunii fiind de 8.910 lei pe an.
era obligat să preia bunul în maxim 30 de zile ș i să construiască un sat de vacan ță, șa cum este precizat în certificatul de urbanism nr.197/2001.
Durata minimă de începere a lucrărilor era de 4 luni de la data ob ț inerii autoriza ț iei de construc ție, dar nu mai târziu de 24 de luni de la data încheierii contractului ș i a predării terenului. Contractul a fost adi ționat la 25 iulie 2003 convenindu-se prelungirea termenului maxim de 24 de luni, cu un nou termen de 24 de luni. Mai arată reclamanta că prin hotărârea Consiliului Local nr.20/2005 s-a aprobat încetarea contractului de concesiune ș i retragerea concesiunii din cauza neândeplinirii obliga ț iilor asumate de concesionar. Pârâta a atacat această hotărâre în justi ție ș i prin decizia nr.2384/2006 pronun ț ată în dosarul nr- Curtea de Apel Ploie ști a admis recursul ș i a dispus anularea HCL, fiind obligată reclamanta la predarea terenului către pârâtă. Pentru aducerea la îndeplinire a acesteia pârâta a notificat reclamanta prin executor. Reclamanta arată că s-a conformat întocmai dispozi ț iilor instan ț ei, încheind cu pârâta minuta din 27.07.2007 prin care de comun acord s-a convenit ca predarea-primirea terenului să se facă în data de 02.08.2007, decalată ulterior pentru data de 15.08.2007. Reclamanta arată că printr-un fax din 14.08.2007 a solicitat pârâtei confirmarea prezen ț ei reprezentan ț ilor acesteia între orele 10-12 la Primărie în vederea încheierii formalită ț ilor de predare-primire, iar la 15.08.2007 printr-un fax primite de la avocatul pârâtei se comunica reclamantei că motivul neprezentării era acela că avocatul societă ț ii era plecat în concediu, în acea și zi reclamanta întocmind procesul verbal nr.2739/15.08.2007.
După această dată pârâta nu a mai făcut nici un demers pentru preluarea terenului, de și reclamanta arată că a insistat ș i după această dată de mai multe ori pentru ca pârâta să se prezinte pentru preluarea terenului. În aceste condi ții reclamanta prin hotărârea nr.1/30.01.2009 a hotărât încetarea contractului de concesiune conform art.57 din OUG nr.54/2006.
Mai arată reclamanta că pârâta nu numai că nu a preluat terenul dar nici nu a plătit redeven ța ș i nu a executat obliga ția contractuală, terenul fiind lăsat de mai bine de 8 ani în paragină.
La dosar reclamanta a depus toate actele de care a făcut vorbire în sus ț inerea cererii sale. La dosar reclamanta a depus o cerere prin care arată că în ț elege să renun țe la judecarea capetelor de cerere privind radierea din cartea funciară, a concesiunii ș i preten ț iile reprezentând taxa de redeven ță ș i penalită țile de întârziere.
De ș i pârâta a fost citată cu, copie de pe ac țiune și acte, ș i cu men ț iunea de a depune întâmpinare, conform cita ției de la dosar din data de 26.05.2009, la termenul din 25.06.2009 a fost depusă la dosar o cerere din partea lui Al-Atar, în calitate de apărător ales al pârâtei și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinetul său, prin care se solicită acordarea unui nou termen de judecată și comunicarea către acesta la noul sediu ales a cererii de chemare în judecată ș i a actelor ata ș ate. Mai arată apărătorul pârâtei că delega ț ia avoca ț ială a fost semnată la 24.06.2009 motiv pentru care nu a avut posibilitatea de a-si pregăti apărarea. Ata ș at acestei cereri s-a depus o copie de pe delega ț ie prin care este împuternicit să exercite activită ț ile de semnare acte, redactare acte, asisten ță ș i reprezentare instan ță în dosarul nr-.
ț a având în vedere că garan ția prevăzută de art.156 cod procedură civilă privind apărarea în procesele civile a fost prevăzută pentru parte și nu pentru apărătorul ales de aceasta, a respins cererea formulată de avocat ca neîntemeiată.
Pentru a se pronun ț a astfel prima instan ț a a re ț inut faptul că avocatura este o profesie liberal, avocații fiind liberi s-și organizeze activitatea așa cum consider de cuviinț cu condiția să-și respecte obligațiile prevăzute de art. 38 din Legea avocaturii nr. 51/1995, cele prevăzute de art. 221 din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 45 din -, cele prevăzute în Codul d e procedură civilă și cele impuse de instanța de judecat. Or, potrivit prevederilor art. 156 Cod procedură civila, se poate acorda un singur termen pentru lips de apărare temeinic motivat, la cererea păr ț ii, pentru că apărătorul nu poate solicita termen pentru lipsă de apărare, el fiind cel care s-a angajat să apere partea, iar potrivit prevederilor art. 38 din Legea nr. 51/1995, avocatul este dator să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecata, conform mandatului încredințat existând obliga ția pentru acesta potrivit prevederilor art. 221 din Statutul profesiei de avocat, ca în cazul în care este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional și clientul i-a permis s nu se prezinte la termenul de judecat, pentru a nu prejudicia interesele celorlate prți, s-și asigure substituirea.
Pârâta SC --Ad SRL nu a depus la dosar nici o cerere pentru lipsă de apărare. De asemenea, nici alegerea fcut de avocat cu privire la clientul pe care înțelege s-l reprezinte într-o anumit zi nu constituie motiv întemeiat de amânare. Mai mult, n speț, litigiul are caracterul unei cereri de contencios administrativ potrivit art.66 din OUG nr.54/2006, ș presupune soluționarea de urgent ș i cu precădere a cererii conform art.17 din legea nr.554/2004, iar de la data primirii citației pân la primul termen de judecat a fost un interval de aproximativ o lun interval în care putea angaja apărătorul, pârâta fiind citată cu copie de pe cerere și actele depuse de reclamantă, dar ș i cu mențiunea s depun întâmpinare, lucru pe care aceasta nu l-a realizat.
Pentru toate aceste considerente instan ța a respins cererea pentru lipsă de apărare formulată de avocatul pârâtei ca neîntemeiată ș i a amânat pronun țarea pentru a-i da posibilitate acestuia de a depune concluzii scrise.
Prin sentința nr. 495 din 30.06.2009 Tribunalul Dâmbovițas -a admis în parte cererea formulată de formulată de reclamantul Consiliul Local, în contradictoriu cu pârâta SC --- SRL și s-a constatat rezilierea contractului de concesiune nr. 825/21.06.2001. S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei pentru capetele 2 și 3 din cerere și a obligat pârâta la 11.900 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că acțiunea este fondată, otrivit p. art.1 din OUG nr.54/2006, contractul de concesiune de bunuri,este acel contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică, denumităconcedent,transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumiteconcesionar,care acționează pe riscul și răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică în schimbul unei redevențe.
Contractul de concesiune a bunurilor proprietate publică este deci un contractintuitu personae,solemn, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesivă și constitutiv de drepturi reale,iar aporturile contractuale dintre concedent și concesionar se bazează pe principiul echilibrului financiar al concesiunii între drepturile care îi sunt acordate concesionarului și obligațiile care îi sunt impuse.
Conform art.55 din OUG nr.54/2006 oncesionarul este obligat să își execute obligațiile potrivit termenilor și condițiilor prevăzute în contractul de concesiune și în acord cu prevederile legale specifice bunului concesionat, iar concedentul are dreptul să verifice în perioada derulării contractului de concesiune modul în care sunt respectate clauzele acestuia de către concesionar.
În ceea ce prive ște ncetarea contractului de concesiune aceasta poate avea loc potrivit art.57 din OUG nr.54/2006 în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului.
Astfel conform actelor de la dosar, tribunalul re ține că prin procesul verbal de predare-primire a terenului încheiat la 04.07.2001 ș i care face parte din contractul de concesiune, păr ț ile au procedat la predarea-primirea terenului de 24,75 ha concesionat. Prin actul adi țional din 25.07.2003, a fost prelungit termenul maxim de 24 luni în care trebuiau începute lucrările, la cererea pârâtei, după ce aceasta prin minuta încheiată la 06.08.2002 a convenit "asupra preluării amplasamentului parcelelor cadastrale cu nr.556,557,558,559,560.
Prin hotărârea Consiliului Local nr.20/2005 reclamanta a încetat contractul de concesiune prin retragerea acesteia, motivat de faptul că pârâta nu- ș i îndeplinise obliga țiile contractuale. Această HCL a fost atacată de pârâtă iar Tribunalul ț a prin sentin ț a civilă nr.1545/2006 a respins cererea de anulare a acesteia, re ț inând că SC --Ad SRL nu a respectat prevederile contractuale, nu a exploatat terenul timp de 4 ani, nu a ob ținut avizele ș i autoriza ț iile pentru realizarea construc ț iei. Împotriva acestei sentin ț e a declarat recurs pârâta SC --Ad SRL iar prin decizia nr.2384/2006 pronun ț ată în dosarul nr- Curtea de Apel Ploie ști a admis recursul și a dispus anularea HCL, fiind obligată reclamanta la predarea terenului către pârâtă conform planurilor cadastrale refăcute.
La 27.07.2007 păr țile de comun acord conform minutei încheiate(fila 70), stabilesc ca dată a predării-primirii terenului ziua de 15.08.2007 între orele 10-12, dată la care pârâta nu s-a prezentat motivând că avocatul său este plecat în concediu. La 16.09.2008, 28.10.2008, 06.11.2008 ș i 05.01.2009 reclamanta a invitat din nou pârâta la rezolvarea situa ției și semnarea actelor privind predarea terenului, pârâta nedând curs nici uneia dintre aceste adrese.
Pentru aceste motive prin HCL nr.1/30.01.2009 reclamanta a aprobat încetarea concesiunii prin retragerea acesteia. După care a promovat ac ț iunea de fa ț
Tribunalul re ț ine că potrivit prevederilor OUG nr.54/2006 obliga ț ia de predare a terenului de către reclamantă nu poate exista fără obliga ț ia de primire a acestuia din partea pârâtei, motiv pentru care niciodată nu se va putea îndeplini obliga ț ia de predare fără îndeplinirea corelativă a obliga ției de primire a terenului respectiv.
Or în cazul de fa ț ă, de și există un contract de concesiune încheiat din 2001, iar reclamanta a făcut dovada demersurilor sale pentru predarea terenului chiar ș i după pronun ț area deciziei nr.2384/2006 pronun ț ată de Curtea de Apel Ploie ști, pârâta a preferat o stare de pasivitate ș i nu a în ț eles să- ș i îndeplinească obliga ț ia sa de primire a acestui teren, modalitate prin care a blocat orice executare a contractului respectiv atât în ceea ce prive ș te plata redeven ței dar ș i în ceea ce prive ș te obiectivele asumate de construire a unui sat de vacan ț
Cum în cauza de fa ț ă se punea problema predării unui teren, predare care s-a făcut ini ț ial, dar situa ț ia terenului a suferit schimbări, motiv pentru care pârâta a solicitat o nouă predare, tribunalul re ț ine că, predarea presupunea în principiu, punerea la dispoziție a bunului, care fiind imobil se făcea prin remiterea înscrisurilor necesare pentru înscrierea dreptului de concesiune asupra imobilului în cartea funciară, lucru realizat prin sentin ț a civilă nr.5988/18.11.2002 de rectificare a căr ții funciare și încheierea nr.357/17.01.2003 conform planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate concesionat pârâtei.
De la data înscrierii dreptului de concesiune în cartea funciară, pârâta era în drept să- și exercite toate drepturile ce rezultau din contractul de concesiune, fiind însă ținută ș i de obliga țiile prevăzute de acesta.
Semnarea unui proces verbal de predare primire a terenului respectiv nu constituia decât o formalitate, pe care reclamanta a insistat să o efectueze, dar care din cauza pasivită ț ii pârâtei aceasta nu s-a realizat. Această modalitate de tergiversare a semnării unui document de predare primire, a făcut ca de fapt un contract de concesiune încheiat în 2001 să nu func ț ioneze timp de 8 ani, lucru care poate să aducă atingere interesului public al Comunei prin blocarea unui teren ce nu mai poate fi folosit nici în cadrul contractului de concesiune, dar nici de reclamantă, instan ța urmând a face aplicarea art.8 alin.3 din Legea nr.554/2004 ș i să dea eficien ț ă principiului priorită ții interesului public.
Cum în cauză, tribunalul constată că reclamanta ș i-a îndeplinit obliga ț iile contractuale, iar pârâta prin evitarea semnării formale a documentului de predare primire a terenului, a căutat să se sustragă de la executarea obliga ț iilor contractuale ce-i reveneau, respectiv plata redeven ței ș i executarea lucrărilor privind satul de vacan ț ă, de ș i predarea efectivă s-a făcut prin însă și înscrierea dreptului de concesiune al pârâtei asupra terenului, având în vedere ș i dispozi ț iile art.970 cod civilă după care conven ț iile trebuie executate cu bună credin ță, urmează a admite în parte cererea ș i a dispune rezilierea contractului de concesiune, luând act de renun țarea reclamantei la judecata celorlalte cereri privind radierea din cartea funciară ș i preten țiile și potrivit disp. art.274 cod procedură civilă, a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC - - SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, între subscrisa și reclamanta Consiliul Local, a fost încheiat Contractul de Concesiune nr. 825/2001 (edificat prin Actul Adițional nr. 1382/2003 iar acest contract de concesiune avea ca obiect concesionarea unui imobil-teren aflat în proprietatea comunei, identificat prin planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate nr. 556, 557, 558, 559, 560. Dreptul de concesiune în favoarea subscrisei a fost înscris în cartea funciară nr. 203 comunei prin încheierea nr. 357 din 24.01.2003 și încheierea 5988 din 18.11.2002 ale Biroului de Carte Funciară al Judecătoriei Târgoviște.
Conform acestui contract, Primăria comunei era obligată să-i pună în posesia terenului ce face obiectul contractului de concesiune 825/2001, obligație ce nu a fost stinsă de către reclamantă nici până în prezent.
Au existat numeroase întâlniri între subscrisa și Primărie, pentru ca aceasta să predea terenul în condițiile menționate, însă Primăria nu a terenul conform schițelor și contractului.
Consiliul Local al comunei a emis hotărârea 20/27.06.2005 prin care s-a dispus retragerea concesiunii din partea concedentului. Această hotărâre a fost anulată prin Decizia nr. 2384/02.11.2006 a Curții de APEL PLOIEȘTI, iar reclamanta Consiliul Local a fost obligat la punerea subscrisei în posesia imobilului-teren aflat în proprietatea comunei.
In luna a anului 2006 recurenta s-a prezentat prin reprezentanți legali la sediul Primăriei Comunei având loc un dialog cu reprezentanții Consiliului Local al Primăriei. în urma acestor discuții, Consiliul Local, garantând că vor fi puși în posesia terenului în cel mai scurt timp.
Reclamanta, nu numai că nu a respectat decizia Curții de APEL PLOIEȘTI, a emis o nouă hotărâre, înregistrată sub nr. 37/25.04.2007, prin care a hotărât retragerea concesiunii, considerând că acest act este nelegal și ca o consecință este nul.
Precizează recurenta că au fost încălcate disp. art. 304 pct. 5 civ. și disp. art.156 Cod procedură civilă.
La data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul Consiliul Local al Comunei, a chemat în judecată în calitate de pârât, în vederea rezilierii Contractului de Concesiune nr.825 încheiat între părți la data de 21.06.2001, având ca obiect concesionarea terenului în suprafață de 24 ha, situat pe raza comunei.
Procedura de citare cu pârâta, s-a făcut prin afișare, dar citația trimisă de către instanța de judecată nu era însoțită și de copie de acțiunea principală, precum și actele doveditoare ale acțiunii, acest fapt putându-se observa și din dovada de comunicare existentă la dosarul cauzei la fila 105 și depunem azi copie a acestei comunicări.
La data de 24.06.2009, cabinetul de avocatură a fost contactat de către subscrisa ---, pentru o altă problemă juridică.
In urma verificărilor pe portalul instanțelor de judecată, s-a constatat că există prezenta cauză, cu termen la data de 25.06.2009. în acel moment a fost anunțată societatea, iar aceasta a angajat cabintetul de avocatură să reprezinte interesele acesteia în acest dosar. Subscrisa nu a avut cunoștință de cuprinsul cererii de chemare în judecată și pentru aceste motive a solicitat instanței comunicarea actelor de procedură și înscrisuile aferente.
ța avea obligația să observe dacă procedura de citare și cea de comunicare a actelor a fost îndeplinită în conformitate cu art.1141alin.2 Cod procedură civilă("președintele va dispune în același timp să comunice pârâtului, o dată cu citația, copii de pe cerere și de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligația de a depune la dosar întâmpinare cu cel târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit de către instanță"), în sensul că citația a ajuns fără a se comunica o copie de pe cererea de chemare în judecată și actele aferente acesteia (acest fapt rezultând din dovada de comunicare existentă la dosarul cauzei la fila 105 - unde nu este subliniat nimic la rubricamențiuni"1) de a depune întâmpinare; 2) cu copie acțiune"); rezultând clar că actele nu au fost comunicate.
Procedura de citare, s-a făcut prin AFIȘARE, cu toate că la sediul societății se află întotdeauna cineva care să primească orice corespondență, ca dovadă că societatea a avut cunoștință de toate termenele care au fost până în acest moment, mai puțin de acest termen de judecată. Acest fapt ne conduce la ideea că s-a încercat prin toate mijloacele pronunțarea unei hotărâri rapide și favorabile pentru reclamantă, fără a ne acorda dreptul legal la un proces echitabil, încălcându-se astfel dreptul la apărare consacrat de art.42 din Constituția României.
Deși am sesizat instanța cu o cerere de amânare, prin care solicitam pentru comunicare acte și apărare, acordarea unui nou termen de judecată, (anexând delegația avocațială), instanța de judecată a respins această cerere.
Consideră că prin această respingere, le-a fost încălcat principiul dreptului la apărare prevăzut de art.156 alin.l Cod procedură civilă eși era la primul termen de judecată, judecătorul în conformitate cu prevederile art.156 Cod procedură civilă, nu putea să treacă peste o cerere de amânare pentru comunicare acțiune și acte, pe care una din părți o solicita.
Avocatul, în conformitate cu Legea 51/1995 este împuternicit și poate să facă orice demers legal, poate să facă orice fel de cerere în numele clientului său, în vederea apărării intereselor acestuia. Obiectul contractului de asistență îl reprezintă "asistarea, reprezentarea, acordarea de consultații juridice, redactarea și semnarea de acte, cereri și alte căi de atac. precum și orice alte activități prevăzute de Legea 51/1995".
Subscrisa, nu a formulat cerere de imposibilitate de prezentare astfel cum greșit instanța a reținut (Legea 51/1995 prevede că în cazul în care avocatul titular este în imposibilitate de prezentare la un termen de judecată, este obligat să-și asigure substituirea), ci pur și simplu, a solicitat prin reprezentant, o cerere de amânare pentru comunicarea actelor în baza art.1141Cod procedură civilă, care au stat la baza cererii de chemare în judecată, deci, o cerere în urma căreia trebuia să luăm cunoștință de actele depuse la dosar pentru a ne putea pregăti apărările.
Încălcarea normelor procedurale esențiale, ce se constituie în garanții ale asigurării a două dintre principiile fundamentale ale procesului civil, principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, atrage asupra hotărârii pronunțate în aceste condiții sancțiunea prevăzută de art.105 alin.l Cod procedură civilă, fiind astfel incident în speță motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod procedură civilă.
Pentru a-și putea face apărările legale, solicită casarea hotărârii cu trimitere la rejudecare, iar în cazul în care această cerere va fi respinsă, vom ataca această hotărâre la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în baza art.6, aceasta fiind investită cu verificarea nelegalității aplicării procedurii legale interne. Prin prevederile sale, Articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale statuează respectarea dreptului la un proces echitabil.
Conform textului primului aliniat al acestuia: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege.
Mai arată recurenta că, prin notele scrise (singurul mod în care a putut face apărările în prezenta cauză), a invocat excepția autorității de lucru judecat, prin care învedera instanței că de la momentul încheierii acestui contract, în urma refuzului nejustificat de predare către subscrisa a terenului, am întreprins numeroase demersuri pentru obligarea reclamantei la predarea acestuia. Nu sunt de acord cu rezilierea contractului, întrucât denunțarea contractului nu privește interesul public, ci cel privat al celor care solicită restituirea de terenuri, prin contractul de concesiune am depus diligente în acest scop timp de 6 ani, dar toate au fost în imposibilitatea de a fi puse în practică din culpa exclusivă a Consiliului Local, creându-ne astfel un grav prejudiciu rezultat din faptul că reclamanta nu a predat terenul conform documentației anexate la încheierea contractului de concesiune; subscrisa realizând proiecte, studii de fezabilitate, ba mai mult a fost depusă și cerere pentru autorizație de construcție, cereri de predare teren, etc, chiar cereri consemnate în Procesul-verbal încheiat la data de 05.08.2002 Biroul Executorului Judecătoresc -, prin Decizia civilă nr.2384/2006 definitivă și irevocabilă pronunțată in data de 02.11.2006 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI și prin somația din data de 23.07.2007 trimisă prin executor Judecătoresc.
Rezultă că au avut un rol activ indiscutabil.
Până în prezent terenul conform contract și schițe, nu a fost predat subscrisei, deci nu li se poate imputa acesteia reaua credință și faptul că nu si-a îndeplinit condițiile contractuale, deoarece termenul de 24 de luni pentru începerea executării lucrărilor curge de la data semnării contractului și de la predarea terenului, or culpa nepredării terenului este în exclusivitate a reclamantului, respectiv a concedentului.
Deși recurenta a solicitat de nenumărate ori Consiliului Local al comunei, predarea efectivă a terenului conform planurilor cadastrale modificate, acest fapt nu s-a întâmplat până în prezent, ba mai mult Consiliului Local al Comunei a încercat pentru a doua oară să rezilieze unilateral contractul de concesiune.
Vă rugăm să observați că nu există un proces verbal de predare primire a terenului așa cum a fost contractat, din culpa exclusivă a Consiliului Local.
Un alt motiv de recurs, reglementat de art. 304 pct 8 din Codul d e procedură civilă sancționează hotărârea care a nesocotit principiul înscris în art. 969 din Codul civil, trecând peste voința părților exprimată în contract.
Potrivit art.969 din codul civil se specifică următoarele:"Convențiile legalfăcute au putere de lege între părțile contractante".
ța de fond în graba de a soluționa litigiul, nu a verificat dacă terenul a fost predat sau nu, în conformitate cu schițele din contract, nemaiverificând actele, nedând posibilitate subscrisei de a face apărările, nedesemnând un expert în cauză pentru a lămuri prezenta cauză.
Reclamanta în loc să pună în aplicare o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, să dispună punerea subscrisei în posesia terenului concesionat prin proces verbal de predare primire, în conformitate cu Contractul de concesiune, nstanța nu a dorit să ia în considerare un act emis de către o autoritate udecătorească ierarhic superioară, pe care reclamanta era obligată să o respecte.
Consideră că prin hotărârea pronunțată, instanța a încălcat și art.304 pct.4 Cod procedură civilă, depășind atribuțiile judecătorești.
Deși au formulat note scrise pe care le-am depus la instanța de fond, udecătorul nu a ținut cont de acestea pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.
Solicită a se face aplicarea art.274 alin.3 Cod procedură civilă și să dispună micșorarea onorariului de avocat, având în vedere că acesta este exagerat de mare în comparație cu munca prestată.
Solicită, potrivit art.312 alin.2 și alin.5 Cod procedură civilă, vă rugăm să admiteți recursul să dispuneți casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță.
Intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art.3041pr. civ. Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de recurenta - - - este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.5 pr. civ. respectiv: prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 pr. civ.
Conform art. 105 alin.2 pr. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.
Invocă recurenta încălcarea art. 156.pr. civ. precum și faptul că citarea societății pentru primul termen de judecată nu s-a realizat potrivit dispozițiilor art. 1141.pr. civ. și nu a fost comunicată o copie a cererii de chemare în judecată.
Citarea este actul de procedură prin care participanții la judecata procesului civil sunt înștiințați cu privire la existența procesului, a termenului și locului unde se va desfășura judecata. Prin citarea părților se asigură respectarea a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Pentru primul termen de judecată citarea se realizează în conformitate cu dispozițiile art. 1141alin.3 pr. civ. care arată că la primirea cererii de chemare în judecată termenul va fi astfel stabilit încât de la data primirii citației pârâtul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente cel puțin 5 zile.
În prezenta cauză se constată că citația a fost afișată la sediul societății, sediu pe care societatea îl indică și în cererea de recurs, la data de 26 mai 2009, iar primul termen de judecată era stabilit pentru data de 25 iunie 2009, societatea pârâtă având la dispoziție aproape o lună pentru ași pregăti apărarea, dispozițiile art. 1141alin.3 pr. civ. fiind pe deplin respectate.
Pe de altă parte, potrivit art. 921.pr. civ., comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
Textul trebuie interpretat în sensul că procedura de citare a acestor categorii de părți este legal îndeplinită dacă la termen se constată că la momentul comunicării citației nu a fost nici o persoană la sediul acestora, ori s-a refuzat primirea, ceea ce a impus afișarea citației.
Or, în cauza de față procedura pentru primul termen de judecată a fost legal îndeplinită, afișarea citației s-a făcut întrucât nu a fost găsită nici o persoană la sediul societății, potrivit mențiunilor efectuate de agentul procedural pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 105, dosar fond).
Cu privire la comunicarea acțiunii, Curtea constată că potrivit dovezii de comunicare a procedurii de citare, odată cu citația a fost comunicată și copia acțiunii, întrucât aceste mențiuni se introduc în conținutul citației atunci când se și comunică o acțiune atașat citației, nefiind generate automat din programul ECRIS la momentul întocmirii citației. Ceea ce conduce la concluzia că citația a fost comunicată însoțită de copia cererii de chemare în judecată este faptul că în citație s-a inserat această mențiune, sublinierea acestei mențiuni (cu pixul) a apărut probabil în perioada de studiu a dosarului. Însă, nu sublinierea mențiunii arată dacă s-a comunicat sau nu o copie a acțiunii, situația nefiind identică cu aceea unde agentul procedural subliniază pe citație în funcție de situațiile întâlnite la momentul comunicării actului de procedură.
Un ultim aspect invocat de recurentă se referă la faptul că prima instanță nu a admis cererea de amânare formulată de apărătorul societății în condițiile art. 156.pr. civ. Potrivit acestor dispoziții legale instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
Or, în cauza de față nu poate fi vorba de lipsă de apărare întrucât cererea a fost făcută de avocatul părții și nu de o parte care nu ar fi avut timpul necesar pentru angajarea unui avocat. Pe de altă parte, instanța nu este obligată să acorde în orice împrejurare un nou termen de judecată, acordarea constituind o simplă facultate prevăzută de lege. Ea este îndreptățită să refuze admiterea cererii atunci când consideră că se urmărește doar tergiversarea judecății.
Analizând întreaga situație concretă din prezenta cauză, faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită, acțiunea a fost comunicată, societatea a avut timp aproape o lună până la primul termen de judecată, a angajat avocat înaintea primului termen de judecată, duce la concluzia că nu existau motive temeinice pentru amânarea cauzei, prima instanță acționând în mod legal cu respectarea dispozițiilor procedurale.
Cu privire la susținerea recurentei de la punctul 2. cum că în cauză există autoritate de lucru judecat, Curtea constată potrivit dispozițiilor art. 166.pr. civ. există autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este fundamentată pe același temei juridic și este formulată de aceleași părți și în contra lor, în aceeași calitate.
Or, în cauza de față nu există această triplă identitate întrucât prin Decizia nr. 2384/2.11.2006 Curții de APEL PLOIEȘTIa fost anulată hotărârea Consiliului Local privind retragerea concesiunii, iar prezenta cauză are ca obiect rezilierea contractului de concesiune nr. 825/21.06.2001 pentru neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale, fapte intervenite după momentul pronunțării deciziei, mai exact în cursul anilor 2007-2008.
Nefondate sunt și susținerile recurentei inserate la punctele 3. și 4. privind condițiile rezilierii contractului și atitudinea culpabilă a Consiliului Local. Astfel, potrivit art. 55 din OUG nr. 54/2006 concesionarul este obligat să își execute obligațiile potrivit termenilor și condițiilor prevăzute în contractul de concesiune și în acord cu prevederile legale specifice bunului concesionat, iar concedentul are dreptul să verifice în perioada derulării contractului de concesiune modul în care sunt respectate clauzele acestuia de către concesionar.
Încetarea contractului de concesiune poate intervenii în condițiile art. 57 din același act normativ, în cazul nerespectării obligațiilor contractuale de către concesionar, prin reziliere de către concedent, cu plata unei despăgubiri în sarcina concesionarului.
Este adevărat că pe parcursul derulării contractului de concesiune nr. 825/21.06.2001 au apărut anumite modificări ale situației terenului ce face obiectul concesiunii, însă la data de 27.07.2007 părțile de comun acord încheie ominutăși stabilesc ca dată a predării-primirii terenului ziua de 15.08.2007 între orele 10.12, dată la care reprezentanții societății nu s-au prezentat motivându-se că avocatul este plecat în concediu. De aici rezultă o atitudine cel puțin dezinteresată a societății de preluare efectivă în posesie a acestui teren (filele 70-71, dosar fond).
Ulterior, societatea este invitată în repetate rânduri( 16.09.2008, 28.10.2008, 6.11.2008 și 5.01.2009) la sediul primăriei pentru încheierea actelor necesare predării-primirii terenului concesionat, invitații cărora aceasta nu le dă curs, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar (filele 72-93).
Ori, este cunoscut principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans potrivit căruia nimănui nu îi este îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitate pentru a obține protecția unui drept.
Un alt motiv de recurs invocat de recurentă este cel prevăzut de dispozițiile art. 304 pct.8 pr. civ. potrivit căruia interpretând greșit actul juridic dedus judecății, instanța a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Prin acest motiv se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin.1C. civ. potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Motivul de modificare privește situația în care deși actul juridic dedus judecății este cât se poate de clar, fiind "vădit neîndoielnic", instanța îi schimbă "natura" ori "înțelesul".
În cauza de față nu este incident acest motiv de recurs, prima instanță făcând o analiză profundă a clauzelor contractuale, a dispozițiilor legale în materia concesiunii și mai ales a situației de fapt din prezenta cauză ce a condus la neexecutarea acestui contract, având în vedere și faptul că acest contact este un contract administrativ încheiat între o autoritate publică a statului și o persoană juridică.
Recurenta a mai invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 304. pct.4 pr. civ. potrivit căruia instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Prin sintagma "depășirea atribuțiilor puterii judecătorești" se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de constituție sau de o lege organică, instanța judecătorească săvârșind acte care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat, decât cea judecătorească.
Motivul 3 de casare privește încălcarea normelor de procedură referitoare la atribuțiile organelor cu sau fără activitate jurisdicțională, deci din același sistem sau din sisteme diferite, pe când cel de al patrulea motiv de casare (invocat în prezenta cauză) vizează încălcarea unor atribuții constituționale recunoscute într-un anumit moment legislativ diferitelor autorități statale, Altfel spus, "excesul de putere atinge principiul despărțirii puterilor în stat, spre deosebire de incompetență, care constă în amestecul unei instanțe judecătorești în atribuțiile altor instanțe judecătorești".
S-a spus că instanța săvârșește un exces de putere în una din următoarele forme: îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face;consfințește, cu valoare legală, texte abrogate; contestă puterea legală a unor texte; aplică o lege adoptată înainte de intrarea ei în vigoare; se pronunță pe cale de dispoziții generale.
Or, este mai mult decât evident faptul că în prezenta cauză nu sunt incidente aceste dispoziții legale, prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Ultimul aspect invocat de recurentă se referă la cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată societatea pârâtă ca urmare a admiterii acțiunii.
Potrivit art. 274 alin.3 pr. civ. judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În primul rând trebuie constatat faptul că acesta este un drept al instanței și nu o obligație, astfel încât nu se poate reține că prima instanță a încălcat o dispoziție legală pentru a putea fi cenzurată de către instanța de recurs.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, contractul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
În baza art. 274.pr. civ. Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 3570 lei către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta - - - cu sediul ales în B, sector 5,-,. 104,. 2,. 2,. 18, împotriva sentinței nr.495 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant CONSILIUL LOCAL cu sediul în com., Județ
Obligă recurenta - - - la plata sumei de 3570 lei către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- - - - - -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.DF/DD
f- Tribunalul Dâmbovița
4 ex. / 17.12.2009
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
