Reziliere contract comercial Spete. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr- (Număr în format vechi 2232/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 350

Ședința publică de la 07 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Diana Manole

JUDECĂTOR 2: Popa Roxana

GREFIER - -

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanții - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței comerciale nr. 9796 din data de 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - PRO SRL.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata prin avocat cu delegație la dosar, lipsind apelanta.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se învederează instanței că s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat prin comisie rogatorie de către Tribunalul Arad, însoțit de încheierea de ședință nr. 865 din 06.05.2009.

Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă intimatei cuvântul pe cererea de apel.

Intimata prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală, raportul de expertiză efectuat în această fază procesuală susține concluziile raportului de expertiză efectuat inițial și nu susține criticile apelantei. Mai arată că aceste pretinse vicii ascunse nu sunt veritabile așa cum au arătat cele două rapoarte de expertiză. C mult putea solicita rezilierea pentru eroare asupra substanței lucrului și nu rezilierea pentru vicii ascunse. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 9796 din 25.09.2008 judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL în contradictoriu cu pârâta - PRO SRL.

În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că cererea de chemare în judecată a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, sub nr-, această instanță declinându-și competența de soluționare a cauzei, în raport de art. 10 pct. 4.pr.civ. în favoarea Tribunalul București Secția a VI-a Comercială.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București Secția a VI-a Comercială sub nr-.

Judecătorul, investit prin declinarea de competență, a apreciat ca neîntemeiată cererea reclamantei de reziliere a contractului de vânzare cumpărare cu clauze de montaj încheiat între părți la data de 29.09.2006 și obligare a pârâtei la restituirea sumei de 96.202,82 lei, plătită în carul contractului, cu următoarele considerente: potrivit contractului, pârâta avea obligația de montare a stației de beton, la locul de amplasare stabilit de reclamantă. Pârâta și-a îndeplinit această obligație, la data de 14.02.2007 având loc punerea în funcțiune a stației, procesul verbal încheiat la acel moment menționând că stația a fost montată conform normelor tehnice, reclamanta menționând, totodată, că "s-au făcut probele la și stația este în stare de funcționare". S-a reținut, de asemenea, din probele administrate, că în urma acordului reclamantei, pârâta a realizat o serie de modificări ale stației, pentru a răspunde solicitărilor reclamantei, care dorea încărcarea betonului direct în betoniere. Modificările au vizat înălțarea malaxorului, care a determinat creșterea lungimii benzii transportoare, precum și modificarea fundației pe care a fost montată stația.

Judecătorul a reținut că criticile reclamantei vizând neconcordanțele stației (respectiv că aceasta nu are capacitatea contractată de a produce beton în cantitate de 30 mc beton/oră, nu produce beton în 4 sorturi, sunt necesare 4 persoane pentru deservirea stației, nu o persoană cum s-a convenit contractual) nu au fost dovedite, nefiind confirmate de expertiza efectuată în cauză.

Singurul aspect invocat de reclamantă și dovedit este cel referitor la faptul că stația lucrează în regim semiautomat, nu automat; acest lucru a fost apreciat ca nefiind suficient pentru a atrage rezilierea contractului pentru vicii ascunse. A reținut sub acest aspect că reclamanta a dorit cumpărarea unei stații automate, iar faptul că stație este semiautomată constituie o eroare viciu de consimțământ ce putea atrage anularea contractului; or, în speță, reclamanta a solicitat rezilierea contractului, aspectul invocat de reclamantă neputând fi încadrat în categoria viciilor ascunse.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - ROMÂNIA SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivare, apelanta a arătat că intimata pârâtă nu și-a respectat obligația contractuală de montare a stației de betoane în termen de 7 zile de la semnarea contractului, iar după punerea în funcțiune a stației s-au constatat deficiențele semnalate în cererea de chemare în judecată. În raport de aceste deficiențe a fost de acord cu unele modificări, efectuate de pârâtă, stația continuând și după aceste modificări să nu funcționeze la parametrii contractuali.

Apelanta a mai criticat raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond, menționând că există dubii cu privire la imparțialitatea expertului care s-a deplasat la locul situării stației în autoturismul intimatei. Mai susține că expertiza nu a fost efectuată competent, expertul necomunicând că este necesar să asigure materiale pentru efectuarea probelor la fața locului.

Apelanta mai susține că judecătorul fondului a apreciat greșit situația creată de funcționarea semiautomată a stației, apreciind că acest motiv era suficient pentru a se dispune rezilierea contractului.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând următoarele: în ce privește termenul prevăzut în contract cu privire la montarea stației, arată că acest termen a fost respectat, apelanta fiind cea care a determinat nepunerea în funcțiune a stației, prin neracordarea acesteia la utilități (apă. electric); în ce privește funcționarea în sistem semiautomat, intimata menționează că i-a adus la cunoștință apelantei, înainte de încheierea contractului, toate detaliile tehnice ale stației, apelanta neputând, deci, invoca vicii ascunse ale agregatului cumpărat.

Completul de judecată a admis solicitarea apelantei de efectuare a unei noi expertize tehnice de specialitate, expertiză care a fost efectuată prin comisie rogatorie, raportul fiind transmis pentru atașare la dosar de către instanța care a îndeplinit comisia rogatorie.

Analizându-se actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că apelul nu este fondat.

Se reține că apelanta, atât în fond, cât și în apel, invoca anumite deficiențe ale stației de betoane, apreciate de acestea ca fiind vicii ascunse ale lucrului cumpărat de la intimată, vicii ce nu ar fi putut fi cunoscute la momentul încheierii contractului.

Din raportul de expertiză aflat la dosar, întocmit la solicitarea de probatorii a apelantei, rezultă însă, că aceste deficiențe se datorează modificărilor efectuate la solicitarea apelantei, prin înălțarea malaxorului, prelungirea benzii transportoare. Aceste modificări au determinat micșorarea capacității de a produce beton a stației, expertul precizând că a verificat modul de funcționare al unei stații similare la un alt comerciant, constatând că în această situație stația funcționează la capacitatea prevăzută. Din contră, expertul precizează că intimata a propus apelantei o variantă care ar fi asigurat debitul de 30 mc beton pe oră, variantă ce nu a fost agreată de apelantă.

Se apreciază, deci, că producerea unei cantități de beton inferioară celei pentru care era proiectată stația respectivă nu constituie un viciu ascuns, această reducere a cantității de beton fiind determinată de conduita apelantei care a solicitat anumite modificări care au condus, inevitabil la reducerea menționată.

În ce privește funcționarea stației în regim semiautomat, expertul subliniază că tipul de stație achiziționat de apelantă nu aste prevăzut cu calculator și automatizarea necesară, stația automatizată în acest mod având o valoare cu mult superioară celei la care a fost achiziționată stația de către apelantă. Se arată că automatizarea, în scopul reducerii numărului de peroane ce operează stația, se realizează prin dozarea apei și alimentarea automată a lanțurilor de cupe, prin intermediul unui calculator.

Or, așa cum a reținut și expertul, stația nu avea în dotare un asemenea calculator, aspect pe care apelanta, în calitate de utilizator al stației, presupus cunoscător - specialist în domeniu, îl putea remarca din datele tehnice oferite de intimată înainte de încheierea contractului.

În aceste condiții, nu se poate aprecia că funcționarea în sistem semiautomat, determinat de lipsa din construcție a stației a calculatorului care să suplinească rolul uman în procesul de producere a betonului, constituie viciu ascuns, apelanta, ca specialist ce operează în domeniu trebuind să cunoască detaliile agregatului pe care urma să îl achiziționeze.

În consecință, nu se reține existența viciului ascuns la lucrului cumpărat de apelantă, viciu constând în funcționarea în sistem semiautomat al stației de betoane.

Expertul mai subliniază că funcționarea în regim semiautomat se datorează și faptului că apelanta nu a supravegheat modul de racordare a stației la curentul electric, societatea care a efectuat această lucrare montând cele două panouri electrice necesare funcționării stației în locuri diferite, la o distanță de aproximativ 8 - 10 metri depărtare unul de altul, fapt ce implică ori deplasarea unui singur operator între cele două comenzi electrice, ori folosirea a doi operatori care să asigure funcționarea componentelor stației.

Ceea ce este esențial că nici acest aspect nu poate fi considerat viciu ascuns al lucrului cumpărat de apelantă, care să determine rezilierea contractului.

În consecință, se reține că împrejurarea folosirii unei echipe de 4 persoane pentru operarea stației nu poate constitui viciu ascuns, acest mod de operare fiind determinat, pe de o parte de culpa apelantei, care nu a supravegheat modul de racordare la curentul electric al stației, precum și superficialității aceleiași părți care, în calitate de specialist, putea și trebuia să cunoască din datele tehnice furnizate de intimată, precum și din tipul de stație de betoane achiziționat, că această nu conține calculatorul care să îi determine funcționarea în sistem automat.

Se mai reține că deși apelanta a fost cea care a criticat prima expertiză pentru faptul că expertul nu a verificat efectiv cum funcționează stația de betoane, nu a dat posibilitatea nici expertului desemnat în apel să observe modul de funcționare al stației, acesta fiind obligat să se deplaseze la un alt loc pentru a verifica parametrii unei stații de betoane de același tip.

Pentru toate considerentele reținute, și constatând că sentința pronunțată de judecătorul fondului este legală și temeinică, în baza art. 296.pr.civ. apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 274.pr.civ. apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate și dovedite de intimată, constând în onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - ROMÂNIA SRL, cu sediul în A,-, jud. A în contradictoriu cu intimata - - PRO SRL, cu sediul în B, șos. - nr. 26,. 4,. 1, parter,. 2, sector 4 împotriva sentinței comerciale nr. 9796 din 25.09.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.

Obligă apelanta să plătească intimatei 2.150 lei, cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red. RP/4ex.

03.11.2009.

Jud. fond

Tribunalul București Secția a VI-a Comercială.

Președinte:Diana Manole
Judecători:Diana Manole, Popa Roxana

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Reziliere contract comercial Spete. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Bucuresti