Reziliere contract comercial Spete. Decizia 254/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 254
Ședința publică de la 21.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de către apelanta-reclamantă &. 2002 și apelanta-pârâtă CO INTERNATIONAL, împotriva sentinței comerciale nr. 14230/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07.05.2009, fiind consemnate în încheierea de la acel termen, care face corp comun cu prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea consecutiv, pentru data de 14.05.2009 și apoi pentru astăzi, 21.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 18.10.2006, reclamanta &. 2002 a chemat în judecată pe pârâta CO INTERNATIONAL, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rezilierea contractului de antrepriză încheiat la data de 01.11.2005 între părți și să oblige pârâta la plata de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, în cuantum de 39.838 lei și la plata de penalități de întârziere, în sumă de 199.500 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că, în calitate de beneficiar, a încheiat la data de 01.11.2005 cu pârâta, în calitate de antreprenor, un contract de antrepriză, în temeiul căruia pârâta s-a obligat ca, în schimbul prețului primit, să execute și să predea "la cheie", cu materiale proprii și pe riscul său, amenajarea și repararea interiorului și exteriorului imobilului situat în B,-, sector 3, lucrările care făceau obiectul convenției fiind descrise în Anexa 1, recepția lor urmând să se efectueze pe faze de execuție.
Reclamanta a susținut că, deși și-a îndeplinit cu bună-credință obligațiile care îi reveneau, pârâta, în mod culpabil, nu a înțeles să execute lucrările la termenele și în condițiile stipulate.
Astfel, în ceea ce privește lucrările de amenajare a părții interioare a imobilului, părțile au stabilit ca durata lor de execuție să fie de 42 de zile de la semnarea contractului, recepția finală urmând a avea loc cel mai târziu la data de 21.12.2005. Reclamanta a precizat că pârâta a înregistrat întârzieri foarte mari în îndeplinirea obligațiilor, iar o serie de lucrări prezintă numeroase lipsuri și vicii.
În acest context, a arătat că pârâta nu a efectuat "pregătirea instalațiilor pentru sisteme de aer condiționat", lucrarea fiind prevăzută la pct. 8 al Anexei 1 și achitată. De asemenea, a mai arătat că pârâta a executat în mod defectuos lucrările de montare a acoperișului, astfel încât în urma ploilor și ninsorilor au apărut infiltrații de apă ce au cauzat pagube însemnate. Totodată, reclamanta a afirmat că, deși pârâta s-a obligat să înlocuiască toate ferestrele imobilului cu tâmplărie de culoarea stejarului și geam termopan, doar ferestrele exterioare sunt de o astfel de culoare, celelalte fiind albe. Reclamanta a mai susținut că, la acestea, se adaugă o serie de vicii ale lucrărilor - fără a le detalia.
Pe de altă parte, reclamanta a arătat că pârâta nu a înțeles să execute lucrările de amenajare a părții exterioare a imobilului, cu toate că termenul de predare a fost stabilit la 30.04.2006.
clauzele cuprinse în art. 3.5, 3.7 și 4.1 din contract, dar și dispozițiile art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat de neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a acestor lucrări.
De asemenea, invocând prevederile art. 7.1 din contract, a solicitat și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, în sumă totală de 199.500 lei, calculate la valoarea totală a lucrării.
La data de 19.12.2006, pârâta a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională - prin care a solicitat anularea clauzei cuprinse în art. 7.1 din contractul de antrepriză încheiat între părți la 01.11.2005, în considerarea vicierii consimțământului său prin dol.
În motivarea cererii reconvenționale, a susținut că a acceptat clauza penală, doar în considerarea încrederii pe care a avut-o în Dl. avocat, care a asigurat consultanță juridică și societății pârâte.
S-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu, testimonială, precum și două expertize tehnice. De asemenea, a fost efectuată de către prima instanță și o cercetare la fața locului.
Prin sentința comercială nr. 14230/23.12.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte cererea principală, a dispus rezilierea contractului de antrepriză încheiat între părți la 01.11.2005, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 39.838 lei, cu titlu de despăgubiri, 39.838 lei, reprezentând penalități de întârziere și 8.580 lei - cheltuieli de judecată și a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că o serie de lucrări au fost executate defectuos. Astfel, a constatat că în jgheabul de beton situat pe acoperiș, pentru colectarea apelor pluviale, nu s-a realizat vreun jgheab de tablă, așa încât apa s-a scurs prin vechiul jgheab de beton al casei, dar și că tâmplăria PVC de la ferestre este executată în exterior în culoare și model stejar, iar în interior - cu profiluri albe, în contradicție cu prevederile contractuale. A mai reținut că degradările apărute la zugrăveli sunt datorate viciilor de execuție a acestora și unor vicii ascunse ale clădirii, că treptele de scară și mâna curentă nu au fost vopsite, dar și că lucrările la fațadă nu au fost executate. În acest context, prima instanță a înlăturat susținerile pârâtei, legate de faptul că nu deținea autorizațiile necesare angajării unei astfel de lucrări, reținând că expertul a tras concluzia că pârâta avea posibilitatea de a monta schele atipice pe latura din dreapta a imobilului, fără acordul vecinilor, iar pentru celelalte laturi acordul nu era necesar, accesul la imobil fiind lesne asigurat.
Tribunalul a evocat clauzele cuprinse în art. 3.1 și 3.7 din contract și a constatat că pârâta nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile asumate, așa încât, în temeiul art. 1020 și 1021.civ. a dispus rezilierea acestuia.
În continuare, prima instanță a admis integral cererea reclamantei, de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor, constatând că aceasta a apelat la alte societăți ce activează în domeniul construcțiilor pentru remedierea lucrărilor executate necorespunzător și pentru executarea celor care nu au fost efectuate de către pârâtă.
A obligat însă pârâta la plata de penalități, în cuantum egal cu cel al despăgubirilor, raportându-le la prejudiciul real efectiv suferit de către reclamantă, ținând cont de faptul că pârâta a efectuat parțial lucrările și având în vedere și dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002.
Pe de altă parte, Tribunalul a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea reconvențională, reținând că afirmațiile referitoare la pretinsa dirijare a exprimării voinței pârâtei de către avocat nu au fost dovedite.
Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.
Astfel, apelanta-reclamantă &. 2002 a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în tot a cererii principale și obligării pârâtei la plata integrală a penalităților de întârziere, în cuantum de 199.500 lei.
În motivare, apelanta-reclamantă a arătat că, potrivit art. 7.1 din convenția părților, "în cazul în care nu respectă termenele din contract, Beneficiarul va pretinde o penalitate de 0,25%/zi, pentru fiecare zi de întârziere a predării/recepției finale, calculată la valoarea totală". Astfel, apelanta-reclamantă a susținut că cererea sa privind obligarea intimatei-pârâte la plata penalităților este conformă clauzei mai sus enunțate, acestea fiind calculate prin raportare la valoarea totală a contractului (76.000 euro), iar nu la valoarea prejudiciului care i-a fost cauzat. Totodată, apelanta a criticat considerentele primei instanțe, care a redus câtimea penalităților acordate motivat de faptul că pârâta a efectuat o parte dintre lucrări, afirmând că executarea unor lucrări este lipsită de relevanță, atât timp cât a existat o întârziere culpabilă în finalizarea lor. De asemenea, referirile instanței de fond la dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 au fost apreciate ca irelevante, atât timp cât penalitățile au fost calculate prin raportare la valoarea totală a contractului, potrivit clauzei penale citate anterior, fără aod epăși.
Prin urmare, invocând clauza cuprinsă în art. 7.1 din contract, care se impune părților cu forța legii, potrivit art. 969.civ. apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului propriu.
Apelanta-pârâtă CO INTERNATIONAL a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii principale și admiterii celei reconvenționale.
În motivare, apelanta-pârâtă a arătat că prima instanță nu a ținut seama de probele administrate, în special de expertiza tehnică, ci s-a limitat la a admite pretențiile reclamantei, fapt ce denotă superficialitate în examinarea cauzei. Apelanta-pârâtă a negat afirmația reclamantei, potrivit căreia lucrările ar fi fost executate cu întârziere, arătând că susținerea sa se întemeiază pe procesele-verbale de predare, în care partea adversă a recunoscut că lucrările au fost finalizate în bune condiții și la termenele stabilite. În ceea ce privește recepția numită în contract "finală", apelanta-pârâtă a precizat că aceasta este, în fapt, ultima recepție a lucrărilor de interior și a susținut că ea a fost efectuată la data de 30.01.2006 (iar nu la 21.12.2005), datorită faptului că a executat o serie de lucrări suplimentare, neprevăzute în contract, dar relevate de raportul de expertiză, printre care montarea unor grupuri sanitare suplimentare, efectuarea unor lucrări de reparații la centrala termică, dislocarea a cca. 30% din planșeul de la etajul 2 și înlocuirea structurii de rezistență din lemn a acestuia, care era putrezită.
În ceea ce privește "pregătirea instalațiilor pentru sisteme de aer condiționat", apelanta-pârâtă a arătat că și-a executat această obligație, prin instalarea unui tablou de siguranțe separat și montarea instalației electrice. A mai arătat că montarea acoperișului nu a fost defectuoasă, cauza infiltrațiilor constituind-o structura scurgerii (îngustă și făcută din beton) preexistente. Apelanta-pârâtă a precizat că jgheabul s-a înfundat cu frunze, din motive ce nu-i sunt imputabile, dar că a efectuat reparațiile necesare. De asemenea, a mai arătat că tâmplăria PVC pe care a montat-o este de culoarea stejarului la exterior, fiind recepționată de către reclamantă, prin încheierea unui proces-verbal în care s-a confirmat expres executarea ei conform contractului.
Pe de altă parte, apelanta-pârâtă a precizat că nu a executat lucrările de exterior, întrucât vecinii imobilului nu i-au permis accesul, pentru instalarea schelelor. A mai subliniat că reclamantei îi revenea obligația de a asigura accesul nestingherit pe teren, potrivit art. 6.2 din contract. În acest context, apelanta-pârâtă a arătat că nu s-a angajat la efectuarea unor lucrări care ar fi presupus alpinism utilitar, deoarece nu avea nici mijloacele, nici autorizările necesare.
Totodată, a afirmat că cererea reclamantei legată de obligarea sa la plata penalităților este lipsită de temei, întrucât și-a executat toate obligațiile privitoare la interiorul clădirii, iar lucrările de exterior nu au putut fi efectuate datorită nerespectării de către cealaltă parte a propriilor obligații. De asemenea, a mai arătat că este abuzivă clauza penală, atât timp cât penalitatea stabilită în sarcina sa urmează să fie aplicată la întreaga valoare a contractului, pe când cea stabilită în sarcina părții cocontractante urmează a se calcula doar la valoarea facturii neachitate. Invocând art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002, CO INTERNATIONAL a arătat că debitul principal, asupra căruia ar trebui calculate penalitățile nu îl poate constitui întreaga valoare a lucrărilor, ci diferența neexecutată.
În altă ordine de idei, apelanta-pârâtă a afirmat că susține cererea sa reconvențională în continuare, în măsura în care reclamanta pretinde, în apelul său, penalități prin raportare la valoarea întregului contract, subliniind că motivele cererii sale se regăsesc în cuprinsul cererii adresate primei instanțe.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, prin prisma criticilor aduse de către apelante, Curtea reține următoarele:
La data de 01.11.2005, &. 2002, în calitate de beneficiar și CO INTERNATIONAL, în calitate de antreprenor, au încheiat un contract de antrepriză, în temeiul căruia antreprenorul s-a obligat ca, în schimbul prețului primit, să execute și să predea "la cheie", cu materiale proprii și pe riscul său, amenajarea și repararea interiorului și exteriorului imobilului situat în B,-, sector 3, lucrările care făceau obiectul convenției fiind descrise în Anexa 1, recepția lor urmând să se efectueze pe faze de execuție.
Apelanta-reclamantă susține că, deși obligațiile care îi reveneau au fost îndeplinite cu bună-credință, apelanta-pârâtă, în mod culpabil, nu a înțeles să execute lucrările la termenele și în condițiile stipulate și, dezvoltând aceste susțineri, a arătat că nu a fost efectuată "pregătirea instalațiilor pentru sisteme de aer condiționat", că lucrările de montare a acoperișului au fost defectuos executate și că, deși pârâta s-a obligat să înlocuiască toate ferestrele imobilului cu tâmplărie de culoarea stejarului și geam termopan, doar ferestrele exterioare sunt de o astfel de culoare, celelalte fiind albe. De asemenea, a arătat că pârâta nu a înțeles să execute lucrările de amenajare a părții exterioare a imobilului.
În Anexa 1 contractului (filele 16-17 din vol. I al dosarului de fond), părțile au stabilit lucrările ce urmau a fi executate de antreprenor.
Procedând la examinarea fiecărei susțineri a apelantei-reclamante, vizând lucrările executate necorespunzător sau neexecutate de către apelanta-pârâtă, Curtea constată că, la pct. 8 din Anexa 1, părțile au consemnat "pregătirea de instalație pentru sisteme de aer condiționat".
Raportul de expertiză a relevat că apelanta-pârâtă a executat pregătirea instalației electrice, creând circuite separate și cu trasee separate până la locul de instalare a aparatelor de ventilație.
Această împrejurare este recunoscută de apelanta-reclamantă, în răspunsul la întrebarea nr. 9 din interogatoriu, care însă susține că îndeplinirea obligației de "pregătire a instalației pentru sisteme de aer condiționat" presupunea și montarea conductelor de agent de răcire; în schimb, apelanta-pârâtă a arătat că o astfel de lucrare nu putea fi executată, deoarece nu erau procurate aparatele respective și nici nu avea o schemă de montaj a acestora. În opinia expertului, asemenea conducte sunt, de obicei, furnizate o dată cu aparatura de aer condiționat, iar dacă lungimea traseului este mai mare decât lungimea conductelor, acestea ar putea fi procurate separat, dar adaptarea instalației trebuie realizată de un personal specializat, deoarece mai multe elemente - distanțe, diferențe de nivel, pante, puterea aparatelor, etc. - trebuie luate în calcul.
Pentru a stabili dacă apelanta-pârâtă a executat această lucrare, Curtea ia act de faptul că, așa cum părțile au agreat să consemneze în Anexa 1 contractului, noțiunea de "pregătire a instalației pentru sisteme de aer condiționat" nu a fost detaliată, părțile neînțelegând să definească, în mod neechivoc, lucrările care urmau să se circumscrie noțiunii de "pregătire a instalației pentru sisteme de aer condiționat", ceea ce conferă clauzei un caracter îndoielnic.
Așa fiind, devin aplicabile dispozițiile art. 983.civ. potrivit cărora "când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă".
Cum apelanta-pârâtă, în calitate de antreprenor, este partea ce s-a obligat să pregătească instalația pentru sisteme de aer condiționat, iar părțile nu au precizat lucrările pe care această obligație le-ar fi presupus necesar a fi executate, pentru aoa precia ca îndeplinită, în interpretarea clauzei potrivit normei cuprinse de art. 983.civ. Curtea apreciază că lucrările efectuate de apelanta-pârâtă se încadrează în categoria unora de natură să pregătească instalația pentru sisteme de aer condiționat, așa încât reține această obligație, asumată de pârâtă, ca fiind îndeplinită.
În schimb, lucrările de montare a acoperișului au fost defectuos realizate. Expertiza a relevat faptul că în jgheabul de beton de la fața superioară a ului nu s-a realizat nici un jgheab de tablă, iar apa a continuat să se scurgă prin vechiul jgheab de beton, ceea ce a permis infiltrarea apelor în peretele de, fapt care a degradat zugrăvelile și a fost de natură să afecteze funcționarea instalației electrice.
Probele cu înscrisuri și cu expertiză, administrate în fața instanței de fond au arătat că, în vederea remedierii deficiențelor determinate de apariția infiltrațiilor, dar și pentru reparația jgheaburilor, apelanta &. 2002 a încheiat un contract cu, valoarea lucrărilor executate fiind de 1.200 lei, potrivit facturii fiscale nr. -/18.05.2006 (fila 172 din vol. I al dosarului de fond).
Curtea reține și că o serie de alte lucrări de interior au fost în mod necorespunzător executate.
Astfel, în mai multe birouri ale imobilului, zugrăveala este crăpată sau umflată, scările și balustradele sunt slab finisate, ușile nu se închid cu ușurință, îmbinările între gresie și faianță nu sunt chituite, de la unele prize electrice lipsesc capacele, la unele balcoane îmbinările dintre tocul ușilor și gresie sunt nefinisate, etc.
În vederea remedierii acestor deficiențe, apelanta-reclamantă a încheiat cu PRINT contractul nr. 13/2006, în temeiul căruia i-a achitat acesteia din urmă suma totală de 12.550 lei (filele 164-171 din vol. I al dosarului de fond). Expertul a subliniat însă că în cadrul lucrărilor efectuate de către PRINT se regăsesc și unele ce nu figurau în contractul dintre părțile litigante, în valoare totală de 927,3 lei (rafturi, vopsitoria caloriferelor, rezolvarea infiltrațiilor de la coșul de fum, rezolvarea problemei evacuării căldurii).
În ceea ce privește obligația intimatei-pârâte de a înlocui toate ferestrele imobilului cu tâmplărie de culoarea stejarului și geam termopan - stabilită ca atare la pct. 7 al Anexei 1, Curtea reține că doar ferestrele exterioare sunt de o astfel de culoare, iar celelalte sunt albe.
O asemenea lucrare încalcă evident prevederile contractuale, iar raportul de expertiză a evaluat daunele interese pentru prejudiciul astfel cauzat la suma de 5.086 lei (fila 77 din vol. II al dosarului de fond).
Curtea mai reține și că lucrările de amenajare a exteriorului nu au fost executate de antreprenor. Pe de altă parte, se cuvine subliniată și atitudinea apelantei-reclamante, care nu a înțeles să asigure accesul muncitorilor pe șantier, deși o asemenea obligație îi revenea, potrivit art. 6.2 din contract. Această împrejurare apare ca fiind importantă, având în vedere particularitatea clădirii, edificată pe limita de proprietate, în tot sau în parte, pe fiecare latură a sa, fapt care ar fi presupus, în lipsa posibilității de acces de la nivelul solului, efectuarea lucrărilor cu alpiniști edilitari. Expertul a arătat că era posibilă montarea unor schele atipice, dar Curtea apreciază că o atare soluție ar fi putut pune în pericol integritatea fizică a persoanelor.
Trebuie, de asemenea, avut în vedere că apelanta-reclamantă nu a achitat contravaloarea lucrărilor de exterior, așa încât, fiind reținută și culpa acesteia în neexecutarea lucrării, rezultă că cererea sa de obligare a intimatei-pârâte la plata contravalorii acestei lucrări nu este întemeiată.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea constată că lucrările neexecutate sau executate necorespunzător de apelanta-pârâtă reprezintă un procent de cca. 10% din ansamblul lucrărilor menționate în contract și în anexă. O astfel de constatare este susținută și în primul raport de expertiză efectuat în dosar (fila 132 din vol. I al dosarului de fond).
Susținând că și-a respectat propriile obligații, iar apelanta-pârâtă nu și le-a îndeplinit pe cele care îi reveneau, în mod culpabil, apelanta-reclamantă a solicitat rezilierea convenției.
. ca sancțiune de drept civil care constă în desființarea pentru viitor a contractului, rezilierea intervine dacă una dintre părți nu își execută, în mod culpabil, obligațiile pe care și le-a asumat.
Obligația neexecutată trebuie să fie esențială, pentru a putea fi aplicată sancțiunea rezilierii. În condițiile în care probele relevă doar o neexecutare minoră, în raport de ansamblul lucrărilor angajate, Curtea apreciază că măsura în care neexecutarea lucrărilor a fost dovedită nu justifică desființarea contractului. Chiar dacă s-ar putea susține că, în raport de data la care s-a pretins rezilierea, neexecutarea lucrărilor de exterior poate să apară pentru beneficiar ca fiind esențială, trebuie reiterată concluzia expusă anterior, potrivit căreia neefectuarea acestor lucrări poate fi imputată și apelantei-reclamante, așa încât aceasta nu ar putea pretinde rezilierea doar datorită unei astfel de cauze.
Curtea constată însă că menținerea contractului nu împiedică obligarea pârâtei la plata daunelor-interese cauzate de neexecutarea ori de executarea necorespunzătoare a lucrărilor.
Potrivit art. 3.5 din contractul părților, "în cazul în care la recepțiile preliminare sau la recepția finală se constată eventuale lipsuri sau deficiențe ale lucrărilor executate, va înlătura și remedia aceste deficiențe pe cheltuiala sa". De asemenea, art. 4.1 din contract stabilește că antreprenorul se obligă ca, în cadrul termenului de garanție "să remedieze eventualele defecte de calitate". Clauzele contractuale evocate mai sus reiau dispoziția cuprinsă în art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcții.
Așa fiind, reținând că antreprenorul a executat defectuos lucrările reținute în considerentele prezentei decizii, dar și că prejudiciul cauzat beneficiarului este de 17.908,7 lei, constatând și că prima instanță a admis integral cererea reclamantei privind plata despăgubirilor, fără să-și motiveze în detaliu hotărârea, Curtea va admite apelul declarat de către apelanta-pârâtă și, în temeiul art. 296.proc.civ. va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va admite în parte cererea principală și va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 17.908,7 lei, cu titlu de despăgubiri. La stabilirea acestei sume, au fost avute în vedere plățile făcute de către reclamanta-pârâtă către PRINT (12.550 lei), din care s-a scăzut suma de 927,3 lei, reprezentând lucrări care nu fuseseră convenite și cu pârâta-reclamantă, dar și plata făcută către (1.200 lei) și prejudiciul evaluat de expert pentru montarea defectuoasă a ferestrelor (5.086 lei). De asemenea, pe cale de consecință, pârâta-reclamantă va fi obligată la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 4.163 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, calculate în limita pretențiilor admise.
Considerentele expuse mai sus conduc către concluzia că, urmare a schimbării în parte a sentinței atacate, capetele de cerere prin care reclamanta-pârâtă a solicitat rezilierea contractului și obligarea pârâtei-reclamante la plata diferenței de sumă, estimată ca daune-interese vor fi respinse, ca neîntemeiate.
Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că încheierea proceselor-verbale, prin care părțile au recepționat o parte din lucrări nu înlătură constatarea instanței, potrivit căreia, ulterior, s-a dovedit că lucrările au fost necorespunzător executate.
Încheierea acelorași procese-verbale probează, însă, netemeinicia capătului de cerere prin care apelanta-reclamantă a solicitat plata penalităților și, pe cale de consecință, netemeinicia apelului său și justețea cererii apelantei-pârâte, de schimbare a sentinței atacate, în sensul respingerii acestui capăt de cerere.
Potrivit art. 7.1 din contract, "în cazul în care nu respectă termenele din Contract, Beneficiarul va pretinde o penalitate de 0,25%/zi, pentru fiecare zi de întârziere a predării/recepției finale calculată la valoarea totală".
Rezultă, așadar, căpenalitatea este datorată pentru întârziere în executare, dar nu pentru executarea necorespunzătoare.
Or, așa cum rezultă din procesele-verbale depuse la dosar (filele 24, 27, 30, 33, 36 și 39 din vol. I al dosarului de fond), părțile au notat că lucrările executate (printre ele regăsindu-se și cele constatate de către C ca fiind necorespunzătoare) au fost finalizate la termenul stabilit în contract.
Prin urmare, Curtea constată că, în condițiile în care a recunoscut finalizarea lucrărilor în termen, apelanta-reclamantă nu poate pretinde părții adverse plata penalităților, de vreme ce acestea erau datorate doar pentru executarea cu întârziere.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 296.proc.civ. apelul declarat de apelanta-reclamantă urmează să fie respins, ca nefondat.
Aceleași argumente conduc la soluția schimbării sentinței atacate, în apelul admis al apelantei-pârâte, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei-reclamante la plata penalităților de întârziere.
Nu este, însă, fondată critica adusă de apelanta-pârâtă soluției date cererii reconvenționale, întrucât, în deplin acord cu prima instanță, Curtea constată că nu au fost dovedite susținerile referitoare la vicierea consimțământului prin dol, prin eventuale manopere ale avocatului; în acest context, trebuie subliniate dispozițiile art. 960 alin. 2.civ. potrivit cărora "dolul nu se presupune". Așa fiind, dispozițiile sentinței atacate vizând soluția dată cererii reconvențională urmează să fie menținute.
În temeiul art. 274 alin. 1, raportat la art. 298.proc.civ. va obliga intimata &. 2002 la plata către apelanta CO INTERNATIONAL a sumei de 1.252,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, calculate în măsura în care criticile apelantei s-au probat ca justificate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-reclamantă &. 2002, cu sediul ales în B, str. -. -, nr. 104, -. 2,. 29, sector 3 - la Cabinetul Individual de Avocatură " ", împotriva sentinței comerciale nr. 14230/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă CO INTERNATIONAL, cu sediul în B,--111, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr. 14230/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- și în consecință:
Schimbă în parte sentința comercială nr. 14230/23.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în sensul că:
Admite în parte cererea principală.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumelor de 17.908,7 lei, cu titlu de despăgubiri și 4.163 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond.
Respinge, ca neîntemeiate, capetele de cerere prin care reclamanta-pârâtă a solicitat rezilierea contractului de antrepriză încheiat la data de 01.11.2005 între părți și obligarea pârâtei-reclamante la plata penalităților de întârziere și a diferenței de sumă, estimată ca daune-interese.
Menține dispozițiile sentinței atacate vizând soluția dată cererii reconvenționale.
Obligă intimata &. 2002 la plata către apelanta CO INTERNATIONAL a sumei de 1.252,15 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - I - - -
Red. Jud. /4 ex./12.06.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
