Reziliere contract comercial Spete. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 616/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 301
Ședința publică de la 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 2: Alecsandrina Rădulescu
GREFIER ---
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta ASOCIAȚIA PENTRU COPIII împotriva sentinței comerciale nr. 1551 din data de 04.02. 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin reprezentant, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Apelanta prin reprezentant arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe apelul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin reprezentant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 25.09.2007, reclamanta Asociația "Pentru copiii noștri" a chemat în judecată pe pârâta Proiect, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună rezilierea contractului nr.480/17.10.2005 încheiat între părți și obligarea pârâtei la plata sumei de 132.050,11 lei, daune interese, precum și la plata sumei de 199.190,33 lei, reprezentând penalități de întârziere pentru neefectuarea lucrărilor prevăzute în contract, de la data de 15.03.2006 și până la încheierea obligației, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința comercială nr.1551/04.02.2008, tribunalul a admis acțiunea în parte, dispunând rezilierea contractului nr.480/17.10.2005, respingând celelalte capete de cerere ca nefondate.
Totodată a fost obligată pârâta la plata sumei de 8,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contract relativă la executarea lucrărilor, astfel încât se impune rezilierea contractului pentru neexecutare culpabilă.
Cât privește daunele interese, instanța de fond a reținut că reclamanta le-a calculat prin raportare la dispozițiile art.23 din contract, care cuprinde o clauză penală, astfel încât, întrucât capătul de cerere principal este rezilierea contractului, nu se mai pot cere daune moratorii ci daune interese compensatorii.
Relativ la cererea de obligare la plata sumei de 132.050,11 lei cu titlu de daune-interese, instanța de fond a reținut că reclamanta nu face dovada caracterului cert al prejudiciului, referirea la art.23 din contract a reclamantei, vizând tot daunele moratorii, iar nu compensatorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială la data 26.03.2008.
În motivarea apelului declarat, apelanta a arătat că instanța de fond a apreciat greșit că daunele solicitate de reclamantă prin raportare la art.23 și 24 din contract sunt daune-interese moratorii.
Din probele adminJ. a arătat apelanta, reiese că intimata-executant nu și-a respectat obligațiile contractuale, întrerupând lucrările, cu rea-credință, lucrări a căror contravaloare a fost achitată de către reclamantă. Ca atare, învederează apelanta, prin acțiunea de fond nu s-a solicitat obligarea la executarea lucrărilor, ci desființarea contractului cu despăgubiri, daune-interese a căror sumă a fost reactualizată la valoarea de 392.703,08 lei în apel.
Apelanta a mai arătat că potrivit art.1073 Cod civil, creditorul are dreptul la despăgubiri, despăgubiri ce se încadrează în dispozițiile art.23.1 și 24.1 din contractul părților.
Apelanta a învederat că în speță a fost probat atât prejudiciul invocat de apelantă, cât și vinovăția pârâtei-intimate.
Apelanta a mai arătat că tribunalul a interpretat greșit natura daunelor interese, ca fiind daune moratorii, în speță, daunele solicitate fiind evaluate convențional conform art.1066 Cod civil, clauză ce vizează și ipoteza neexecutării sau executării necorespunzătoare a lucrărilor, și care este obligatorie pentru părți și pentru instanța de judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, văzând și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, Curtea reține că apelul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Conform art.1020-1021 Cod civil, sancțiunea rezilierii contractului intervine în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate contractual de către debitor, sancțiune care îi dă dreptul părții creditoare să solicite odată cu desființarea raporturilor contractuale și plata de despăgubiri.
Noțiunea de "despăgubiri" la care face referire art.1021 Cod civil, ca și capăt de cerere accesoriu acțiunii în desființare pentru neexecutare culpabilă, se circumscrie sferei daunelor-interese compensatoriii, respectiv, acelor despăgubiri care pot fi solicitate pentru neexecutare sau executare necorespunzătoare, atunci când nu se mai solicită executarea în natură.
Spre deosebire de daunele-interese compensatorii, daunele-interese moratorii se pot solicita concomitent cu executarea în natură a obligației contractuale și sunt evaluate convențional printr-o clauză penală, conform art.1066 și următoarele Cod civil.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea reține că apelanta-reclamantă a solicitat obligarea intimatei la plata de daune-compensatorii printr-un capăt de cerere distinct, însă a evaluat aceste despăgubiri prin raportare la art.23.1 din contractul părților, care cuprind o clauză penală conform art.1066 și următoarele Cod civil.
Or, în ipoteza în care se solicită desființarea contractului și daune-interese compensatorii, intervinprincipiile răspunderii civile delictuale, clauza penală din contractul deja desființat nemaiputând fi aplicată, întrucât pe principiulaccesorium sequitur principalae, odată cu încetarea contractului principal, încetează și convenția accesorie, care, în speță, este clauza penală din art.23.1 din contract.
Ca atare, Curtea reține că apelanta-reclamantă este îndreptățită să solicită odată cu desființarea contractelor, daune-interese compensatorii, însă ele trebuie probate în fața instanței, în condițiile art.1169 Cod civil, prin raportare la toate elementele răspunderii civile delictuale, respectiv: existența prejudiciului, culpa debitorului, fapta ilicită și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Față de cele reținute anterior, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este legală, apelanta-reclamantă fiind obligată să-și dovedească capătul de cerere accesoriu, iar în primul rând să probeze existența certă a prejudiciului încercat, simpla referire la clauza penală nefiind suficientă. a contrario, apelanta poate să solicite doar repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, cu obligarea intimatei la restituirea prestațiilor bănești efectuate.
Susținerea apelantei că prin art.24.1 din contract, părțile, prin acordul lor de voință, au înțeles ca art.23.1 din contract relativ la clauza penală să acopere și situația neexecutării sau executării necorespunzătoare a lucrărilor, și deci să se aplice și în caz de desființare a contractului, nu poate fi reținută de instanța de apel, întrucât din analiza art.24.1 din contract, Curtea reține că acesta reia dispoziția legală din art.1021 Cod civil, făcând referire la sancțiunea rezilierii cu daune-interese, articol din a cărui interpretare, doctrina și jurisprudența au reținut obligația reclamantului-creditor de a face dovada daunelor-interese în fața instanței de judecată, nefiind regăsită în speță situația de excepție prevăzută de art.1069 Cod civil,
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art.296 Cod procedură civilă raportat la art.1020-1021 Cod civil, văzând și dispozițiile art.1169 cod civil raportat la principiul general de drept civilidem est non esse non probarae, Curtea va respinge apelul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta ASOCIAȚIA PENTRU COPIII cu sediul în B,-, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr.1551 din data de 04.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata cu sediul în Otopeni, str. -, nr.23, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2008.
Președinte, Judecător,
I-
Grefier,
-
Red.Jud. - 10.06.2008
Tehnored. - 12.06.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia Manuela CîrnuJudecători:Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina Rădulescu
