Reziliere contract comercial Spete. Decizia 332/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.332
Sedința publică din 17 septembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Decebal Taragan
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta pârâtă SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.2496/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC AUTO SA.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 10.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 17.09.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față.
Prin sentința comercială nr. 2496/21.02.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta - pârâtă SC AUTO SA în contradictoriu cu pârâta reclamantă SC SRL. A admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamant. A dispus rezilierea contractului nr. 226/2006. A obligat pârâta - reclamantă la plata sumei de 22.820,87 lei plată nedatorată către reclamanta - pârâtă.
A respins capătul trei din acțiune ca neîntemeiat.
A compensat cheltuieli de judecată și a obligat pârâta-reclamant la plata sumei de 1.389 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul nr. 226 din 15.03.2006 pârâta s-a obligat să asigure consultanța și managementul derulării activităților pentru realizarea de către beneficiarul reclamant a investiției constând în realizarea de construcții și sistematizare pe verticală, pe terenul situat în, tarlaua 34, parcela A 304/1/, înscris în cartea funciară nr. 1326 cu număr cadastral 934/3, jud.
Potrivit contractului, consultantul se obligă să asigure managementul proiectului de execuție, să urmărească lucrările ce se executau, să întocmească graficul de plăți, să asigure selecția de oferte pentru angajarea constructorilor și a subcontractanților, să urmărească desfășurarea din punct de vedere cantitativ și calitativ a lucrărilor, să întocmească documentația necesară cu privire la stadiul și valoarea lucrărilor efectuate, să exercite demersurile necesare pentru recepția parțială și finală a investiției cu întocmirea proceselor verbale corespunzătoare și regularizarea sumelor datorate de beneficiar.
Aceste obligații, a apreciat instanța de fond, nu au mai fost respectate de către consultant din ianuarie 2007, astfel că reclamanta i-a notificat intenția de reziliere a contractului cu adresa nr. 284/2003 de BEJ.
Din probele administrate, interogatoriul și înscrisurile depuse, instanța de fond a concluzionat că rezultă îndeplinirea anumitor îndatoriri asumate prin contract de către pârâtă doar că nu se probează respectarea obligațiilor pretinse prin acțiune.
Instanța de fond a considerat că față de întrebarea nr. 8 din interogatoriu, nu poate fi reținut răspunsul pârâtei în apărarea acesteia cu privire la faptul că reclamanta nu i-ar fi transmis situația reală a valorii investiției întrucât consultantul avea obligația să urmărească desfășurarea lucrărilor pe șantier, să verifice situațiile de lucrări semnate de diriginți, să acționeze pentru eventualele neconcordanțe, să supravegheze activitatea conform articolelor 13 și 14 din contract.
De asemenea, părțile se obligau să se informeze reciproc asupra derulării contractului art.43, iar consultantul să convoace beneficiarul pentru recepția finală fără ca înscrisurile depuse să probeze acest aspect, prin întocmirea unui înscris semnat de persoanele competente având în vedere că potrivit articolului 5 din contract a fost desemnat reprezentantul consultantului pentru realizarea obiectului contractului.
Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că pârâta nu și-a executat în mod culpabil obligațiile asumate dar, față de faptul că părțile nu au prevăzut un pact comisoriu de grad IV care să permită o reziliere de plin drept, în baza articolului 1020 Cod civil,a apreciat că se impune rezilierea contractului.
A mai constatat instanța de fond că reclamanta a achitat integral avansul, astfel că față de perioada în care era obligat la plată beneficiarul, martie 2006 - aprilie 2007, acesta a achitat suma de 76.965,87 lei în loc de 54.145 lei datorată, fapt necontestat de către pârâtă, în plus cu suma de 22.820,87 lei pentru care nu s-a dovedit că ar fi beneficiat de servicii executate de consultant, astfel că reclamanta pârâtă este îndreptățită la restituirea acestei sume ca plată nedatorată.
Cu privire la capătul trei de cerere, instanța de fond a apreciat că, odată intervenită rezilierea contractului nu se mai poate reține obligația contractuală a reclamantei pârâte de a preda documentația necesară efectuării recepției parțiale a lucrărilor pe șantier, pretenția aceasta putând fi valorificată separat printr-o acțiune în justiție cu indicarea temeiului de drept și însoțită de dovezi conform articolului 1169 Cod civil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta reclamantă SC SRL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială sub nr- din 9.04.2008.
În motivarea apelului pârâta reclamantă a arătat că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în sensul că, deși a reținut că nu există în contract un pact comisoriu de grad IV care să permită desființarea de plin drept a contractului, încheiat de reclamantă cu pârâta, a admis totuși cererea reclamantei și a dispus rezilierea contractului, în condițiile în care cererea reclamantei era de constatare a rezilierii, iar cererea revonvențională era de dispunere a rezilierii contractului.
Pe fondul cauzei, a arătat apelanta pârâtă, în mod greșit a reținut instanța de fond că este vorba despre o plată nedatorată, în condițiile în care apelanta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract, la 18.04.2007 fiind întocmit de recepție la terminarea lucrărilor nr. 86, care este semnat și ștampilat și de către beneficiarul proiectului și de către reprezentantul Primăriei oraș.
a fost acceptat, primind calificativul "respectarea proiectului", fapt din care rezultă și obligația de plată a beneficiarului. Mai mult, prin adresa nr. 90/19.02.2007, intimata reclamantă a acceptat plata unor diferențe de plată ce urmau a fi plătite imediat după recepția lucrărilor efectuate.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Apelanta a depus înscrisuri și concluzii scrise.
Nu au fost solicitate probe noi în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată fondat apelul pentru următoarele considerente:
Rezilierea contractului, ca și rezoluțiunea contractului, este o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând însă, spre deosebire de rezoluție, în desființarea contractului cu execuție succesivă numai pentru viitor, lăsând neatinse prestațiile succesive care au fost făcute anterior rezilierii.
Pentru a putea opera rezilierea contractului este necesar ca neexecutarea contractului să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
Potrivit articolului 1021 Cod civil, contractul nu este desființat de drept, partea îndreptățită având alegerea să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i arate desființarea, cu daune interese, legea recunoscând, în aceste condiții, instanței dreptul de a verifica și aprecia cauzele rezilierii.
Acțiunea în reziliere (rezoluțiune) a contractului poate fi intentată numai de partea care a executat sau care se declară să execute contractul.
Debitorul care nu și-a executat obligația nu are dreptul de a pretinde rezilierea contractului.
În cazul în care părțile includ în contract clauze exprese privind rezilierea contractului pentru neexecutare, așa numitele pacte comisorii, nu mai este necesară intervenția instanței judecătorești iar, în situația în care se apelează totuși la ea, instanța va putea face numai verificările pe care însuși clauzele convenționale de reziliere le permit.
Cum în speță părțile nu au prevăzut în contractul încheiat vreun pact comisoriu referitor la rezilierea contractului, ci doar (Capitolul XVII - articolul 59) faptul că acesta poate fi reziliat doar cu acordul scris al ambelor părți, rezultă că partea care a executat propriile obligații contractuale sau se declară să execute contractul poate să solicite în instanță rezilierea contractului, în condițiile articolelor 1020-1021 Cod civil, situație în care instanța de judecată, astfel investită, este abilitată să efectueze cercetarea judecătorească pentru a constata dacă într-adevăr pârâtul, debitor al obligației contractuale neîndeplinite, nu și-a îndeplinit în mod culpabil aceste obligații.
În prezenta cauză, instanța de fond, deși a constatat că în contractul încheiat între părți nu există stipulat un pact comisoriu de grad IV care să permită o reziliere de plin drept a contractului, în sensul celor solicitate de către intimata reclamantă ("să constatați rezilierea contractului de consultanță și management de proiect - ca urmare a neexecutării unei părți esențiale a acesteia de către reclamanta - pârâtă"), admite totuși cererea reclamantei darși cererea reconvențională formulată de către pârâta apelantă care, în mod corect, legal, solicitase instanței să dispună rezilierea contractului nr. 226/2006 pentru că derularea acestuia a devenit imposibilă "deoarece nu ni se permite accesul pe șantier" (filele 45-46 dosar ) de către reclamantă, deci din motive imputabile reclamantei.
Așa fiind, instanța de fond admite cererea reconvențională și dispune rezilierea contractului nr. 226/2006 dar din culpa pârâtei - reclamante, adică din culpa creditorului care învederase că și-a îndeplinit propriile obligații contractuale și nu mai poate să execute contractul în continuare din culpa reclamantei - pârâte care nu îi mai permite accesul pe șantier din cauze extrinseci contractului (?!)
Practic, admițând cererea reconvențională a pârâtei - reclamante instanța de fond dă dreptate reclamantei - pârâte care însă nu solicitase rezilierea contractului ci doar constatarea intervenirii rezilierii, încălcând astfel dispozițiile legale care reglementează instituția rezilierii contractului, precum și dispozițiile legale care interzic instanței să schimbe obiectul acțiunii sau să îl depășească (articolul 129 alineat 6 Cod procedură civilă).
Admițând cererea reconvențională formulată de către pârâta - apelantă, dar dispunând rezilierea contractului din culpa acesteia, instanța de fond a pronunțat a hotărâre contradictorie, deoarece motivarea pe care se întemeiază hotărârea trebuie să corespundă dispozitivului ei ori, în situația de față dispozitivul cuprinde o altă concluzie decât aceea pe care o impun considerentele, hotărârea instanței de fond, pronunțată în aceste condiții fiind astfel nemotivată.
Pe de altă parte, este corectă admiterea cererii reconvenționale și dispunerea rezilierii contractului încheiat între părți dar nu cu "motivarea"dată de către instanța de fond, anume din culpa pârâtei reclamante, ci din culpa reclamantei - pârâte.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut culpa pârâtei - reclamante (apelanta) în neexecutarea contractului, instanța de fond nefăcând altceva decât să își însușească susținerile reclamantei pârâte fără a efectua propriu zis o cercetare judecătorească prin care să anuleze probele administrate în cauză și faptele concrete. Simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului fără să se arate în ce constau aceste probe, constituie, de asemenea, o nemotivare.
În acest sens, instanța de fond afirmă că pârâta apelantă "nu probează respectarea obligațiilor pretinse prin această cerere", fără a indica însă care sunt obligațiile pe care pârâta nu le-a respectat,
Tot instanța de fond reține afirmațiile reclamantei intimate în sensul că pârâta nu și-a mai respectat obligațiile din ianuarie 2007, fără a arăta concret ce obligații nu au mai fost respectate din cele prevăzute în sarcina acesteia prin contract - Cap. III punctul 2, articolele 5-14-"obligațiile consultantului" (fila 8 dosar ).
Mai reține instanța de fond că, potrivit articolului 43 din contract, apelanta pârâtă era obligată să convoace beneficiarul pentru recepția finală iar din înscrisurile depuse pârâta nu probează acest aspect, nefiind întocmit un înscris semnat de persoanele competente, având în vedere că prin articolul 5 din contract a fost desemnat reprezentantul consultantului pentru realizarea obiectului contractului.
Clauza prevăzută la articolul 43 (fila 12) din contract prevede însă cu totul altceva, anume mențiuni referitoare la formele plății, data plății iar articolul 42 (fila 12) pe care îl invocă reclamanta intimată în motivarea acțiunii în sensul că pârâta apelantă nu și-a respectat obligația ce-i revenea potrivit articolului 42 din contract de a convoca pe beneficiar în vederea efectuării recepțiilor parțiale ale lucrărilor pe măsura derulării acestora pentru întocmirea procesului verbal de terminare a lucrărilor pe etapa și pentru regularizarea sumelor pe care reclamanta le avea de achitat pârâtei, nu se constituie în nici un caz ca o obligație a pârâtei apelante ("Consultant"), obligațiile acesteia fiind prevăzute după cum am menționat în capitalul referitor la "obligațiile părților" (articolele 5-14), ci face parte din Cap.IX din contract referitor la "Modalitățile de plată" (articolele 40-43), fiind prevăzut mai degrabă în favoarea consultantului (pârâtei apelante) căreia trebuia să i se efectueze plata și nu ca o obligație în sarcina acesteia, nefiind nicidecum specificată vreo obligație a pârâtei în sensul de "convoca" pe reclamantă în vederea efectuării recepțiilor parțiale, ci fiind prevăzute anumite date (recepția parțială a unor lucrări, finalizarea investiției, data semnării V de terminare lucrărilor pe etape sau data semnării de terminare a lucrărilor) la care beneficiarul (reclamanta) trebuia să facă regularizarea sumei pe care o are de încasat Consultantul și să îi achite în termen de 3 zile lucrătoare suma cuvenită (fila 12, articolul 42).
În ceea ce privește efectuarea lucrărilor, derularea activităților, părțile au prevăzut că aceasta se face "conform Investiției, anexă și parte integrantă la prezentul contract" (articolul 54), care poate fi decalat în condițiile prevăzute la articolul 55 din contract.
Din " de realizare a investiției" (filele 15-16) stabilit de comun acord de către părți și constituind anexa 1, parte integrantă a contractului, probă ce nu a fost analizată de către instanța de fond, rezultă că răspunderea pentru realizarea investiției este comună atât apelantei ("Consultant"), cât și intimatei ("Beneficiar"), precum și unor terțe persoane (proiectantul general, constructorul), pentru realizarea unora dintre activități răspunderea fiind comună, atât a, cât și a beneficiarului.
Așadar, nici reclamanta intimată și nici instanța de fond nu au menționat concret, (prima în motivarea acțiunii, iar cea de-a doua în motivarea hotărârii) în ce constă neexecutarea contractului de către apelanta - pârâtă, ce anume obligații concrete pentru care răspundea în exclusivitate nu a îndeplinit față de " de realizare a investiției", astfel încât să se justifice doar o plată parțială de cea deja efectuată de către reclamanta beneficiar, în sumă totală de 76.965,87 lei.
Ori, din probele dosarului, respectiv înscrisurile depuse la filele 69-86 (dosar ) rezultă exact contrariul celor afirmate de către instanța de fond, apelanta pârâtă probând îndeplinirea obligațiilor ce-i reveneau prin procesele verbale încheiate pe diferite faze și etape ale activității, inclusiv de recepție la terminarea lucrărilor încheiate la 19.03.2007 și 18.04.2007 (filele 77-78) care cuprinde mențiunea "Respectarea proiectului", comisia de recepție recomandând "Înscrierea în evidențele fiscale; construcției".
De asemenea, în privința plății pretins nedatorate în sumă de 22.820,87 lei pentru care nici reclamanta și nici instanța de fond nu au prezentat un calcul, nu au arătat ce lucrări au fost achitate prin această sumă fără a fi în fapt executate de către pârâta apelantă, pentru a se putea determina eventualul caracter de "plată nedatorată", prin adresa nr.90/19.02.2007 (fila 74 dosar ) reclamanta intimată nu numai că recunoaște faptul că suma achitată apelantei pârâte - de 76.965,87 lei se cuveneau acesteia pentru "lucrările executate până în prezent și nerecepționate parțial în valoare de 1.999.779,25 lei", dar recunoaște și faptul că suma cuvenită apelantei pârâte era de 79.991,17 lei, situație față de care reclamanta intimată declară că "acceptăm la plată suma de 3025,3 lei (.)", sens în care solicită refacturarea pentru această sumă, deoarece factura emisă de către apelantă, cu nr. -/16.02.2007 era pentru suma de 4760 lei.
În fine, susținerea apelantei pârâte în sensul că relațiile dintre părți au fost deteriorate de către intimata reclamantă urmare opoziției pe care apelanta a făcut-o la proiectul de divizare al intimatei reclamante ce a constituit obiectul dosarului nr- al Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, acest fapt determinând pe intimata reclamantă să obstrucționeze accesul apelantei pe șantier, este probată de chiar "Notificarea" trimisă de către intimata reclamantă (filele 17-18) la data de 16.01.2007 și din care rezultă că "acordul" intimatei reclamante în sensul încetării raporturilor contractuale, sens în care a somat pe apelantă, să se prezinte pentru efectuarea recepției parțiale pentru etapele lucrărilor terminate în vederea regularizării sumelor datorate a fost determinat nu de vreo neexecutare a obligațiilor contractuale din partea apelantei pârâte, ci de opoziția acesteia la proiectul de divizare, precum și de "presupusul prejudiciu", pe care apelanta pârâtă l-a invocat în fața instanței că l-ar putea suferi în cazul divizării societății intimatei reclamante.
Din toate aceste aspecte de fapt rezultate din probele administrate de către părți se desprinde concluzia că finalizarea contractului a devenit imposibilă fin faptele imputabile intimate reclamante - pârâte și nu imputabile apelantei - pârâte - reclamante, astfel încât este întemeiată admiterea cererii reconvenționale formulată de către apelanta - pârâtă cu consecința dispunerii rezilierii contractului încheiat între părți nr. 226/15.03.2006 dar din culpa intimatei reclamante, în conformitate cu dispozițiile articolului 1020 - 1021 cod civil și,pe cale de consecință, respingerea în tot a acțiunii formulate de către intimata reclamantă - pârâtă.
Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă, admite apelul.
Schimbă în parte sentința comercială nr. 2496/21.02.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, în sensul că respinge acțiunea formulată de către reclamanta - pârâtă ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă obligă intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către apelanta pârâtă în sumă de 710 lei - fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă SC SRL, cu sediul în - B,-,. 3,. B,. 76 sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.2496/21.02.2008 pronunțată de Tribunalul B Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC AUTO SA, cu sediul în B,-, sector 2.
Schimbă în parte sentința comercială atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de către reclamanta-pârâtă ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Obligă intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către apelanta pârâtă în sumă de 710 lei - fond și apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4ex.
15.10.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Decebal Taragan
