Reziliere contract comercial Spete. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1779/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 355
Ședința publică de la 9 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
GREFIER ---
Pe rol soluționarea apelului declarat de apelanta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței comerciale nr.7879 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr. 15/2009, lipsă fiind apelanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Intimata, prin avocat, arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat, solicitând cuvântul pe apelul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.7879/21.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Finanțelor Publice în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Pentru admisibilitatea unei cereri de constatare a rezilierii contractului este necesar ca partea care și-a îndeplinit propriile obligații să dovedească neîndeplinirea culpabilă a îndatoririlor ce-i reveneau celeilalte părți, ori în cauză asemenea probe nu au fost administrate de către reclamanta-pârâtă contestând acțiunile beneficiarului, măsurile adoptate, încălcarea prevederilor Codului Vamal, contestă actele administrative etc.
Se mai reține faptul că nu s-a dovedit care sunt obligațiile pretins neexecutate culpabil de către pârâtă, dacă respectivul contract a fost executat integral sau nu pentru a solicita rezilierea, în ce constă culpa pârâtei, dacă au intervenit situații independente de voința părții care au influențat derularea contractului, având în vedere sentința pronunțată de, care a reținut că pârâta a fost împiedicată să-și execute obligațiile.
Împotriva acestei sentințe formulează apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și admiterea cererii de constatare a rezilierii contractului nr.-/20.12.1999, în esență, pentru următoarele motive:
Prin sentința atacată instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată, fără a motiva această soluție prin indicarea temeiurilor de drept care au determinat pronunțarea acestei soluții și implicit, fără a avea în vedere dispozițiile de îndrumare cuprinse în decizia de casare.
Astfel, potrivit art.1020 cod civil "condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul său, în acest caz contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune-interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate".
În opinia apelantei, așadar, desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, instanța competentă urmând a constata ceea ce a operat de drept, și anume încetarea contractului ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor asumate de pârâtă, și prin urmare eliberarea reclamantei de obligația plății de contract neonorată.
Mai mult, susține apelanta, ca o dovadă a faptului că cererea de constatare a rezilierii contractului nu poate fi neîntemeiată, o constituie două notificări înregistrate la Ministerul Finanțelor la data de 21.08.2007, respectiv 5.02.2008 prin care reprezentantul pârâtei solicită plata prețului celor 19 autoutilitare nelivrate, precum și despăgubiri derivate din contractul a cărui reziliere a intervenit de drept în anul 2000.
La data de 9.10.2000 intimata depune întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În apel nu au mai fost administrate alte probe.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 20.12.1999 între apelantă și intimată se încheie contractul de achiziție nr.-/1999 având ca obiect contractarea și livrarea de către intimată, la sediul apelantei, a unui număr de 43 de autovehicule speciale pentru transport valori, marca Volkswagen, în opt tranșe, ultima livrare fiind stabilită pentru data de 3.05.2000.
Potrivit art.4 din contract, intimata se obliga să suporte toate categoriile de taxe și impozite aferente, până la recepția fiecărui autovehicul.
Apelanta, în executarea obligației asumate, a achitat integral c/val. celor 43 de autovehicule, virând în contul intimatei suma de 42.258.377,280 ROL prin nr.1103/28.12.1999.
Intimata își execută parțial obligația asumată, livrând apelantei un număr de 24 autovehicule blindate, în mai multe tranșe, rămânând de livrat un număr de 19 autovehicule.
Intimata justifică neexecutarea în totalitate a contractului, respectiv livrarea și a celorlalte 18 autovehicule (o autoutilitară a fost livrată la sediul apelantei, însă nu a fost recepționată datorită faptului că nu corespundea din punct de vedere calitativ) de faptul că aceste autovehicule au fost blocate în vamă, datorită refuzului societății de a achita taxe vamale majoritate în comparație cu primele loturi livrate, ocazie cu care au fost percepute taxe vamale mai mici.
Faptul că intimata a contestat în instanța de contencios administrativ perceperea unor taxe vamale pe care aceasta le considera majorate, faptul că aceste autovehicule au ajuns în final tot în proprietatea apelantei urmare a faptului că autoritatea vamală rămasă a procedat la trecerea acestora în proprietatea privată a statului, statul dându-le cu titlu gratuit Ministerului Finanțelor Publice conform G nr.128/1998 pentru reglementarea modului și condițiilor de valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, sunt lipsite de relevanță în speța dedusă judecății în raport de obiect acțiunii.
Pornind de la dispozițiile contractului care potrivit art.969 Cod civil are putere de lege între părțile contractante, este de necontestat faptul că apelanta și-a îndeplinit obligația asumată la art.11 din contract, aceea de a achita c/val. tuturor autovehiculelor ce urmau a fi livrate, achitând integral suma de 42.258.377,280 lei în data de 28.12.1999.
Este evident că partea care nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile asumate contractual este intimata care avea obligația de a livra un număr de 43 autovehicule în mai multe etape până în data de 3.05.2000, obligație îndeplinită decât parțial.
Așa cum s-a arătat și mai sus, nu poate fi reținută apărarea intimatei legată de faptul că nerespectarea obligației s-a datorat unor incidente petrecute în vamă, incidente datorate de pretinderea de către Autoritatea Vamală română a unor taxe vamale mai mari în comparație cu taxele percepute pentru autovehiculele livrate în aceleași condiții anterior, având în vedere faptul că intimata s-a obligat să suporte toate categoriile de impozite și taxe asumate prin ofertă până la recepția fiecărui autovehicul (art.4).
Având în vedere că apelanta este îndreptățită pe deplin să solicite instanței desființarea contractului, având în vedere pe de o parte faptul că și-a îndeplinit întocmai obligațiile contractuale asumate, totodată fiind pe deplin dovedită culpa intimatei în neexecutarea contractului, Curtea constată aplicabile dispozițiile 1020 - 1021 Cod civil, motiv pentru care urmează ca în temeiul art.296 pr.civ. să admită apelul, să schimbe în tot sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și constatării intervenirii rezilierii contractului încheiat de către părți, din culpa intimatei pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMLELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, Sector 5 împotriva sentinței comerciale nr.7879 din 21 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata la CABINET DE AVOCATURĂ cu sediul în B, Bd.- G, nr.10-22,.2..5,.84, sector 1.
Schimbă în tot sentința atacată, în sensul că admite acțiunea.
Constată reziliat contractul nr.-/20.12.1999 încheiat între MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09.10.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
dr.I-
GREFIER,
-
Red.Jud. -30.10.2009
Tehnored. - 30.10.2009
4 ex.
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu
