Reziliere contract comercial Spete. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 177/2009
Ședința publică din data de 23 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de pârâta - SRL ȘI reclamanții ȘI împotriva sentinței comerciale nr. 2290/C/2009 din 05.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații și - SRL, având ca obiect reziliere contract.
În data de 18.11.2009, s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea reclamanților apelanți ( 32 -40).
De asemenea, în data de 20.11.2009, pârâta apelantă a depus la dosar concluzii ( 41 -45).
Se constată că, mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.11.2009, încheiere care face partea integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2290/C pronunțată la data de 05.06.2009 în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluja fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamanții și, împotriva pârâților - SRL, și - SRL și a fost obligată pârâta - SRL să plătească reclamantului suma de 125.605,37 lei preț neachitat, 65.053,35 lei dobânzi comerciale legale calculate până la data de 28.02.2009, dobândă ce urmează să curgă și în continuare, calculată la valoarea debitului principal și până la achitarea integrală a acestuia și 5.048,17 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de 20 martie 2006, în fața unui funcționar al Registrului Comerțului C, reclamanții, în calitate de cedenți și asociați ai - SRL T, au cesionat către pârâții - SRL D și, cele 20 de părți sociale pe care le dețineau la - SRL, la valoarea lor nominală de 201 lei. Tot cu aceeași ocazie, societatea - SRL și-a schimbat denumirea în - SRL și sediul în municipiul D, asociat devenind pârâtul. Contractul de cesiune și actele modificatoare ale statutului - SRL au fost aprobate prin încheierea judecătorului delegat nr. 3853/29 martie 2006.
Anterior încheierii actelor menționate, a fost încheiat un "protocol", printre altele, cedentul renunțând la sumele împrumutate firmei în sumă de 965.942 lei, fiind prezentată și situația societății în acel moment. au vândut și anumite bunuri către societate, necesare desfășurării activității ei și ca urmare a acestei operațiuni, din valoarea acestor bunuri de 980.848 lei, scăzându-se debitele persoanei juridice, în sumă de 14.906,55 lei, rămânând de achitat suma de 965.942 lei. Această sumă trebuia plătită în 10 tranșe lunare începând din luna martie și până în decembrie 2006. toate eventualele debite altele decât cele menționate în acest protocol, s-a stabilit că trebuie să fie suportate de către cedenți.
Este indiscutabil că cele două acte menționate, reprezintă de fapt un acord de voință al părților, ele completându-se reciproc, fiind constituite în același scop, acela al cesionării părților sociale ale asociaților fostei - SRL. De aceea, reclamanții nu pot solicita doar rezoluțiunea protocolului, alegând desființarea parțială a convenției, convenție ce a fost încheiată tocmai în luarea în considerare a tuturor aspectelor negociate între părți, atât prin actul încheiat în fața ORC C cât și prin cel sub semnătură privată. Solicitarea reclamanților va fi respinsă astfel ca neîntemeiată, practic o rezoluțiune parțială a convenției de cesiune de părți sociale, nefiind posibilă.
Pe de altă parte, însă, solicitarea subsidiară a reclamantului trebuie să fie admisă, așa cum arată art. 969.civ. contractul reprezentând legea părților. Conform celor menționate în "protocol", - SRL va fi obligată la plata către reclamantul a sumei de 125.005,37 lei, reprezentând diferența neachitată dintre suma de 965.942 lei și cea plătită până acum, de 840.936,63 lei, fapt recunoscut de către ambele părți. admiterii cererii principale, pârâta va trebui să plătească și dobânda comercială legală, calculată până în data de 28 februarie 2009, în sumă de 65.043,35 lei, dobândă ce urmează să curgă și în continuare, până la achitarea integrală a debitului principal, datoriile comerciale producând dobânzi din ziua exigibilității lor, conform art. 43.com. Această sumă va fi achitată doar unuia dintre reclamanți, întrucât doar el a pretins-o, probabil pentru că de fapt, bunurile vândute către societate îi aparțineau.
Faptul că în "protocol" nu a fost prevăzută plata unor penalități de întârziere, nu poate duce la respingerea acestora, așa cum s-a arătat în aliniatul anterior, datoriile comerciale producând dobânzi din momentul în care ele au devenit exigibile.
De asemenea, nici faptul că reclamanții, la rândul lor ar trebui să achite datoriile apărute ulterior pe seama societății ce a făcut obiectul convenției, nu este de natură să ducă la respingerea acțiunii, acele pretenții nefiind constatate printr-un titlu executoriu și nefiind pretinse pe cale judecătorească, pentru ca instanța să se poată pronunța asupra lor. Chiar pârâții au arătat că decizia de impunere ce a stabilit că societatea ar datora suma de 505.567 lei către bugetul de stat, a fost atacată, instanța nepronunțându-se până acum asupra temeiniciei și legalității ei. Dosarul se află pe rolul Curții de APEL CLUJ, având nr-. Deci, creanța pretinsă de către pârâți nu este exigibilă, nici o compensare neputând opera între o creanță exigibilă și una care nu are această calitate.
Pretențiile reclamanților au fost admise doar în parte și doar în favoarea unuia, în temeiul art. 276.pr.civ. pârâta - SRL, doar aceasta căzând în pretenții, va fi obligată să plătească reclamantului cheltuieli parțiale de judecată, proporțional pretențiilor ce au fost încuviințate, în sumă de 5.048,17 lei, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, cheltuieli de transport ale avocatului și onorariu avocațial.
Reclamanții și au formulat apel împotriva acestei hotărâri solicitând admiterea apelului cu consecința modificării în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii integrale a acțiunii dispunându-se rezoluțiunea protocolului încheiat la data de 17.03.2006 între părți și repunerea părților în situația anterioară precum și obligarea pârâtei SRL la plata sumei de 1.404.825,94 lei reprezentând împrumuturi acordate și nerambursate precum și cheltuieli de judecată.
Apelanții reclamanți au învederat că instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt întrucât protocolul încheiat la 17.03.2006 a cărui rezoluțiune integrală au solicitat-o și contractul de cesiune de părți sociale atestat de Registrul Comerțului în data de 2.03.2006 sunt acte juridice distincte nu alcătuiesc împreună o convenție având existență juridică de sine stătătoare.
Prin protocolul încheiat la 17.02.2009 cesionarii nu s-au obligat să plătească un preț al cesiunii pentru a putea interpreta că acest protocol este parte a contractului fiind prezentată doar situația financiară a societății SRL.
În cadrul acestui protocol s-a născut drepturi și obligații între asociații și și SRL prin noii săi asociați respectiv și SRL, renunțând la o creanță împotriva societății, protocolul echivalând cu o remitere de datorie și întrucât nu și-a îndeplinit obligația asumată creditorul acestei obligații este în drept să solicite rezoluțiunea acestui protocol.
Prima instanță a reținut în mod greșit că cedentul a renunțat la sumele împrumutate firmei în sumă de 965.942 lei întrucât acesta a renunțat la plata sumelor care depășesc suma amintită și nu la aceasta.
Apelanții reclamanți au mai învederat că pârâta SRL nu și-a executat obligațiile asumate prin contract iar această executare fiind una esențială îi îndreptățește să solicite rezoluțiunea întrucât nu executarea se datorează culpei exclusive a pârâtei iar ca efect firesc se impune repunerea părților în situația anterioară.
Pârâta SRL prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea apelului promovat de reclamanți arătând că acesta este nefundat iar în justificarea poziției procesuale adoptate a subliniat că SRL nu este parte în protocolul încheiat la data de 17.03.2006 astfel că rezoluțiunea acestui protocol nu poate produce în sarcina pârâtei consecințe de natura celor pretinse de reclamanții apelanți.
De asemenea s-a evidențiat că la data de 17.03.2006 a fost încheiată o convenție între SRL și reclamanți convenție care este în vigoare și care reprezintă un impediment pentru admiterea acțiunii.
Alte argumente evidențiate de pârâtă sunt acelea potrivit cărora susținerile apelanților potrivit cărora protocolul și convenția sunt acte distincte însă această constatare nu este natură a schimba soluția pronunțată întrucât în protocolul încheiat la 17.03.2006 nu este parte SRL iar prin convenția încheiată la 17.03.2006 s-a prevăzut expres că reclamanții renunță față de pârâtă la orice sume care se cuvin din calitatea de foști asociați care depășesc suma de 965.942 lei iar protocolul întregește convenția și contractul de cesiune de părți sociale însă desființarea acestui protocol menține efectele convenției și contractul de cesiune de părți sociale cu toate consecințele.
Pârâta a mai evidențiat că nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru pronunțarea rezoluțiunii întrucât reclamanții apelanți nu și-a îndeplinit propriile obligații asumate prin protocol sau prin convenție solicitând rezoluțiunea protocolului cu scopul de a evita îndeplinirea propriilor obligații,iar neexecutarea obligațiilor de către pârâți nu este una culpabilă făcându-se referire la prev. art.1144 și 1145.civ.
Împotriva hotărârii a formulat apel și pârâta SRL solicitând admiterea apelului schimbarea în parte a sentinței civile nr.2290/C/2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în sensul respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți.
Apelanta pârâtă a evidențiat că sunt întrunite condițiile necesare pentru admiterea apelului întrucât prima instanță s-a pronunțat plus petita acordând reclamanților mai mult decât au solicitat încălcând în această modalitate disp. art.129 alin.6 pr.civ.
Cu referire la posibilitatea operării compensării prima instanță de asemenea a ignorat prevederile legale în materie fiscală respectiv caracterul executoriu al titlului de creanță aplicând greșit dispozițiile art.85 alin.1 lit.b pr.fiscală, art.86 alin.1 pr. fiscală precum și cele ale art.111 alin.2, art.141 alin.2 și art.215 alin.1 din același act normativ.
Prima instanță a admis în raport de aceste considerente în mod greșit cererea subsidiară formulată de reclamanți nefiind îndeplinite condițiile esențiale pentru aceasta având în vedere clauzele cuprinse în protocolul și convenția încheiată între părți.
Reclamanții au formulat întâmpinare împotriva apelului declarat de pârâtă solicitând respingerea apelului arătând în ceea ce privește primul motiv de apel că instanța nu s-a pronunțat plus petita fiind vorba doar de o eroare materială iar în ceea ce privește al doilea motiv de apel arată că nu există un titlu executoriu împotriva reclamanților întrucât titlul apelantei nu este împotriva reclamanților ci este un titlu al Statului Român împotriva SRL.
Instanța de fond nu a nesocotit prevederile legale fiscale acest titlu neputând fi opus reclamanților atâta timp cât prin acesta nu s-au stabilit obligații în sarcina reclamanților.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicarea dispozițiilor legale potrivit prevederilor art.296 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Reclamanții și prin acțiunea introductivă de instanță promovată în contradictoriu cu SRL (fostă SRL), și SRL a solicitat rezoluțiunea protocolului încheiat la 17.03.2006 și repunerea părților în situația anterioară precum și obligarea pârâtei SRL la plata sumei de 1.595.484,66 lei
Reclamanții și prin acțiunea introductivă de instanță au chemat în judecată pe pârâții - SRL D, și - SRL D, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, rezoluțiunea protocolului încheiat în data de 17.03.2006 între părți și repunerea acestora în situația anterioară încheierii acestuia, obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 1.595.484,66 lei reprezentând împrumuturi acordate și nerambursate, iar în subsidiar, obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 125.005,37 lei în favoarea reclamantului reprezentând diferența de plată dintre suma de 965.942 lei la care s-a obligat prin protocolul încheiat în data de 17.03.2006 și suma achitată, respectiv 840.936,63 lei, precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 59.900,15 lei până la data de 30.09.2008, precum și de la această dată până la data plății efective, urmând să se aplice dobânda legală. S-a solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că în data de 20.03.2006, în calitate de cedenți au încheiat cu pârâții - SRL și, în calitate de cesionari, contractul de cesiune atestat de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj cu nr. 1768/20.03.2006, prin care reclamanții au cesionat către cesionari, la valoarea nominală, părțile sociale pe care le dețineau la - SRL, în prezent - SRL. La data de 17.03.2006, între aceleași părți s-a încheiat un protocol în care a fost prezentată situația economică a - SRL, la care reclamanții au deținut părțile sociale cedate, prin care cesionarii, în calitate de asociați ai - SRL s-au obligat să plătească reclamanților suma de 965.942 lei în 10 tranșe lunare, cu începere din martie până în decembrie 2006. Prin același protocol reclamantul a renunțat la sumele împrumutate firmei, evidențiate în contul 455 care depășesc suma de 965.942 lei. Până în prezent pârâta - SRL a făcut doar plăți parțiale, achitând în total suma de 840.936,63 lei, fără a respecta termenele prevăzute în protocol. Întrucât această pârâtă nu și-a îndeplinit integral obligațiile de plată a sumei de 965.942 lei în 10 tranșe lunare, așa cum s-a obliga prin protocol, în baza disp. art. 1021.civ. reclamanții au solicitat rezoluțiunea protocolului încheiat cu aceasta. Ca efect al rezoluțiunii protocolului, respectiv a punerii părților în situația anterioară, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.595,484,66 lei către reclamantul, reprezentând suma împrumutată pârâtei - SRL și nerestituită. În subsidiar, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 125.005,37 lei reprezentând suma datorată în baza contractului încheiat în data de 17.03.2006 și a penalităților de 59.900,15 lei, arătând că până în prezent pârâta nu și-a îndeplinit integral obligația de plată a sumei de 965.942 lei în 10 tranșe lunare.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 21 aprilie 2009, pârâta - SRL a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea poziției sale procesuale pârâta a arătat că reclamanții nu sunt îndreptățiți să solicite rezoluțiunea protocolului încheiat în data de 17.03.2006 deoarece aceștia nu și-au îndeplinit obligația asumată prin protocol, respectiv aceea de a suporta toate eventualele debite apărute ulterior cesiunii, ca efect al activității desfășurate de către cesionari anterior cesiunii, obligație care a fost stipulată expres în protocol. În perioada 16.06.2008-25.07.2008 la sediul pârâtei a fost efectuată o inspecție fiscală, perioada supusă controlului fiind 5.09.2003-30.04.2008, obiectul controlului vizând verificarea calculării, înregistrării și virării obligațiilor față de bugetul statului, precum și modul de respectare a disciplinei financiar-contabile, valutare și contractuale. Urmare a controlului, s-a întocmit raportul de inspecție fiscală din data de 25.07.2008, precum și decizia de impunere nr. 386/29.07.2008 prin care s-au stabilit obligații suplimentare de plată în sumă de 506.920 lei reprezentând impozit pe profit, majorări de întârziere aferente, taxa pe valoarea adăugată și majorări de întârziere aferente. Sumele stabilite în sarcina pârâtei ca urmare a inspecției fiscale se datorează exclusiv activității desfășurate de către organele de conducere ale - SRL, anterior preluării părților sociale de către cesionari și transformării societății în - SRL, fapt ce rezultă din raportul de inspecție încheiat. Cu toate că a fost atacat în instanță, actul administrativ-fiscal întocmit de către inspecția fiscală beneficiază de prezumția de legalitate și este titlu executoriu, astfel că sumele stabilite în acest act sunt creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei și drept urmare, reprezintă obligații de plată ale reclamanților, conform clauzei cuprinse în protocol. De asemenea, obligația de a suporta debitele ulterioare cesiunii a fost asumată de către reclamanți și prin convenția încheiată în data de 17.03.2006 între aceștia și - SRL, clauza cuprinsă în protocolul din 17.03.2006 fiind confirmată prin prevederile acestei convenții. Nu există o neexecutare culpabilă a obligațiilor de către pârâți, care și-au îndeplinit în mare parte obligațiile asumate prin protocol, respectiv au achitat suma de 841.936,63 lei. Cu privire la diferența de 125.005,37 lei pârâta nu trebuie să o plătească, întrucât între părți a intervenit o compensație legală. Reclamanții au solicitat rezoluțiunea protocolului cu scopul de a evita îndeplinirea obligațiilor asumate, respectiv de a plăti eventualele daune/debite, altele decât cele menționate în protocol, apărute în urma unor acțiuni de control sau pretenții ale terților datorate activității petrecute înainte de cesiunea părților sociale. Nu este posibilă repunerea părților în situația anterioară încheierii protocolului, deoarece subsecvent protocolului și convenției din data de 17.03.2006 s-a încheiat contractul de cesiune prin care reclamanții au cesionat părțile sociale în favoarea lui și a - SRL, contract în care s-a precizat că pentru părțile sociale cedate aceștia au fost despăgubiți la valoarea nominală astfel încât nu mai au nici un fel de pretenții față de societate și cesionari. De asemenea, s-a încheiat și un act adițional la statutul - SRL care și-a schimbat denumirea în - SRL, prin care au fost aduse modificări în ceea ce privește componența asociaților, sediul societății și administratori, modificările fiind operate la ORC C în baza încheierii nr. 3853/29.03.2006, încheiere care nu a fost atacată. În perioada ulterioară încheierii protocolului pârâta - SRL a realizat un volum însemnat de investiții prin achiziționarea unor construcții, linii de fabricație, mașini și utilaje, a contractat împrumuturi bancare aferente investițiilor realizate, aspecte care au modificat radical situația societății. Este neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea sa la plata sumei de 1.595.484,66 lei reprezentând împrumuturi acordate și nerambursate, deoarece prin protocolul din 17.03.2006 reclamantul a renunțat la sumele împrumutate - SRL, nefiind îndreptățit în prezent să solicite plata acestor sume. Este lipsită de suport legal și cererea reclamanților privind obligarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 59.000,15 lei până la data de 30.09.2008, precum și a dobânzilor legale aferente până la data plății efective, având în vedere că pârâții nu datorează suma de 125.005,37 lei.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul din data de 27 aprilie 2009, reclamanții au arătat că în cazul în care instanța va respinge capătul principal de cerere, prin hotărârea ce se va pronunța să dispună în subsidiar obligarea pârâtei - SRL la plata sumei de 125.000,37 lei reprezentând diferența de plată dintre suma de 965.942 lei și suma achitată precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 65.043,35 lei calculate până la data de 28.02.2009, precum și de la această dată până la data plății efective, urmând să se aplice dobânda legală, arătând în motivare că pârâta nu și-a îndeplinit integral obligația de restituire a sumei de 965.942 lei în 10 tranșe lunare.
Probatoriul administrat în fața primei instanțe a relevat structura raporturilor încheiate între părți precum și efectele actelor încheiate iar judecătorul investit cu soluționarea acțiunii a interpretat corect starea de fapt relevată reținând că actele juridice încheiate între părți distinct de denumirea acestora se completează reciproc deși trebuie subliniat că nu reprezintă un acord unic de voință ci au fost întocmite consecutiv în vederea aceluiași scop.
Prima instanță a reținut în acest context în mod corect că nu se poate reține că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru rezoluțiunea unui singur act juridic dintr-un ansamblu de acte juridice ce au fost întocmite în vederea stabilirii obligațiilor sinalagmatice ale părților.
Întocmirea unor acte juridice cu valențe diferite în scopul determinării limitelor obligațiilor sinalagmatice de către părți a fost realizată în vederea obținerii contraprestației satisfăcătoare pentru părțile convențiilor, indiferent de denumirea asociată fiecăruia din actele juridice încheiate iar scindarea obligațiilor în maniera urmărită de reclamanți nu poate fi realizată având în vedere scopul urmărit prin încheierea acestora.
Realizarea transferului drepturilor ce au făcut obiectul convenției nu poate fi paralizată prin scindarea construcției juridice realizate și analizarea fragmentată a fiecăruia din actele juridice încheiate.
Apelul reclamanților apare sub acest aspect ca fiind nefondat iar alegațiile apelanților reclamanți referitoare la persoanele în sarcina cărora s-au născut drepturi și obligații prin actul juridic a cărui rezoluțiune se solicită confirmă că acesta nu a produs efecte juridice prin el însuși pentru a putea dobândi independența necesară în vederea analizării și verificării îndeplinirii condițiilor ce se impun a fi prezente pentru a putea fi dispusă rezoluțiunea aceștia evidențiind în propriul apel că distinct de părțile semnatare ale actului obligația se naște în patrimoniul pârâtei SRL, împrejurare care nu poate avea alt fundament decât acela că actele încheiate formează împreună un ansamblu din care decurg drepturile și obligațiile sinalagmatice.
Celelalte aspecte evidențiate de apelanți reclamanți subsumându-se efectelor admiterii petitului principal al acțiunii, pentru considerentele deja evidențiate apar ca nefiind fondate limitele obligațiilor asumate neputând fi altele decât cele determinate de chiar părțile semnatare ale actelor juridice.
Alegațiile apelantei pârâte referitoare la greșita aplicare și interpretarea dispozițiilor referitoare la posibilitatea operării compensării potrivit cărora prima instanță de asemenea a ignorat prevederile legale în materie fiscală respectiv caracterul executoriu al titlului de creanță aplicând greșit dispozițiile art.85 alin.1 lit.b pr.fiscală, art.86 alin.1 pr. fiscală precum și cele ale art.111 alin.2, art.141 alin.2 și art.215 alin.1 din același act normativ sunt confirmate de conținutul prevederilor legale enunțate întrucât într-adevăr decizia de impunere emisă are caracter executoriu iar introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Aserțiunile reclamanților formulate în apărare cu privire la caracterul executoriu al titlului de creanță nu pot fi primite întrucât din chiar conținutul actelor juridice încheiate între părți și care fac obiectul prezentei acțiuni s-a născut obligația în sarcina acestora de a achita eventualele daune/debite apărute în urma unor acțiuni de control datorate activității petrecute înainte de cesiunea părților sociale cedenții obligându-se ale suporta ori prin actul administrativ fiscal s-au determinat obligații care sunt circumscrise sferei actului juridic prin care părțile și-au asumat obligațiile evidențiate anterior.
Apelul promovat de pârâtă din această perspectivă apare ca fiind fondat iar în baza disp. art.296 pr.civ. urmează a fi admis ca atare urmând a fi schimbată hotărârea atacată în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți iar în baza considerentelor evidențiate anterior și a acelorași prevederi legale apelul declarat de reclamanți urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat deSRLcu sediul în D-, jud. C împotriva sentinței civile nr. 2290/C din 05.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimbă în sensul că respinge în totalitate cererea de chemare în judecată formulată de reclamanțiișiambii cu domiciliul procesual ales la și Asociații, B str. - - - s 1et.2,.6, sector 3.
Respinge apelul declarat de reclamanți.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red./
7 ex./09.12.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mirela Budiu
