Reziliere contract comercial Spete. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.21/2008
Sedința publică din data de 07 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare - pentru pronunțare - apelul formulat de pârâta C 5 C-N împotriva sentinței comerciale nr.3722 din data de 17.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect rezilierea contractului de închiriere.
Apelul este legal timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 3722 din 17 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC C 5.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de închiriere nr. -/19 iulie 2007 având ca obiect spațiul situat în C-N- înscris în CF 1938, respectiv cota de din acest spațiu, aflată în proprietatea reclamantului.
Chiria lunară a fost convenită de părți ca fiind de 1.000 Euro pe lună, plata urmând să se facă anticipat pe 3 luni, în data de 15 lunii precedente pentru fiecare perioadă următoare.
Chiria aferentă perioadei iulie-septembrie 2007 în sumă de 3.000 Euro trebuia să fie plătită până la 16 iulie 2007.
Datorită unor neînțelegeri ivite între părți, suma a fost achitată efectiv reclamantului cu dispoziție de plată în 6 septembrie 2007.
În documentul care atestă plata se face o mențiune expresă în sensul că suma de 9.600 RON reprezintă contravaloarea chiriei aferentă spațiului închiriat pentru perioada 15 iulie 2007-15 octombrie 2007.
De asemenea, chiria aferentă perioadei 15 octombrie 2007- 15 ianuarie 2008 fost încasată de către reclamant în baza unei dispoziții de plată în 15 octombrie 2007.
Susținerile reclamantului potrivit cărora sumele nu reprezintă chiria ci doar contravaloare ocupare spațiu, nu sunt justificate, în condițiile în care în cele două documente de plată semnate de către reclamant, se face mențiunea expresă în sensul că banii au fost dați cu titlu de chirie. În plus, nu se poate acredita ideea potrivit căreia reclamantul ar putea încasa anticipat sume de bani pentru o eventuală ocupare fără drept a spațiului de către pârâtă.
Faptul că el a fost de acord cu suma de 9.600 RON respectiv suma de 10.000 RON să fie încasate cu titlu de chirie, duce la concluzia că acordul de voință al părților, cu privire la locațiune, este în vigoare, neintervenind nici o sancțiune care să afecteze valabilitatea contractului.
Rezilierea presupune desființarea cu efect pentru viitor a unui act juridic cu executare succesivă pentru neîndeplinirea culpabilă de către una dintre părți a obligațiilor contractuale.
La momentul la care pretențiile reclamantului sunt deduse judecății, pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, constând în data chiriei până la data de 15 ianuarie 2008, inclusiv, astfel încât nu se poate vorbi despre o încetare a contractului de închiriere.
În data de 19 iulie 2007 părțile au convenit ca încetarea locațiunii să aibă loc prin reziliere, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de către una dintre părți, precum și în cazul în care locatorul întârzie plata chiriei cu mai mult de 3 zile.
Se poate astfel lesne observa că este vorba de un pact comisoriu de gradul IV, rezilierea neintervenind de plin drept, ci doar ca urmare a pronunțării unei hotărâri de către instanța de judecată.
Chiar dacă reclamantul s-a adresat instanței pentru pronunțarea unei hotărâri în acest sens, faptul că ulterior el a acceptat plata chiriei, chiar anticipat, până în ianuarie 2008, echivalează cu o acceptare a continuării locațiunii, motiv pentru care pretențiile sale apar ca neîntemeiate, urmând a fi respinse.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată pretinse de către pârâtă instanța a constatat că aceasta și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei ulterior notificării sale prin executor, respectiv introducerii cererii de chemare în judecată, motiv pentru care nu s-a putut face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC C 5. C-N, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii pârâtei de obligare a reclamantului la cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial în suma dovedită cu chitanțele depuse la dosar, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, cu menținerea neschimbată a celorlalte dispoziții, cu cheltuieli de judecată în apel.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâta învederează următoarele aspecte:
Cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost eronat respinsă de către instanță.
Obiectul cererii pârâtei a fost rezilierea contractului de închiriere și evacuarea acesteia din spațiul închiriat. Cererea reclamantului a fost întemeiată pe faptul că pârâta nu ar fi achitat la timp chiria datorată. În cerere s-a arătat că pârâta ar fi avut obligația să-i remită chiria la cerere, fie să i-o expedieze prin poștă.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, pârâta a arătat că în contractul ce poartă data de 10 iulie 2007 nu este menționată nici o obligație a pârâtei de a plăti chiria prin mandat poștal la o anumită adresă sau în vreun cont menționat în contract în acest sens.
Pe cale de consecință, sunt aplicabile dispozițiile art. 1104 Cod civil, potrivit căruia plata trebuia făcută la sediul pârâtei sa la adresa imobilului ce făcea obiectul contractului de închiriere.
Pârâta a dovedit că reclamantul nu locuiește la adresa din actul de identitate și că trimițând o sumă de bani la acea adresă, mandatul s-a întors la poștă cu mențiunea că destinatarul nu locuiește la adresa indicată.
Deși la data de 6 septembrie 2007 reclamantul a acceptat contravaloarea chiriei pentru perioada iulie, august, septembrie, 1-15 octombrie, la primul termen de judecată nu a renunțat la acțiune, susținând-o în continuare.
Apoi, la data de 15 octombrie 2007 încasat din nou chiria pe luna septembrie cât și cea încasată în luna octombrie nu reprezintă chirie ci despăgubiri pentru folosirea spațiului închiriat, menținând în continuare cererea formulată.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 1079 cod civil având în vedere că acțiunea reclamantului nu a avut ca obiect plata chiriei ci rezilierea contractului și evacuarea, cereri care, corect au fost respinse de instanță. Oricum dispozițiile art. 1079 se coroborează cu cele ale art. 275 Cod procedură civilă, pentru situația în care reclamantului i-a fost admisă cererea, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Este evident că atâta timp cât după încasarea chiriei în avans, de două ori consecutiv de la data introducerii cererii de chemare în judecată, reclamantul a susținut în continuare cererea privind rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtei, acesta se află în culpă procesuală ca urmare a respingerii cererii sale și trebuia obligat la cheltuieli de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Între părți s-a încheiat contractul de închiriere înregistrat sub nr.-/19.07.2007, având ca obiect cota de 14 din spațiul situat în C-N,-, înscris în CF 1938 (7, dosar fond).
S-a negociat o chirie de 1000 euro pe lună, o plată anticipată pe 3 luni în data de 15 lunii precedente pentru fiecare perioadă următoare de 3 luni, precum și plata primei tranșe de 3000 euro, în data de 16.07.2007, care să acopere perioada iulie-septembrie 2007.
La 20.07.2007, reclamantul a notificat societatea chiriașă în legătură cu rezilierea unilaterală a contractului de închiriere pe motivul neexecutării de către chiriașă a obligației asumate în legătură cu plata anticipată la data de 16.07.2007 (f.11 dosar fond). Societății i s-a pus în vedere obligația eliberării spațiului în termen de trei zile de la primirea notificării.
Prima instanță a reținut în hotărârea pronunțată că, devreme ce reclamantul a încasat suma de 9.600 RON, respectiv de 10.000 RON cu titlu de chirie, ulterior scadenței plății, duce la concluzia că acordul de voință al părților cu privire la locațiune este în vigoare, neintervenind nici o sancțiune care să afecteze valabilitatea contractului.
În consecință, acțiunea a fost respinsă.
Cu privire la cheltuielile de judecată pretinse de societatea pârâtă, acestea au fost respinse deoarece pârâta și-a executat obligația contractuală după promovarea acțiunii, ulterior notificării sale prin executor.
Reclamantul a achiesat la hotărârea primei instanțe, însă pârâtul a declarat apel, nemulțumită fiind de modul de soluționare a cererii sale vizând cheltuielile de judecată.
Asupra acestei chestiuni litigioase, Curtea reține următoarele:
Modul de soluționare a cererii pârâtei privind obligarea reclamantului la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu dezbaterea cauzei în primă instanță, este eronat.
Astfel, cu privire la obligația principală a locatarului, aceea de plată a cuantumului chiriei se va reține că, în lipsă de stipulație expresă în contract cu privire la locul plății, urmează a se face aplicarea art.1104 Cod civil.
Pe de altă parte, locatarul a încercat să se elibereze de obligația ce-i incumbă, expediind suma de bani corespunzătoare la adresa locatorului din contract, însă mandatul poștal a fost returnat, pe considerentul că destinatarul nu locuiește la adresa de expediție.
Intrând în posesia sumei de bani datorată cu titlu de chirie, pe parcursul litigiului, reclamantul nu a înțeles să renunțe la judecarea acțiunii, deși neîncasarea chiriei la termen s-a datorat culpei sale potrivit celor mai sus reținute.
În aceste condiții, culpa procesuală îi aparține și devin incidente nu dispozițiile art. 275.pr.civ. cu privire la recunoașterea pretențiilor reclamantului de către pârât la prima zi de înfățișare, ci dispozițiile art. 274.pr.civ. conform cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În baza acestor considerente, conform art. 296.pr.civ. se va admite apelul declarat de pârâta SC C 5 C-N împotriva sentinței comerciale nr. 3722/17.10.2007, care va fi schimbată în parte, în sensul admiterii cererii pârâtei de obligare a reclamantului la plata sumei de 3200 lei cheltuieli de judecată în prima instanță, constând în onorariu avocațial (74,75), menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
În baza art. 274.pr.civ. de asemenea, reclamantul-intimat va fi obligat la plata sumei de 100 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea apelantei-pârâte, cheltuieli ocazionate cu plata onorariului avocațial (5).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC C 5 C- cu sediul în C-N-. 6 jud.C împotriva sentinței comerciale nr.3722 din 17 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite cererea de obligare a reclamantului cu domiciliul în C-N-. 9 jud. C la plata sumei de 3.200 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe reclamantul-intimat să-i achite pârâtei - apelante suma de 100 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Red./
5 ex./26.02.2008
Jud.fond.-
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar
