Reziliere contract comercial Spete. Decizia 271/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
(Nr. în format vechi 108/2008)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.271
Ședința publică din data de 20.05.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă &, împotriva sentinței comerciale nr.11931/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 20.05.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.11931/23.10.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - & A prin care s-a solicitat în contradictoriu cu pârâții și pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate intervenită rezilierea contractului de construire și vânzare imobiliară cu plata în rate nr.119/10.10.2003 încheiat între părți, urmare îndeplinirii pactului comisoriu de ultim grad prevăzut de art.VII alin.2 din contract și să se dispună evacuarea pârâților din construcția edificată pe lotul E 13, situat în Comuna, Șos.- - Tunari nr.4C. județul I, cu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că expertiza contabilă administrată în cauză a stabilit că pârâtul a plătit suma de 121.951,01 lei reprezentând obligația totală de plată pentru perioada august 2005 - mai 2007, dar și faptul că la data de 03.04.2007, au fost recuperate toate restanțele înregistrate, iar plata ratelor aferente lunilor aprilie și mai 2007 s-a făcut chiar în avans.
A constatat instanța, după interpretarea clauzei inserată la art.7.2 alin.2 din contractul de execuție construcție cu plata în rate nr.119/10.10.2003, în condițiile art.977 și următoarele Cod civil, că intenția părților a fost ca rezilierea convenției să opereze după transmiterea unei notificări către debitor prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu 15 zile înainte de data la care rezilierea devine efectivă.
Instanța fondului a reținut că reclamanta nu a dovedit comunicarea notificării nr.806/16.09.2004 prin care anunța pârâtul că a reziliat contractul, iar ulterior datei acestei notificări, cele două părți au încheiat actele adiționale din 28.06.2005 și din 29.08.2005, rezultând că reclamanta a revenit asupra intenției de reziliere.
A concluzionat, prima instanță că, debitorul, deși tardiv, a executat obligațiile, iar reclamanta nu a probat notificarea rezilierii, situație în raport de care, nu s-a putut face aplicarea dispozițiilor art.225 pr.civ. urmare neprezentării pârâtului pentru a răspunde la interogatoriu, cererea dedusă judecății apărând neîntemeiată, inclusiv în privința capătului de acțiune privind evacuarea și, a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței fondului a declarat apel, în termen legal, reclamanta &, criticile formulate privind netemeinicia și nelegalitatea acesteia, fiind motivate în drept pe dispozițiile art.282 și următoarele pr.civ.
După prezentarea istoricului relațiilor contractuale derulate între părțile în litigiu în baza contractului de construire și vânzare imobil cu plata în rate nr.119/10.10.2003, apelanta a învederat că sentința atacată este neîntemeiată, susținând în esență următoarele critici:
-în mod greșit a fost respinsă acțiunea, deși s-a reținut de prima instanță în baza concluziilor expertizei contabile că pârâtul intimat a îndeplinit cu întârziere obligațiile de plată, începând cu perioada martie - aprilie 2006 și până în ianuarie 2007, numărul zilelor de întârziere variind între 211 zile, 180 zile etc și, până la 1 zi de întârziere, astfel încât trebuia a se constata că a fost îndeplinit pactul comisoriu de ultim grad prevăzut de art.7.2 din contract;
-tot greșit s-a reținut că nu s-a dovedit de reclamantă comunicarea către intimatul-pârât a notificării de reziliere a contractului, deși la dosar a fost depusă notificarea nr./1.11.2006 prin care a fost anunțată rezilierea contractului de execuție construcție, notificare transmisă cu confirmare de primire atât la adresa imobilului ce face obiectul convenției, cât și la adresa din B,-,.20,.25, sector 1, indicată de intimat în actele încheiate cu reclamanta.
În opinia apelantei, prima instanță trebuia să constate intervenită rezilierea contractului și, să dispună evacuarea intimaților-pârâți din imobilul ocupat fără titlu și totodată să facă aplicarea dispozițiilor art.225 pr.civ. în condițiile în care intimatul-pârât nu s-a prezentat la termenul pentru care a fost citat pentru a răspunde la interogatoriul formulat de societatea reclamantă.
Apelanta-reclamantă a solicitat urmare admiterii căii de atac, schimbarea în tot a hotărârii criticate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată.
Prin întâmpinarea depusă la termenul de judecată din 18.03.2008, intimatul-pârât a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, susținând în esență că: restanțele de plată evocate de apelantă au rezultat dintr-un calcul eronat, situație existentă pe tot parcursul derulării contractului, în multe rânduri urmare notificărilor transmise, apelanta revenind asupra calculului acestora; perioada de întârziere în plata ratelor s-a datorat apelantei, care după ce a fost de acord cu modificarea contractului în sensul achitării ratelor printr-un credit de refinanțare, a tergiversat nejustificat predarea documentelor necesare acestui scop, pe care le deținea în calitate de proprietar, situație dovedită prin notificarea emisă de intimat nr.3873/11.10.2006, recunoscută la interogatoriul propus de acesta.
A mai arătat intimatul că la data introducerii acțiunii nu avea restanțe, plata ratei pe luna noiembrie 2006 fiind achitată conform chitanței nr.- precum și faptul că nu a primit din partea reclamantei nici un fel de notificare, astfel cum prevedea art.7.2 din contractul nr.119/2003, nefiind deci îndeplinit pactul comisoriu de ultim grad pe care se întemeiază acțiunea.
În dovedirea susținerilor a fost admisă proba cu acte pentru ambele părți, în cadrul căreia apelanta a depus notificarea nr.J 1096/17.07.2006 cu confirmarea de primire către intimatul pârât și notificarea nr.J 1771/01.11.2006 împreună cu borderoul de transmitere.
Odată cu întâmpinarea formulată, intimatul pârât a anexat înscrisurile existente la filele 24-30 din prezentul dosar, printre care, chitanța din data de 23.11.2006, notificarea primită de apelanta sub nr.3873/11.10.2006, actul adițional la contract din data de 05.05.2005, adresa emisă de apelantă în legătură cu derularea contractului încheiat între părți.
Ambele părți în litigiu au depus la dosar în cadrul termenului de amânare a pronunțării, concluzii scrise, prin care au reiterat susținerile evocate prin motivele de apel și respectiv prin întâmpinare.
Examinând sentința comercială atacată, prin prisma criticilor formulate, Curtea urmează a respinge apelul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Curtea urmează a constata că în mod corect prima instanță a interpretat condițiile convenite prin art.7.2 alin.2 din contractul nr.119/10.10.2003, atunci când a stabilit că intenția comună a părților a fost ca rezilierea unilaterală a contractului din partea apelantei - executant vânzător, era condiționată de transmiterea către intimatul-cumpărător, a unei notificări în acest sens, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, care trebuia transmisă cu 15 zile înaintea datei la care rezilierea devenea efectivă.
În timpul primei judecăți reclamanta a depus numai notificarea nr. /16.09.2004 (fila 8 dosar fond), în mod corect instanța fondului neputând reține acest înscris ca o dovadă în sensul prevederilor art.7.2 alin.2 din contract, în condițiile în care, după data emiterii actului, părțile în litigiu au înțeles să încheie actele adiționale din iunie 2005 și din 29.08.2005, rezultând deci că reclamanta a renunțat la intenția de reziliere comunicată prin respectivul înscris.
În calea de atac, apelanta a depus notificarea nr./17.07.2006 (fila 37 dosar apel) în care anunță intenția rezilierii contractului, fără însă să dovedească și comunicarea acesteia intimatului-pârât în condițiile stipulate prin art.7.2 alin.2 din convenție.
Astfel prin dovada de comunicare prin intermediul organelor poștale, anexată la fila 39, din data de 26.07.2006 deși se indică ca destinatar numele intimatului-pârât, pe semnătura de primire a corespondenței este aplicată ștampila unei persoane juridice " Motors", rezultând deci că semnătura nu poate aparține decât reprezentantului acestei firme, iar nu intimatului-pârât, cu atât mai mult cu cât transmiterea a avut loc la sediul unde se află imobilul în construcție, apelanta neprobând comunicarea aceluiași înscris și la domiciliul intimatului, deși a susținut acest lucru.
Tot astfel, apelanta nu a dovedit transmiterea către partea adversă în litigiu nici a notificării nr./01.11.2006, depusă în calea de atac, anexată la fila 42 prezentei cauze, nefiind probată efectuarea comunicării prin intermediul organelor poștale, deși s-a acordat un termen în acest sens, la solicitarea părții, iar în conținutul borderoului de corespondență, întocmit de societatea expeditoare, nu este indicat numărul sau felul corespondenței.
Sub aspectul constatării intervenirii rezilierii convenționale, Curtea reține că, și într-o asemenea situație, când pactul comisoriu operează fără intervenția instanței judecătorești, dacă totuși se apelează la ea cum este cazul în speță, instanța sesizată trebuie să analizeze dacă sancțiunea a operat în baza condițiilor prevăzute de părțile contractante și să efectueze verificările înscrise în conținutul clauzei de reziliere, aceasta neîndemnând cum a susținut apelanta prin concluziile apărătorului său că are loc o judecată din punctul de vedere al celui care aplică sancțiunea rezilierii judiciare.
Curtea constată totodată, în baza probelor administrate în fazele procesuale parcurse, în raport de data sesizării instanței de judecată, că intimatul-pârât achitase inclusiv rata pentru luna noiembrie 2006, conform chitanței anexată la fila 21 dosarului de apel.
În același sens vor fi reținute și concluziile expertizei contabile efectuată în timpul primei judecăți, potrivit cărora la data efectuării lucrării de specialitate - 03.04.2007, intimatul-pârât onorase inclusiv plățile restante plătind în avans ratele aferente lunilor aprilie și mai 2007.
În raport de situația de fapt probată, Curtea apreciază că în mod corect, instanța fondului nu a putut da eficiență clauzei sancționatorii înscrisă prin art.7.2 din contractul încheiat de părți sub nr.119/10.10.2003 potrivit considerentelor de fapt și de drept prezentate în conținutul hotărârii fondului.
Curtea va avea în vedere și faptul că apelanta nu a dovedit în nici un mod susținerea evocată prin motivele de apel, privind înregistrarea unui debit restant de 9543 Euro la data promovării căii de atac, precum și de penalități de întârziere.
Analizând corespondența purtată între părți, rezultă că întârzierile la plată anterioare introducerii acțiunii au fost generate, de evoluția cursului Euro/Rol, cu referire la cuantumul ratelor viitoare conform adresei apelante anexată la fila 29 dosar apel precum și de, predarea cu întârziere a actelor necesare contractării de credite, acte aparținând apelantei, către intimatul pârât, situație confirmată prin notificarea transmisă de această parte sub nr.3873/11.10.2006, al cărei conținut a fost confirmat prin răspunsul dat de reclamantă la întrebarea cuprinsă în acest sens, în interogatoriul formulat de pârât în prima fază procesuală.
Nefondată apare și critica privind neaplicarea prevederilor art.225 pr.civ. instanța fondului argumentând justificat considerentele pentru care această normă procedurală nu este incidentă, în raport de celelalte probe administrate și de caracterul său facultativ.
În considerarea celor expuse, în temeiul dispozițiilor art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
În baza prev. art.274 pr.civ. se va dispune obligarea apelantei la plata către intimatul pârât a sumei de 1.500 Ron, cu titlul de cheltuieli de judecată reprezentând c/val. onorariu avocat, ocazionate de soluționarea căii de atac, dovedite cu chitanța nr.-/13.03.2008 și factura nr.- anexată acesteia.
Curtea nu poate acorda și cheltuielile de judecată în cuantum de încă 1500 Ron, conform chitanței nr.- și facturii nr.-, emise în septembrie 2006 și respectiv septembrie 2007, acestea neputând privi decât prima judecată, la finele căreia pârâtul a precizat conform conținutului încheierii din 9.10.2007 când au avut loc dezbaterile pe fond, că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul formulat de formulat de apelanta-reclamantă & cu sediul în Comuna, Șos.- Tunari-- - Centrul de #." nr.4C,.6-7, Județ I și cu sediul ales la Cabinetul de Avocat " " cu sediul în B,-,.16,.2,.2,.37, sector 5 împotriva sentinței comerciale nr.11931/23.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți domiciliat în B,-,.20,.25, sector 1 și cu ultimul domiciliu cunoscut în Comuna, Șos.- - Tunari nr.4C, lotE13, Județ
Obligă apelanta la plata către intimatul-pârât a sumei de 1.500 Ron cheltuieli de judecată reprezentând contravaloare onorariu avocat, aferente căii de atac.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. -
Tehnored. - 27.06.2008
6 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar
