Reziliere contract comercial Spete. Decizia 341/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 341
Ședința publică din data de 05 martie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirică Elena
JUDECĂTOR 3: Tănăsică
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SA COMUNALĂ LOCATIVĂ ȘI TRANSPORTURI, împotriva sentinței nr. 1700 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimatul reclamant CONSILIUL LOCAL .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2008 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea la data de 05 martie 2008 când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 1700 din 30 octombrie 2007, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Local M în contradictoriu cu pârâta SC SA D și a a dispus rezilierea contractului de consesiune nr. 2674/1999 și a obligat pârâta la plata sumei de 1830 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel instanța a reținut pârâta a asigurat serviciile de furnizare apă potabilă și canalizare pentru orașul M și înainte de anul 2000 când era societate cu capital de stat s-a privatizat și la data de 02.06.2000 a încheiat contractul de concesiune înregistrat sub nr. 5528/ 02.06.2000 la Consiliul Local M și înregistrat sub nr. 2674/14.12.1999 la SC SA Târgoviște, privind activitatea de aducțiune distribuția apei potabile, colectare și epurare a apei uzate cu o durată de 10 ani.
Se reține prin hotărâre că potrivit art. 15 din contractul de concesiune pârâta avea ca obligații să preia în sarcina sa întreaga responsabilitate legală de exploatarea, întreținerea, repararea, modernizarea și dezvoltarea activității contractante, să realizeze pe cheltuiala sa toate operațiunile legate de exploatarea și funcționarea activității contractate, precum și lucrările de reparații aferente din structura tarifului aprobat să realizeze mijloacele financiare necesare efectuării lucrărilor de investiții utilizând în acest scop pe lângă resursele proprii, toate fondurile care pot fi mobilizate în conformitate cu reglementările legale și să asigure permanentă a eficienței și calității serviciului prestat să conserve integritatea bunurilor și instalațiilor pe toată durata derulării contractului, toate acest obligații au fost încălcate de către pârâtă așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză în care se arată că pârâta nu a efectuat reparații capitale, extinderi sau lucrări aferente sistemului de apă și canalizare din orașul M, nu a început modernizarea echipamentului din dotare și nici nu a asigurat furnizarea permanentă cu apă la toți utilizatorii.
Potrivit nr.HG 1591/ 18.12.2002 care privește regulamentul cadru de organizare și funcționare a serviciilor publice, se reține prin hotărâre că pârâta avea obligația legală de a furniza apă permanent, lucru pe care aceasta nu face, furnizând apă după un program stabilit de ea în tot orașul M și pentru aceasta au fost nenumărate reclamații și sesizări de la locuitorii din oraș considerente pentru care în temeiul art. 1020 Cod civil, prima instanță a dispus rezilierea contractului de concesiune înregistrat sub nr. 5528/2.06.2000 la Consiliul Local M și sub nr. 2674/14.12.1999 la SC SA
Impotriva sentinței a declarat a declarat apel pârâta SC Locativă și Transporturi SA D, și prin încheierea din 27 februarie 2008, Curtea în temeiul art. 99 alin. 3 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești, a recalificat calea de atac ca fiind cea a apelului și a întregit completul de judecată cu un judecător din lista de permanență.
In recursul declarat recurenta critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de recurs că hotărârea atacată este lipsită de temei legal întrucât își fundamentează soluția pe elemente de fapt care nu sunt verificate prin probele administrate în cauză și pe o aplicare a normelor legale incidente străine de natura pricinii, în motivarea hotărârii arătându-se o serie de lipsuri din activitatea recurentului proprie a unei analize a managementului.
Arată recurenta că din expertiză rezultă că ea nu a efectuat reparații capitale, extinderi sau alte lucrări, că nu a asigurat un grad de siguranță în exploatarea rețelelor de apă și canalizare, că nu a început modernizarea echipamentului din dotare, că nu a asigurat furnizarea permanentă cu apă la toți locuitorii, prin aceasta instanța nu a făcut altceva decăt să impute recurentei o serie de obligații cei reveneau și să valorifice trunchiat probele, refuzând recurentei dreptul la apărare printr-o probațiune concludentă.
Prin al doilea motiv de recurs arată că prima instanță a refuzat să ia în considerare următoarele constatări ale expertizei contabile, cum sunt, costurile realizate efectiv față de prețul aprobat fiind la limita și această cotă conduce la aprobarea prețului aprobat, profitul previzionat în această perioadă a fost între 2,3 și 3,5, cotă care este foarte mică și care poate duce societatea în pierdere, nivelul redevenței nu-i poate permite nici concedentului Consiliului Local M să-și creeze surse de realitare și modernizare al rețelei de apă și canalizare și nici concesionare în speță recurenta nu deține sursele necesare reabilitării rețelei de apă și canalizare și că important este ca între cele două părți din contractul de concesiune să existe o colaborare în vederea accesării de fonduri europene care să faciliteze reabilitarea rețelei de apă și canalizare, lucrări care condus la reducerea pierderilor din rețea, toate aceste aspecte arată recurenta nu a permis realizarea de resurse financiare pentru lucrările de contorizare și nici alte lucrări de investiții și modernizări, aspecte de care instanța nu a ținut cont la darea soluției.
Prin al treilea motiv de recurs arată că greșit prima instanță a respins cererea recurentei de efectuarea unei noi expertize în specilitatea exploatare rețele de apă și canalizare urbană, deoarece o serie de constatări ale expertizei tehnice fiind greșit și anume, relativ la tarifele practicate de furnizorul de apă expertul operează cu un preț de 0,045 lei/3pe când prețul corect este de 0,45 lei/3, relativ la prețul apei din sursele și, aceeași relație eronată repartizează prețul la 0,035 lei/3în loc de 0,35 lei/3, se confundă apa primită și distribuită de către recurentă consumatorilor din orașul M cu apa epurată (de canal) stabilindu-se astfel o relație inexactă între cheltuielile cu materialele și veniturile din exploatare, concluzia expertului se realizează prețul de 28-36 mai mari decât prețurile materialelor, fiind o aberație.
Prin al patrulea motiv de recurs arată că recurenta a fost lipsită de dreptul la apărare, deoarece a susținut că cererea de reziliere nu are fundamentare că se afirmă fapte nedovedite și nereale, că acțiunea este fondată pe texte de lege inaplicabile în cauză cum sunt textele art. 1423,1430 și 1439 cod civil care erau aplicabile locațiunii în speță fiind relevante și aplicabile dispozițiile art. 1020 și 1021 cod civil, art.1080 cod civil, 1085 cod civil și art. 32 din Legea nr. 219 /1998 privind regimul concesiunilor, art. 298 din OUG nr. 34/2006, art. 297 din aceeași ordonanță și că reglementarea aplicabilă contractului în discuție este cea dată de Legea nr. 219/1998 și că obligațiile acuzate de reclamant de neexecutare sau de executare neconformă sunt obligații de diligență, incompatibilă cu reziliere.
Mai arată recurenta că obligațiile privind executarea de reparații capitale, extindere și reînnoiri ale infrastructurii aferente sistemului de alimentare cu apă și canalizare și realizarea de investiții din fonduri proprii a fost dependentă de statutul de întreprindere publică a societății recurente anterior privatizării din anul 1999, realizarea acestor lucrări din profit începând cu anul 2000 fost dependentă de nivelul prețurilor și tarifelor care nu au mai putut fi controlate și ântocmirea unui program de realații capitale și investiții a fost condiționată de elaborarea de către concedent a strategiei de dezvoltare pe termen mediu și, obligația de a moderniza echipamentul și dezvolta activitatea a fost condiționată de cuantumul tarifului și eventualitatea profitului, îndeplinirea obligațiilor de funcționare permanentă a serviciilor și de finalizare a investiției privind contorizarea consumului pe toate scările de blocuri locative au fost condiționate de condițiile tehnice de la unele blocuri, de starea tehnică a rețelelor de distribuție de restricționarea a volumului de apă și a consumului justificate de bitele restante ale beneficiarilor.
Astfel, arată recurenta erau cauze obiective care au influențat neîndeplinirea obligațiilor din contractul de concesiune și în aceste condiții nu se impune rezilierea contractului de concesiune prin sentința recurată.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Primul motiv de recurs că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, că motivarea hotărârii nu este altceva decât o înșiruire din activitatea societății recurente este nefondat.
Potrivit art. 15 din contractul de concesiune încheiat între părțile din litigiu, recurenta pârâtă avea o serie de obligații ce incumbau în sarcină și anume, de a prelua în sarcina sa întreaga responsabilitate legată de exploatarea, întreținerea, repararea, modernizarea și dezvoltarea activității contractante, să realizeze pe cheltuiala sa toate operațiunile legate de exploatarea și funcționarea activității contractate, precum și lucrări de reparații aferente din structura tarifului aprobat, să realizeze mijloacele financiare necesare realizării lucrărilor de investiții utilizând în acest scop pe lângă resursele proprii, toate fondurile care pot fi mobilizate în conformitate cu reglementările legale și să asigure creșterea permanentă a calității serviciului prestat, să conserve integritatea bunurilor și instalațiilor pe toată durata derulării contractului.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expert, rezultă că recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit aceste obligații ce le avea potrivit contractului de concesiune și anume, nu a efectuat reparații capitale, extinderi sau lucrări aferente sistemului de alimentare cu apă și canalizare din orașul M, nu a asigurat un grad de siguranță în exploatarea rețelelor de apă și canalizare, nu a început modernizarea echipamentului din dotare și nici nu a asigurat furnizarea permanentă cu apă la toți utilizatorii 24 ore din 24 de ore/ zi, că montarea parțială a apometrelor la banșament era obligația în totalitate a recurentei însă aceasta a contribuit cu 24,68% din valoarea lucrărilor restul, de 75,32% din valoarea lucrărilor a fost contribuția reclamantului intimat deși nu avea această obligație și că recurenta având facturi neachitate la Apele Române B nu poate să realizeze investiții majore cu fonduri proprii sau credite nefiind solvabilă și nefiind titular de investiție și proprietar
Din răspunsul la oblicțiunile formulate de reclamantă, la raportul de expertiză tehnică, aflat la fil2 252 dosar fond, rezultă că raportând prețul plătit de pârâtă la Apele Române B de 0,035 lei /3sau 0,045 lei /3apă la 1,26 lei/3apă, canal cât încasează de la beneficiar, rezultă un preț mai mare de 28 -36 ori, astfel că nu se poate susține de către recurentă că nu avea fondurile necesare pentru efectuarea reparațiilor capitale, a investițiilor, a modernizărilor, a extinderilor și a celorlalte lucrări aferente sistemului de alimentare cu apă și canalizare în orașul
Pentru aceste considerente critica recurentei că sentința primei instanțe ar fi lipsită de temei legal, că hotărârea nu este altceva decât o înșiruire de lipsuri din activitatea societății recurente, este nefondată, atâta timp cât recurenta avea o serie întreagă de obligații prevăzute în contractul de concesiune și așa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză la instanța de fond, nu le-a îndeplinit, hotărârea cuprinzând motivele de fapt și de drept avute în vedere la darea soluției.
C de al doilea motiv de apel că instanța nu a luat în considerare o serie de constatări din raportul de expertiză contabilă cu privire la costuri, la profitul previzionat, redevență, este nefondat.
Prin raportul de expertiză contabilă se concluzionează că recurenta în calitate de concesionar nu deține resursele financiare pentru reabilitarea și modernizarea rețelei de apă și canalizare și nici respectiva de a fi identificate aceste resurse din activitatea proprie, în ceea ce privesc acțiunile privind restanțele la plată a beneficiarilor de servicii de apă, se reține că, concesionarul respectiv recurenta a acționat destul de palid pe această linie dovadă fiind creșterea acestora în perioada 2000-2006, ori toate aceste aspecte reținute în raportul de expertiză contabilă, dovedesc culpa acesteia în neîndeplinirea obligațiilor contractuale, principalele fonduri ale sale provenind din încasările tarifelor de apă și canal de la beneficiar, recurenta acționând destul de slab pe această linie, astfel încât din culpa sa nu a îndeplinit obligațiile ce constau în efectuarea lucrărilor de investiție, extindere, modernizări, lucrări de reparații la sistemul de alimentare de apă și canal.
C de al treilea motiv de apel că expertiza tehnică cuprinde o serie întreagă de erori cu privire la tarifele practicate și la prețul apei și că greșit i-a fost respinsă cererea cu privire la efectuarea unei noi expertize tehnice, este nefondat.
Raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de expertul a răspuns la obiecțiunile stabilite de către instanța de judecată la solicitarea părților și a răspuns la obiecțiunile formulate de recurentă prin răspunsul la obiecțiuni aflată la fila 252 dosar fond, lucrarea de expertiză și răspunsul la obiecțiuni fiind lămuritoare pentru soluționarea cauzei, astfel încât corect și legal prima instanță a considerat că nu se impune efectuarea unei alte expertize tehnice și a respins corect cererea recurentei, critica adusă de aceasta sentinței este nefondată, nedovedindu-se că expertul ar fi efectuat erori cu privire la tarifele practicate și la prețul apei.
C de al patrulea motiv de apel că instanța de fond în darea soluției s-a baza pe textele art. 1423,1430,1439,1470-1490 cod civil, referitoare la locațiuni, este nefondat, din considerentele sentinței recurate, instanța de fond s-a bazat pe prevederile nr.HG 1591 din 18 decembrie 2002 referitor la Regulamentul cadrul de organizare și funcționare a serviciilor publice, pe Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, în baza căruia s- incheiat contractul de concesiune nr. 2674/1999, acesta fiind actul normativ în vigoare la data încheierii contractului privind regimul concesiunilor și pe art. 1020 cod civil în baza căreia a dispus rezilierea contractului de concesiune.
Celelalte aspecte invocate de reclamantă privind obligațiile de diligență privind neexecutarea sau executarea neconformă, că obligațiile privind de reparații capitale erau dependente de statutul de întreprindere publică a societății recurente, că realizarea de profit a fost dependentă de nivelul prețurilor și tarifelor, că obligația de modernizare a echipamentului și desvoltarea activității era condiționată de cuantumul tarifelor și eventualitatea profitului nu justifică neîndeplinirea de către recurentă a obligațiilor cei reveneau din contractul de concesiune și ptrivit celor două rapoarte de expertiză tehnică și contabile efectuate în cauză rezultă că recurenta nu și-a îndeplinit nici una din aceste obligații cei reveneau potrivit contractului, neefectuând lucrări de reparații, extinderi sau alte lucrări aferente sistemului de apă și canalizare, nu a asigurat furnizarea permanentă cu apă la toți utiilizatorii, furnizând apă consumatorilor din orașul M după un program stabilit de recurentă după aprecierea sa, deși furnizarea apei trebuia să fie continuă 24 de ore din 24 de ore /zi și că aceasta a avut o atitudine pasivă pentru recuperarea tarifelor de apă și canal de la beneficiar care îi puteau crea sursele pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în contract și pârghiile necesare în eficientizarea activității sale.
Pentru toate aceste considerente recursul declarat de pârâtă se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 321 alin. 1 cod procedură civilă va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se nici un motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC COMUNALĂ LOCATIVĂ ȘI TRANSPORTURI, împotriva sentinței nr. 1700 din 30 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimatul reclamant CONSILIUL LOCAL .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 martie 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
red.EC/CMF
2.ex/7.03.2008
df- Tribunalul Dâmbovița
jud.fond.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirică Elena, Tănăsică
