Reziliere contract comercial Spete. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

Dosar nr- Operator nr.2928

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 208

Ședința publică din 15 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Petruța Micu

JUDECĂTOR 2: Anca Buta

Grefier - -

S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta apelantă - Global SRL T și pârâta apelantă - Ferme SRL T împotriva sentinței civile nr.296/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect reziliere contract.

Apelul reclamantei apelante - Global SRL T este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar întrucât reclamanta se află în procedura insolvenței.

Apelul pârâtei - Ferme SRL T este legal timbrat cu 17048,7 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.

Dezbaterea în fond a apelurilor și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 14 decembrie 2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.296/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- s-a respins cererea formulată de reclamanta - Global SRL T, în contradictoriu cu pârâta - Ferme SRL T, s-a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată și s-au respins cererile privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

La data de 10.01.2005 au intervenit între reclamantă, în calitate de prestator, și pârâtă, în calitate de beneficiar, contractele înregistrate sub nr.6/2005 având ca obiect prestarea serviciilor de pază - Complexul Pădureni, nr.7/2005 având ca obiect prestarea serviciilor de pază - Complexul, nr.8/2005 având ca obiect prestarea serviciilor de pază - Ferma, nr.9/2005 având ca obiect prestarea serviciilor de pază - Autobaza.

La data de 24.01.2005 a intervenit între reclamantă, în calitate de prestator, și pârâtă, în calitate de beneficiar, contractul înregistrat sub nr.11/2005 având ca obiect prestarea serviciilor de pază - Ferma.

La data de 08.02.2005 au intervenit între reclamantă, în calitate de prestator, și pârâtă, în calitate de beneficiar, contractele înregistrate sub nr.12/2005 având ca obiect prestarea serviciilor de pază - Ferma, nr.13/2005 având ca obiect prestarea serviciilor de pază - Ferma.

La 13.10.2006 și 16.10.2006 reclamanta prestator a notificat pârâta în sensul rezilierii contractelor ca urmare a neexecutării obligațiilor de către beneficiar, obligații constând în: prezentarea listei persoanelor cu drept de control al sistemului de pază, lipsa informării prestatorului cu privire la iluminatul de siguranță, sistemul telefonic; nepunerea la dispoziția prestatorului a mobilierului și dotării corespunzătoare; lipsa luării la cunoștință despre conținutul proceselor-verbal zilnice întocmite de prestator; anunțarea prestatorului cu privire la modificări de natură a afecta funcționarea sistemului de securitate; lipsa formei scrise a comunicărilor dintre părți; nepermiterea personalului prestatorului de a efectua alte activități decât cele de pază.

Prin răspunsul formulat, pârâta a negat existența unei culpe în executarea propriilor obligații, în condițiile în care susținerile prestatorului cuprinse în notificări nu se bazează pe nici un document, nefiind indicată nicio împrejurare concretă. Totodată, pârâta a arătat faptul că " a executat necorespunzător obligațiile sale, întrucât paza asigurată obiectivelor a cauzat, pe parcursul derulării contractelor, prejudicii însemnate Ferme", fiind indicate împrejurările imputabile, în opinia beneficiarului, prestatorului. În continuare, pârâta a precizat că: "având în vedere comportamentul contractual de rea-credință al este neîndoielnic că nu mai dorim continuarea derulării nici unui contract cu, astfel că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. XII din contracte" "vă informăm prin prezenta că acordăm un termen de două săptămâni din data de 31.10.2006 pentru ridicarea întregii aparaturi care face obiectul contractelorîn caz contrar vom proceda la demontarea și expedierea acestora la sediul, fără a ne asuma vreo responsabilitate cu privire la eventuale deteriorări".

La data de 31.10.2006 s-a încheiat procesul-verbal de conciliere, consemnându-se absența acordului în sensul soluționării pe cale amiabilă a situației litigioase.

La data de 10.11.2006 s-a formulat cererea introductivă de instanță, prestatorul solicitând să se constate rezilierea contractelor, conform pactului comisoriu inclus în contracte. Prin cererea reconvențională, pârâta, negând existența unui pact comisoriu, a solicitat să se ia act de denunțarea unilaterală a contractelor de către beneficiar, conform poziției exprimate prin răspunsul la notificările reclamantei, mai puțin în ceea ce privește contractul nr.7/10.01.2005, a cărui încetare s-a produs prin acordul de voință al părților. Ambele părți au contestat modalitatea de denunțare a contractelor, totodată afirmând culpa părții adverse.

Clauzele contractuale în discuție au fost formulate astfel: "Capitolul XII. Rezilierea contractului. Nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una dintre părți dă dreptul părții lezate de a cere rezilierea contractului de prestări servicii și de a pretinde plata de daune interese. Contractul poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părțile semnatare cu acordarea unui preaviz, printr-o notificare care nu poate avea o durată mai mică de 60 de zile și mai mare de 90 de zile. În cazul prevăzut mai sus, are dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare atât pentru partea din contract îndeplinită pentru Beneficiar, până la denunțarea unilaterală a contractului de către Beneficiar, cât și pentru partea din contract care asigură dotarea tehnică a obiectivului. Rezilierea contractului nu va avea efecte asupra obligațiilor deja scadente între părți."

S-a reținut că, afirmând încetarea contractelor la data de 19.12.2006, conform voinței unilaterale a beneficiarului, pârâta a negat în întregime rolul instanței în aprecierea modalității de încetare a raporturilor contractuale. Este adevărat că rolul instanței de judecată este redus atunci când, într-un contract, s-a prevăzut clauza potrivit căreia contractul se desființează de drept, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, în cazul în care o parte nu-și execută obligațiile. Nu poate fi, însă, exclus în totalitate rolul instanței de judecată pentru că, chiar dacă părțile au încheiat un pact comisoriu expres, forța juridică a acestuia depinde de modul său de redactare și în plus între părți pot exista neînțelegeri în legătură cu îndeplinirea condițiilor necesare pentru desființarea contractului. În situația existenței unor asemenea neînțelegeri, ținând seama de accesul liber la justiție garantat prin art. 21 din Constituția României, partea interesată poate introduce acțiune în justiție pentru rezolvarea litigiului. Neînțelegerile între părți pot apărea atât în legătură cu neexecutarea obligațiilor asumate prin contract, cât și în legătură cu chestiunea vinovăției.

S-a mai reținut totodată că, în contractele sinalagmatice existența unei clauze accesorii de rezoluțiune (sau reziliere) în caz de neexecutare a obligației uneia dintre părți este prezumată.

Într-adevăr, părțile pot stipula expres o clauză rezolutorie, înlocuind acțiunea în rezoluțiune judiciară cu o condiție rezolutorie convențională. Pactul comisoriu, astfel definit, se interpretează restrictiv, pentru că el derogă de la principiul rolului activ al judecătorului.

Dacă părțile prevăd numai situația ca, în caz de neexecutare, contractul să fie desființat, această clauză nu face decât să reproducă regula prevăzută de art. 1020. civ.; în condițiile în care părțile au exprimat expres rezoluțiunea de plin drept, ea va opera, numai o dată cu punerea în întârziere a debitorului.

Analizând prevederile Cap.XII, invocate de către ambele părți, s-a observat că acestea se referă la două modalități distincte de încetare a contractului, prima teză - "Nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una dintre părți dă dreptul părții lezate de a cere rezilierea contractului de prestări servicii și de a pretinde plata de daune interese" vizând încetarea contractului ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale; cea de-a doua teză - "Contractul poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părțile semnatare cu acordarea unui preaviz, printr-o notificare care nu poate avea o durată mai mică de 60 de zile și mai mare de 90 de zile. În cazul prevăzut mai sus, are dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare atât pentru partea din contract îndeplinită pentru Beneficiar, până la denunțarea unilaterală a contractului de către Beneficiar, cât și pentru partea din contract care asigură dotarea tehnică a obiectivului. Rezilierea contractului nu va avea efecte asupra obligațiilor deja scadente între părți." - exclude existența culpei, exprimând posibilitatea părții implicate într-un contract cu executare succesivă de a se libera de contract. Prin urmare, instanța de fond nu a reținut derogarea convențională de la principiul rezilierii judiciare, cât timp părțile nu au făcut decât să reproducă prevederile art.1020-1021.civ.

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a solicitat recunoașterea unui pact comisoriu de gradul II, în sensul încetării contractelor prin declarația unilaterală de reziliere notificată pârâtei cu respectarea formalităților stipulate convențional.

Apărarea pârâtei, contradictorie în măsura în care concomitent a afirmat inexistența unui pact comisoriu de gradul II și a solicitat recunoașterea unui pact comisoriu de ultim grad, a împiedicat de asemenea analiza îndeplinirii obligațiilor contractuale ale părților.

Prin urmare, constatând că instanța nu a fost învestită în mod corect, de către niciuna dintre părți, în soluționarea litigiului, instanța de fond a respins cererile formulate. Obligarea părții culpabile la plata daunelor interese este cerere subsidiară pronunțării rezilierii contractelor; ambele părți, vizând recunoașterea unei date de încetare a contractelor anterioară sesizării instanței, au solicitat exclusiv să se dea eficiență unui pretins pact comisoriu, fără a formula o cerere subsidiară, de pronunțare a rezilierii, în măsură a învesti instanța conform dispozițiilor art. 112.proc.civ. Or, principiul disponibilității prevalează principiului rolului activ al instanței, instanța neputându-se substitui părților.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta - Global SRL T solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului reclamanta apelantă arată că prima instanță a dispus respingerea cererii sale de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale pe motiv că "instanța nu a fost investita corect de către niciuna dintre părți", apreciind ulterior ca nu ar fi formulat o cerere subsidiară de pronunțare a rezilierii contractelor, în măsură a investi instanța conform dispozițiilor art. 112. pronunțând această soluție, instanța de fond, în mod greșit a conchis că nu s-ar fi formulat o asemenea cerere deși petitul 2 al acțiunii sale este formulat tocmai în acest sens: "să constatați rezilierea contractelor menționate la punctul 1) al petitului.

Reclamanta apelantă apreciază că instanța de fond nu a făcut o analiză temeinică a probelor de la dosarul cauzei, nu a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii civile a intimatei pârâte, nu a analizat neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către pârâtă, încălcând prevederile art. 129 al.4 si 5 din pr. civ, care menționează că "cu privire la situația de fapt si motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale." Astfel, judecătorul, în virtutea rolului sau activ trebuia să dispună orice măsură necesară judecării cauzei, să pună în dezbaterea părtilor motivele de drept și de fapt ale acțiunii, stăruind prin orice mijloace legale pentru a preveni orice greșeala privind aflarea adevărului. De asemenea, judecătorul, înainte de a începe judecarea pe fond are obligația să asigure calificarea juridică exactă a acțiunii, nefiind ținut de temeiul juridic invocat de părți ci de obiectul cauzei, respectiv de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii, putând pune în discuție și schimbarea temeiului juridic al cererii.

Când necesitatea lămuririi unor asemenea aspecte apare după închiderea dezbaterilor - cum s-a întâmplat în speța de fată, în virtutea rolului activ și pentru respectarea principiului contradictorialității, instanța este obligată să repună pricina pe rol pentru a da posibilitatea părților să-și exprime punctul de vedere.

Reclamanta mai arată că prin contractele de servicii de pază încheiate între părți s-a convenit de comun acord cu pârâta efectuarea următoarelor activități:
servicii de pază și protecție, servicii de monitorizare și intervenție rapidă, servicii de asistență și consiliere în domeniul securității.

Totodată, s-a procedat la perfectarea unor contracte accesorii celor de pază, având ca obiect servicii de montare și implementare a tehnicii de specialitate (camere video, monitoare, harduri de înregistrare, bariere cu infraroșu, sisteme de control al patrulării) precum și acordarea de service și întreținere, urmând ca
după o perioadă de exploatare de 5 ani, acestea să intre în proprietatea
pârâtei.

Având in vedere ca deși pârâta a fost notificată în numeroase rânduri asupra neexecutării obligațiilor contractuale sau executarea acestora în mod defectuos, fără ca aceasta să-și corecteze conduita contractuală și să ia măsuri în consecință, reclamanta arată că a fost nevoită să procedeze la aplicarea prevederilor CAP.XII "Rezilierea Contractului", care statuează că "nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract ( contracte) de către una din părți dă dreptul părtii lezate de a cere rezilierea contractului de prestări servicii și de a pretinde plata de daune interese".

Potrivit art. 1073.civ. creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar, are dreptul la dezdăunare. Principiul general este acela al acoperirii integrale al prejudiciului cauzat( art. 1084. civ.). Aceasta înseamnă că debitorul obligației de dezdăunare este obligat să acopere atât prejudicial efectiv (damnum emergens) cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

Ori câtă vreme, contractele de prestări servicii pază încheiate cu pârâta au fost încheiate pe o durata de 5 ani, prestațiile efectuate de către reclamantă nefiind cu executare "uno ictu" ci cu executare succesivă, având ca termen de finalizare data de 17.01.2010, 31.01.2010, 13.01.2010, 24.01.2010 si respectiv 8.02.2010, reclamanta consideră că este pe deplin îndreptățită să solicite obligarea pârâtei la plata unor daune interese care constau tocmai în valoarea neîncasata a contractelor, daca acestea s-ar fi derulat în continuare în mod normal cu respectarea obligațiilor asumate de către pârâtă. la care ca se adaugă contravaloarea echipamentelor de monitorizare și a serviciilor de întreținere, care nu mai pot fi continuate în situația creată exclusiv din culpa pârâtei.

Reclamanta apelantă mai arată că prin notificarea adresată pârâtei prin intermediul executorului judecătoresc G, înregistrata sub nr . 66/13.10.2006 a învederat acesteia că se face culpabilă de nerespectarea prevederilor contractuale menționate in CAP .VI.B aliniat 3,6,7,8,9,10,11, CAP.XVI alin. 1,2, CAP.VII aliniat 6,7 din contractul de prestări servicii nr.6./10.01.2005 având ca obiectiv paza fermei Pădureni, paza Autobaza Pădureni, paza FNC Pădureni, adresându-i totodată invitația de a se prezenta în vederea realizării unei concilieri directe, conform art.720 l pr. civ, în data de 31.10.2006 ora 13, iar pe cale de consecință a solicitat și plata unor daune interese in cuantum de 1.214.668.44 lei, reprezentând sporul patrimonial pe care l-ar fi obținut in condiții obișnuite ale circuitului comercial, respectiv în cazul derulării contractului pe întreaga durată de valabilitate a acestuia - până în data de 10.01.2010, dacă pârâta și-ar fi executat întocmai și la timp obligațiile asumate.

Urmare acestei rezilieri, devin aplicabile dispozițiile contractului nr. 17/13.07.2005, prevăzute în CAP XII, contract accesoriu primului, astfel că reclamanta a notificat pârâta asupra obligației de a-i plăti suma de 16.422 Euro echivalent în la cursul BNR din ziua plații, reprezentând contravaloarea echipamentelor de tehnică instalate de către societatea reclamantă, echipamente a căror creditare a asigurat-o, prin plata în rate, până în anul 2010, pe considerentul derulării contractului principal.

Prin aceiași Notificare, reclamanta a învederat pârâtei nerespectarea contractului de prestări servicii nr.7/10.01.2005 având ca obiectiv paza fermelor, si, respectiv încălcarea CAP.VI.B aliniat 3,6,7,8,9,10,11, CAP.XVI alin.1,2, CAP.VII aliniat 6,7, adresându-i invitația necesară realizării unei concilieri directe în data de 31.10.2006 orele 13, la sediul societății reclamante, prezentându-le pretențiile sale de a fi despăgubiți cu suma de 2.198.617.56 lei reprezentând sporul patrimonial pe care l-ar fi obținut în condiții obișnuite ale circuitului comercial, respectiv în cazul derulării contractului pe întreaga durată de valabilitate a acestuia - până în data de 10.01.2010, dacă pârâta și-ar fi executat întocmai și la timp obligațiile asumate.

Prin Notificarea nr.67/13.10.2006 adresată pârâtei prin intermediul executorului judecătoresc G, reclamanta a învederat acesteia că se face culpabilă de nerespectarea prevederilor contractuale menționate în CAP.VI lit.B aliniat 3,6,7,8,9,10,11, CAP.XVI alin.1,2, CAP.VII aliniat 6,7 din contractul de prestări servicii nr.8/10.01.2005 având ca obiectiv paza fermei, adresându-i totodată invitația de a se prezenta în vederea realizării unei concilieri directe, conform art.720¹pr. civ, în data de 31.10.2006 ora 13, iar pe cale de consecința înțelegând să solicite plata unor daune interese în cuantum de 610.727 lei, reprezentând sporul patrimonial pe care l-ar fi obținut in condiții obișnuite ale circuitului comercial, respectiv în cazul derulării contractului pe întreaga durată de valabilitate a acestuia - până în data de 10.01.2010, dacă pârâta și-ar fi executat întocmai și la timp obligațiile asumate.

Prin aceiași Notificare, reclamanta a învederat pârâtei nerespectarea contractului de prestări servicii nr.9/12.01.2005 având ca obiectiv paza Autobaza, respectiv încălcarea CAP.VI.B aliniat 3,6,7,8,9,10,11, CAP.XVI alin. 1,2, CAP.VII aliniat 6,7, adresându-i invitația necesară realizării unei concilieri directe în data de 31.10.2006 orele 13, la sediul societății reclamante, prezentându-le pretențiile sale de a fi despăgubiți cu suma de 196.790 lei reprezentând sporul patrimonial pe care l-ar fi obținut în condiții obișnuite ale circuitului comercial, respectiv în cazul derulării contractului pe întreaga durată de valabilitate a acestuia - până în data de 12.01.2010, dacă pârâta și-ar fi executat întocmai și la timp obligațiile asumate.

De asemenea, reclamanta susține că a notificat pârâta prin același document, nerespectarea contractului de prestări servicii nr. 11/24.01.2005, având ca obiectiv paza fermei Parta respectiv încălcarea CAP.VI.B aliniat 3,6,7,8,9,10,11, CAP.XVI alin. 1,2, CAP.VII aliniat 6,7, adresându-i invitația necesara realizării unei concilieri directe în data de 31.10.2006 orele 13, la sediul societății reclamante, prezentându-le pretențiile sale de a fi despăgubiți cu suma de 505.546,56 lei reprezentând sporul patrimonial pe care l-ar fi obținut in condiții obișnuite ale circuitului comercial, respectiv în cazul derulării contractului pe întreaga durată de valabilitate a acestuia - până în data de 24.01.2010, dacă pârâta și-ar fi executat întocmai și la timp obligațiile asumate.

Urmare acestei rezilieri, devin aplicabile dispozițiile contractului nr. 19/13.07.2005, prevăzute în CAP XII, contract accesoriu primului, astfel că reclamanta susține că a notificat pârâta asupra obligației de a-i plăti suma de 11.331.18 Euro echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloarea echipamentelor de tehnică instalate de către societatea reclamantă, echipamente a căror creditare a asigurat-o, prin plata în rate, până în anul 2010, pe considerentul derulării contractului principal.

Prin Notificarea nr.65/13.10.2006 transmisă prin intermediul executorului judecătoresc G, reclamanta susține că a învederat nerespectarea contractelor de prestări servicii nr.12/08.02.2005, având ca obiectiv paza fermei și respectiv nr. 13/08.02.2005 având ca obiectiv paza fermei respectiv încălcarea CAP.VI.B aliniat 3,6,7,8,9,10,11, CAP.XVI alin. 1,2, CAP.VII aliniat 6,7, adresându-i pârâtei invitația necesară realizării unei concilieri directe în data de 31.10.2006 orele 13, la sediul societății reclamante, prezentându-le pretențiile sale de a fi despăgubiți cu suma de 784.205.24 lei (pentru contractul nr. 12/08.12.20051 și respectiv suma de 651.493,66 lei (pentru contractul nr. 13/08.12.2006) reprezentând sporul patrimonial pe care l-ar fi obținut în condiții obișnuite ale circuitului comercial, respectiv în cazul derulării contractelor pe întreaga durata de valabilitate a acestuia - până în data de 08.02.2010, dacă pârâta și-ar fi executat întocmai și la timp obligațiile asumate.

Ca o consecință, prin Notificarea nr.68/16.10.2006, emisă tot prin intermediul executorului judecătoresc G reclamanta arată că a convocat pârâta în vederea realizării unei concilieri directe în data de 3.11.2006 ora 13, la sediul societății reclamante, cu privire la rezilierea contractului nr. 18/13.07.2006, având ca obiect livrarea și instalarea de echipamente de supraveghere, solicitând plata sumei de 7754,04 Euro, reprezentând contravaloarea echipamentelor de tehnică instalate la obiectivele pârâtei, a căror creditare a asigurat-o, prin plata în rate, până în anul 2010, pe considerentul derulării contractului principal.

Reclamanta mai susține că neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă a fost constatată - prin procedura asigurării de dovezi - de către executorul judecătoresc din T, care în urma admiterii cererilor sale de către instanțele judecătorești s-a deplasat la obiectivele pentru care asigura serviciile de pază și a constatat cele reclamate în prezenta acțiune, întocmind în acest sens procese verbale care se află anexate la dosarul instanței de fond.

Împotriva aceleiași sentințe, în termen legal a declarat apel și pârâta - Ferme SRL solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate și pe fond admiterea cererii sale reconvenționale cu consecința obligării reclamantei la plata sumei de 3.091.087,20 Ron, reprezentând prejudiciu suferit de - Ferme SRL ca urmare a neexecutării de către reclamantă a obligațiilor asumate imperativ prin contractele de prestări servicii, precum și compensării judecătorești a creanței reclamantei reprezentând contravaloarea echipamentelor tehnice în cuantum de 83.039,59 Ron rămasă de achitat derivând din contractele nr.17/13.07.2005, 18/13.07.2005 și 19/13.07.2005 cu prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către reclamantă, până la concurența celei mai mici sume, cu cheltuieli de judecată în fond și în apel.

În motivarea apelului pârâta arată că sentința apelată este în parte netemeinică pentru neanalizarea logică și coroborată a probelor de la dosar și nelegală pentru încălcarea de către judecătorul fondului a prevederilor legale pe care s-a întemeiat cererea reconvențională formulată de precum și a art. 129.pr.civ.

Totodată instanța de fond nu a analizat sub niciun aspect dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale a reclamantei-pârâte limitându-se a reține că instanța nu a fost investită în mod corect de către niciuna dintre părți și, prin urmare, nu se poate pronunța cu privire la daunele solicitate.

Pârâta apelantă consideră că această motivare din sentința atacată dovedește neimplicarea și lipsa de rol activ a judecătorului fondului în soluționarea litigiului și încălcarea prevederilor art. 129(4) și 129(5) pr.civ.

Pârâta apelantă mai arată că instanța de fond comite o gravă eroare în motivarea sentinței apelate atunci când a reținut că pârâta a solicitat recunoașterea unui pact comisoriu de ultim grad, niciunul din capetele de cerere ale reconvenționalei neconținând o astfel de solicitare.

Dezvoltarea aspectelor privitoare la pactul comisoriu din cuprinsul cererii reconvenționale s-a făcut numai pentru a sublinia faptul că nu poate opera rezilierea contractelor (solicitată de reclamanta-pârâtă) această cerere fiind inadmisibilă.

Pârâta apelantă susține că așa cum a menționat în cererea reconvențională a solicitat instanței de fond să constate încetarea contractelor de prestări servicii încheiate între părți prin denunțarea unilaterală a acestora de către (6 contracte) și prin acordul de voință al părților (un contract) aspecte asupra cărora instanța fondului nu s-a pronunțat neluând în considerare argumentele pe care le-a prezentat în cererea reconvențională cauză, astfel:

- în toate contractele de prestări servicii, la cap. XII, părțile au stabilit un pact comisoriu de gradul I, fiind necesară așadar, pentru operarea rezilierii, pronunțarea de către instanță a unei hotărâri în acest sens;

- rezilierea nu putea fi invocată de către reclamantă - în calitatea sa de parte care, astfel cum a demonstrat prin probele administrate la fond, nu și-a executat propriile obligații contractuale asumate;

- denunțarea unilaterală/încetarea prin acordul părților a contractelor a intervenit la data de 19.12.2006, anterior deci pronunțării unei hotărâri care să dispună rezilierea contractelor și chiar anterior datei de 31.12.2006 - dată stabilită de ca fiind aceea de la care urma să opereze, în concepția reclamantei /pârâte, rezilierea;

- deși reclamanta nu a acceptat în mod expres denunțarea unilaterală/încetarea contractelor/contractului, nici nu a negat-o și, mai mult, a acceptat-o în fapt - părăsind pe 19.12.2006, orele 24.00, obiectivele pe care era obligată să le păzească.

Faptul că, de bună - voie, pe data de 19.12.2006 - orele 24.00, reclamanta a părăsit spațiile pârâtei (deși notificase rezilierea contractelor începând cu 31.12.2006), fără a nega în niciun fel denunțarea unilaterală inițiată de pârâtă, valorează totodată acord de încetare a efectelor contractelor (mutuus dissensus);

Pârâta apelantă susține că nu a renunțat la beneficiul termenului de 31.12.2006 și deci nu a acceptat rezilierea contractelor având în vedere că nu există o asemenea renunțare a sa făcută, potrivit prevederilor contractuale, nici în scris, nici altfel.

Pârâta apelantă mai susține că nu a recunoscut niciodată că nu și-ar fi executat propriile obligații contractuale, dimpotrivă, a susținut în permanență neexecutarea de către reclamantă a obligației esențiale de pază; părăsirea de către aceasta la 19.12.2006 a spațiilor pârâtei semnifică renunțarea reclamantei la modalitatea de încetare a contractelor prin reziliere întrucât aceasta urma să opereze după data de 31.12.2006, prin solicitarea adresată instanței de a pronunța o hotărâre în acest sens.

Cu privire la aceste aspecte pârâta arată că acestea au fost dovedite cu probele administrate în cauză.

În ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 3.091.087,20 Ron (3.141.759,97 Ron în urma efectuării expertizei contabile), reprezentând prejudiciu suferit de pârâta ca urmare a neexecutării de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contractele de prestări servicii, pârâta apelantă arată că pentru a se putea antrena răspunderea contractuală trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- nerespectarea de către parte a obligațiilor contractuale;

- existența unui prejudiciu;

- legătura de cauzalitate dintre neexecutarea obligațiilor asumate de reclamantă și prejudiciul suferit de pârâtă.

Astfel, pârâta apelantă consideră că, așa cum a dovedit prin probatoriul administrat în fața instanței de fond, în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condițiile pentru atragerea răspunderii civile contractuale a reclamantei.

Referitor la prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării de către reclamantă a obligației esențiale de pază, asumată prin contractele de prestări servicii, pârâta apelantă arată că acest prejudiciu constă în furtul de porci, mortalitatea ridicată a acestora, furturi de cabluri, tablă etc.

Se mai arată de către pârâta apelantă că din corespondența depusă la dosarul cauzei la termenul de judecată din data de 09.02.2007 chiar de reclamanta-pârâtă a reieșit existența unor cazuri de furt/tentativă de furt a animalelor și a altor bunuri. La același termen de judecată, subscrisa a depus la dosarul cauzei Acordul nr. 1666/S/16.03.2006 încheiat între părți, prin care acestea au stabilit că "suma totală de 63.287,31 RON reprezentând efectivul de animale constatat în minus la inventarierea celor 2 puncte de lucru ( și ) va fi suportat integral de către ". Acest Acord a reprezentat o recunoaștere din partea a nerespectării obligației sale de pază.

Susținerea reclamantei că acest Acord ar fi fost denunțat unilateral de către - Global SRL este nefondată, neexistând nicio dovadă în acest sens.

În ceea ce privește compensația judecătorească a creanței reclamantei fată de pârâtă derivând din contractele nr. 17/13.07.2005, 18/13.07.2005 si 19/13.07.2005 (contravaloarea echipamentelor tehnice) cu pretențiile pârâtei reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către reclamantă (astfel cum s-au solicitat la capătul 3 din petitul acțiunii), până la concurenta celei mai mici sume, pârâta apelantă arată că între părți s-au încheiat contractele de prestări servicii nr. 17/13.07.2005, 18/13.07.2005 și 19/13.07.2005, având ca obiect: servicii de montare și implementare a tehnicii de specialitate și service și întreținere a acestora și menținerea la standarde europene.

În privința acestor contracte, pârâta apelantă arată că și-a manifestat expres, prin răspunsul la convocarea la concilierea directă inițiată de reclamantă, voința în sensul încetării lor la 19.12.2006, în baza prevederilor art. XII - "Rezilierea contractului", ca urmare a încetării contractelor principale de prestări servicii.

Întrucât contractele principale au încetat, pârâta apelantă susține că și-a manifestat opțiunea în sensul încetării contractelor nr. 17/13.07.2005. 18/13.07.2005 si 19/13.07.2005, cu plata integrală a ratelor rămase neachitate pentru echipamentul prevăzut în contracte, echipament ce urma să intre în proprietatea sa.

Potrivit Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a reieșit că pârâta mai are de achitat către reclamantă o sumă în cuantum de 83.039,59 Ron:

- pentru contractul nr. 17/13.07.2005 - 49.062,58 RON;

- pentru contractul 19/13.07.2005 - 33.977,01 RON;

- ratele rămase de achitat pentru contractul nr. 18/13.07.2005 au fost facturate începând cu data de 01.02.2006 abatorului, care a fost preluat de, nemaifăcând obiectul acestui dosar.

Cu privire la penalitățile în cuantum de 85.364,70 Ron calculate de către expertiză ca fiind datorate de pârâtă către reclamantă, pârâta apelantă susține că acestea nu sunt probate. Astfel, reclamanta nu a facturat niciodată către pârâtă aceste sume, susținerile reclamantei din obiecțiunile la Raportul de expertiză, în sensul că ar exista anumite facturi stornate, nefiind probate.

Pârâta apelantă consideră că era în sarcina reclamantei, în măsura în care există, să depună aceste facturi la dosarul de fond și să le prezinte expertului contabil.

Pârâta apelantă - Ferme SRL a formulat și întâmpinare în cauză prin care a solicitat, în principal, respingerea apelului reclamantei ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă, iar în subsidiar, respingerea apelului reclamantei ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel.

Pârâta apelantă arată că prin sentința comerciala nr.1032/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dos. nr- s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei - Global RL și a fost numit administratorul judiciar.

În conformitate cu prevederile art. 20 alin.1 lit. 1) din Legea 85/2006 administratorul judiciar are printre principalele atribuții și pe aceea de a formula și susține "acțiunile în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru acesta putând angaja avocați".

Astfel, pârâta apelantă susține că în condițiile acestui text de lege singurul care poate formula sau susține acțiuni (și implicit să exercite căile de atac legale împotriva unor hotărâri judecătorești) în numele debitorului declarat în insolvență este administratorul judiciar.

Astfel cum rezultă din cererea de declararea a apelului, apelanta - reclamantă - Global SRL a formulat această cale de atac la data de 03.07.2009, când era deja deschisă (încă din 25.06.2009), procedura generală de insolvență împotriva sa, cererea de apel cât și, ulterior motivarea apelului fiind semnate de avocat.

În această situație de fapt, apelul trebuia declarat și, ulterior, motivat de către administratorul judiciar (sau de avocatul angajat de acesta) și nu de către societatea aflată în procedura insolvenței, a mai arătat pârâta apelantă.

Cu privire la acest aspect, pârâta a ridicat la ultimul termen de judecată excepția nulității apelului formulat de către reclamantă, arătând că împrejurarea că administratorul judiciar al debitoarei și-a însușit apelul formulat de reclamantă, prin apărător, nu poate acoperi faptul că apelul nu a fost semnat de o persoană legal împuternicită, astfel că acesta este nul.

Prin încheierea din 14.12.2009 Curtea a respins excepția nulității apelului având în vedere că acesta a fost declarat prin apărător ales și însușit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta apelantă arată că, criticile din motivele de apel formulate de reclamantă cu privire la starea de fapt și probele administrate sunt nefondate în ceea ce privește pretinsa neîndeplinire a obligațiilor contractuale de către pârâtă.

Obiectul contractelor de prestări servicii invocate de către reclamantă, contractul nr. 6/10.01.2005; contractul nr. 7/10.01.2005; contractul nr. 8/10.01.2005; contractul nr.9/12.01.2005; contractul nr.11/24.01.2005; contractul nr.12/08.02.2005; contractul nr. 13/08.02.2005, îl constituie asigurarea de către prestator (- Global SRL ) a unor servicii de pază, protecție, monitorizare, intervenție, asistență și consiliere în domeniul securității, și plata prețului de către beneficiar (- Ferme SRL).

Pârâta apelantă, în calitate de beneficiar, susține că și-a îndeplinit întocmai și integral obligația sa principală și esențială de plată a prețului contractelor, fapt ce nu este contestat nici de reclamantă.

În ceea ce privește cererea de despăgubiri pretinse de reclamantă, pârâta apelantă arată că aceasta este nefondată.

Se mai arată că partea căreia îi este cauzat un prejudiciu este îndreptățită, la recuperarea daunei efective și a beneficiului nerealizat, în temeiul răspunderii contractuale.

Răspunderea contractuală are ca premisă existența unui contract în ființă, iar prejudiciul se produce ca urmare a nerespectării unor obligații dintr-un contract existent, iar nu desființat.

Pârâta apelantă susține că, contractele au încetat ca urmare a denunțării unilaterale de către beneficiar, iar nu ca urmare a rezilierii acestora, în această situație fiind aplicabile dispozițiile din contracte prevăzute la Capitolul XII alin. 3, conform cărora: "în cazul prevăzut mai sus (de încetare a contractului, conform alin. 1 și 2 din Capitolul XII, ) prestatorul ( - Global SRL) are dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare atât pentru partea din contract îndeplinită pentru beneficiar (- Ferme SRL), până la denunțarea unilaterală a contractului de către beneficiar, cât și pentru partea din contract care asigură dotarea tehnică a obiectivului."

Această prevedere consacră în mod expres, inclusiv pe cale contractuală, faptul că, în cazul încetării contractelor, nu se pot solicita despăgubiri pentru partea din contracte care nu se mai execută, ci desocotirea privește exclusiv partea din contracte care a fost efectiv executată, până când contractele au încetat să mai fie în ființă.

Pârâta apelantă mai arată că prin cererea de despăgubiri formulată și prin conduita comercială dovedită, reclamanta încalcă totodată și un alt principiu esențial în materie comercială, și anume acela al obligativității acționării în vederea limitării prejudiciului.

Acesta nu a dovedit că ar fi acționat în scopul limitării pretinselor pierderi decurgând din pretinsul beneficiu nerealizat ci, dimpotrivă, încearcă să obțină întreaga valoare neîncasată a contractelor fără a presta nici o activitate pentru beneficiar (- Ferme SRL) sau al vreunei alte persoane, în locul beneficiarului inițial.

Reclamanta a solicitat, de asemenea, cu titlu de "beneficiu nerealizat" nu doar eventualul său profit ce ar fi rezultat din derularea integrală a contractelor, ci întreaga "valoare neîncasată a contractelor" care include, pe lângă eventualul profit și valoarea cheltuielilor pe care aceasta ar fi fost obligată să le efectueze pentru a fi în măsură să presteze serviciile ce formau obiectul contractelor.

Astfel pârâta apelantă arată că în raport de prevederea contractuală care permite oricăreia dintre părți să înceteze contractele prin denunțare unilaterală oricând în cursul executării acestora, independent de vreo culpă contractuală și fără nicio obligație de despăgubiri (Capitolul XII, alin. 2 din contracte), termenul de 5 ani prevăzut în Capitolul III - durata contractului este în realitate un termen contractual maxim, nerelevant sub aspectul modului de calcul al beneficiului nerealizat, câtă vreme beneficiul uneia dintre părți era condiționat permanent, pe parcursul executării succesive a contractelor, de voința celeilalte părți cu privire la continuarea sau încetarea contractelor.

Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art.294 și următoarele, în raport de motivele de apel invocate cât și de susținerile pârâtei apelante din întâmpinarea depusă la dosar, Curtea constată și reține următoarele:

Între reclamantă și pârâtă s-au încheiat în cursul anului 2005 mai multe contracte prin care reclamanta, în calitate de prestator, se obliga să presteze servicii de pază la mai multe obiective ale pârâtei, în calitate de beneficiar, respectiv prin contractul înregistrat sub nr.6/2005, reclamanta s-a obligat să presteze servicii de pază pentru Complexul Pădureni, prin contractul nr.7/2005, reclamanta și-a asumat aceleași obligații pentru Complexul, prin contractul nr.8/2005, pentru Ferma și prin contractul nr.9/2005 pentru Autobaza. Toate aceste contracte s-au încheiat în 10.01.2005, iar ulterior, la 24.01.2005, între aceleași părți s-a încheiat contractul nr.11/2005, având ca obiect prestarea serviciilor de pază la Ferma și la 8.02.2005 s-a încheiat contractul nr.12/2005 pentru Ferma și nr.13/2005 pentru Ferma.

Toate aceste contracte aveau o durată de derulare de 5 ani, însă la 13.10. și 16.10.2006, reclamanta a notificat-o pe pârâtă că înțelege să rezilieze aceste contracte ca urmare a faptului că pârâta, în calitate de beneficiar, nu și-a executat obligațiile asumate prin contract, obligații ce constau în: prezentarea listei peroanelor cu drept de control al sistemului de pază, lipsa informării prestatorului cu privire la iluminatul de siguranță și la sistemul telefonic, nepunerea la dispoziția prestatorului, respectiv a reclamantei, a mobilierului și dotării corespunzătoare, lipsa luării la cunoștință despre conținutul proceselor verbale zilnice întocmite de prestator, anunțarea prestatorului cu privire la modificări de natură a afecta funcționarea sistemului de securitate, lipsa formei scrise a comunicărilor dintre părți și nepermiterea pentru personalul reclamantei, în calitate de prestator de a efectua alte activități decât cele de pază.

Pârâta a răspuns notificărilor de reziliere a contractelor negând orice culpă în executarea propriilor obligații și arătând că susținerile reclamantei nu se bazează pe nici un document și nu indică nicio împrejurare concretă, iar pe de altă parte, a arătat că, dimpotrivă reclamanta este cea care și-a executat necorespunzător obligațiile contractuale prin aceea că a prestat într-un mod defectuos serviciile de pază ceea ce a dus la cauzarea de importante prejudicii pârâtei, astfel încât pârâta, la rândul său, a înștiințat-o pe reclamantă că nu mai dorește derularea contractelor de pază cu aceasta, iar în baza dispozițiilor art.XII din aceste contracte a înștiințat-o despre denunțarea acestora și i-a acordat reclamantei un termen de două săptămâni, începând cu data de 31.10.2006, termen în care reclamanta să își ridice întreaga aparatură montată pentru asigurarea serviciilor de pază, în caz contrar pârâta urmând să o demonteze și să o expedieze la sediul reclamantei.

Între părți s-a încercat și o soluționare amiabilă a litigiului, însă aceasta nu a avut rezultat, așa cum rezultă din procesul verbal de conciliere directă încheiat la 31.10.2006.

În fața instanței de fond reclamanta a solicitat să se constate rezilierea contractelor de pază încheiate cu pârâta, conform pactului comisoriu inclus în aceste contracte, iar pârâta prin cerere reconvențională a negat existența vreunui pact comisoriu și a solicitat să se constate că respectivele contracte au fost denunțate unilateral de către pârâtă, cu excepția contractului nr.7 din 10.01.2005 care și-a încetat efectele prin acordul de voință al părților.

Curtea reține că, atât în fața instanței de fond, cât și în apel, fiecare dintre cele două părți a invocat culpa părții adverse în respectarea contractelor de pază încheiate și fiecare a solicitat să se constate că respectivele contracte au încetat să producă efecte în baza unor dispoziții legale diferite, respectiv reclamanta a solicitat ca acestea să fie reziliate, iar pârâta a solicitat să se constate că acestea au fost denunțate unilateral la inițiativa sa.

Este adevărat că în contactele invocate, părțile au prevăzut ambele modalități de încetare a efectelor contractului, respectiv la capitolul XII, în ce privește rezilierea contractului s-a prevăzut că "nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una dintre părți dă dreptul părții lezate de a cere rezilierea contractului de prestări servicii și de a pretinde plata de daune interese, iar în ce privește denunțarea unilaterală a contractului s-a prevăzut că un contract poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părțile semnatare cu acordarea unui preaviz care nu poate avea o durată mai mică de 60 de zile și mai mare de 90 de zile, caz în care prestatorul are dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare atât pentru partea din contract îndeplinită pentru beneficiar până la denunțarea unilaterală a contractului de către acesta, cât și pentru partea din contract care asigură dotarea tehnică a obiectivului".

Cum reclamanta a susținut că respectivele contracte au încetat ca urmare a faptului că au fost reziliate de către aceasta, a solicitat, în baza prevederilor contractuale arătate mai sus, daune interese constând în valoarea neîncasată a contractelor până la expirarea perioadei de 5 ani pentru care au fost încheiate, în cuantum total de 6.286.323,60 Ron.

Pârâta negând faptul că a intervenit rezilierea contractelor și arătând că acestea au fost denunțate unilateral, a solicitat respingerea cererii de acordare de daune interese de 6.286.323,60 Ron, arătând că reclamantei nu i se cuvine plata de daune interese în cazul denunțării unilaterale a contractului, iar pe de altă parte, a solicitat prin cerere reconvențională suma de 3.091.087,20 lei, reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor de pază de către reclamantă, arătând că acest prejudiciu poate fi compensat cu creanța reclamantei pârâte reconvențional, constând în contravaloarea echipamentelor tehnice pe care le-a procurat în vederea dotării obiectivelor aparținând pârâtei și la care trebuia să asigure paza.

Cât privește culpa contractuală pârâta a negat faptul că are vreo culpă în neexecutarea corespunzătoare a contractului și a invocat, la rândul său, culpa reclamantei constând în paza necorespunzătoare a obiectivelor și anume a arătat că reclamanta și-a încălcat obligațiile asumate prin contractele de pază, prin aceea că nu a dotat corespunzător agenții de pază din punct de vedere al echipamentului, lipsind din dotarea acesteia -urile, câinii de pază utilitari, fișele video analitice, registrele de control, fapt ce a dus la pierderi importante în patrimoniul pârâtei deoarece din fermele de porci aparținând acesteia și pe care reclamanta s-a obligat să le păzească, foarte multe animale, precum și importante cantități de motorină, de tablă, etc. au fost furate.

În apel, pârâta a reiterat susținerea că respectivele contracte de pază au fost denunțate unilateral, aspect dovedit de faptul că reclamanta a părăsit toate obiectivele pentru care s-au încheiat contractele de pază, ceea ce, în opinia sa, reprezintă o acceptare tacită a acestei modalități de încetare a efectelor contractului.

Iar cu privire la solicitarea de despăgubiri a arătat, prin concluziile scrise depuse la ultimul termen de judecată că își restrânge obiectul cererii reconvenționale, solicitând ca instanța de apel să se pronunțe doar asupra capetelor 1 și 2 din cererea reconvențională, referitoare la constatarea denunțării unilaterale a contractelor în litigiu și a denunțării prin acordul de voință al părților a contractului nr.7/2005.

Totodată, pârâta a arătat că, dat fiind faptul că împotriva reclamantei a fost declanșată procedura insolvenței urmează a-și declara creanța în dosarul respectiv de insolvență.

Deși instanța de fond a respins atât acțiunea reclamantei cât și cererea reconvențională a pârâtei, considerând că cele două părți nu au investit în mod corect instanța în soluționarea litigiului, această motivare fiind necorespunzătoare în raport de aspectele de drept și de fapt invocate de părți, totuși soluția pronunțată pe fond de respingere a celor două cereri este temeinică și legală, astfel încât și cele două apeluri formulate de către părți vor fi respinse ca neîntemeiate deoarece nu s-a dovedit de către niciuna din părți faptul că se impune schimbarea în tot sau în parte a hotărârii atacate.

În analiza susținerilor contradictorii ale celor două părți, instanța de apel a avut în vedere, pe de o parte, noțiunea de culpă contractuală, iar pe de altă parte, noțiunea de respectare a clauzelor contractuale, respectiv a convențiilor încheiate între părți, conform dispozițiilor art.969-970 Cod civil.

Pornind de la aceste dispoziții legale, se constată că reclamanta nu poate beneficia de prevederile capitolului XII din contractele încheiate între părți referitoare la reziliere deoarece aceasta nu a dovedit că este "parte lezată" în înțelesul dat de dispozițiile contractuale ci, dimpotrivă, din actele și lucrările dosarului a reieșit că pârâta este cea care a suferit prejudicii importante ca urmare a activității defectuoase desfășurate de reclamantă. Ca atare, nefiind îndeplinite condițiile contractuale pentru a solicita rezilierea contractelor, reclamantei nu i se pot acorda nici daune interese.

Cum pârâta și-a restrâns cererea reconvențională, nemaisolicitând obligarea reclamantei la despăgubirile solicitate în fața instanței de fond, instanța de apel a rămas investită doar cu analiza modului în care au fost soluționate capetele 1 și 2 ale cererii reconvenționale, referitoare la modalitatea de încetare a contractelor încheiate între părți.

Cu privire la aceste aspect, Curtea constată că toate contractele și-au încetat efectele prin acordul de voință al părților, respectiv fiecare dintre părți au declarat într-o modalitate sau alta că nu mai dorește continuarea relațiilor contractuale, iar reclamanta a părăsit toate obiectivele pentru care asigura paza către societatea pârâtă la 19.12.2006, nefiind vorba, deci, nici de operarea rezilierii și nici de denunțarea unilaterală a acestor contracte.

Astfel fiind, în baza considerentelor mai sus expuse, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta - Global SRL și de pârâta - Ferme SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelurile declarate de reclamanta - Global SRL și de pârâta - Ferme SRL împotriva sentinței civile nr.296/PI/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.

Președinte, Judecător, Grefier,

- - - - - -

Red./20.01.10

tehn./ 4 ex./27.01.10

Primă instanță: Tribunalul Timiș,

judecător:

Președinte:Petruța Micu
Judecători:Petruța Micu, Anca Buta

Vezi şi alte speţe de drept comercial: