Reziliere contract comercial Spete. Decizia 392/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.392
Ședința publică de la 09.10.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
Grefier - -
Pe rol soluționarea apelul formulat de apelanta - împotriva sentinței comerciale nr.2120/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 212 din 14 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - -, cu sediul în B împotriva pârâtei - SRL, cu sediul în, jud. A dispus rezilierea contractului de abonament seria C nr. 6751 din 3 februarie 2004 și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei 6.773,97 lei cu titlu de contravaloare servicii de telefonie și 19.847,73 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate pe perioada 24 ianuarie - 13 noiembrie 2007. respins ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 23.617 lei cu titlu de penalități contractuale pentru încetarea contractului și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei și suma de 1.541,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență existența între părți a contractului de abonament la serviciul seria C nr. 06751 din 3 februarie 2004, ca și lipsa dovezii plății de către pârâtă a contravalorii serviciilor prestate de reclamantă și pentru care aceasta a emis factura nr. - PJ din 10 ianuarie 2007. În raport de această situație, a apreciat că pârâta datorează atât contravaloarea serviciilor facturate, cât și penalități conform articolului 9.1. din contract și a reținut îndeplinite cerințele articolelor 1020 și 1021 cod civil pentru rezilierea contractului. A apreciat că pârâta nu datorează penalitățile prevăzute de articolul 9.2. din contract, întrucât aceasta vizează situația denunțării contractului înainte de termen, în timp ce în speță contractul și-a încetat efectele urmare a rezilierii. A făcut aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă și a acordat reclamantei cheltuieli de judecată constând în taxe judiciare de timbru la valoarea pretențiilor admise, în ce privește onorariul avocațial reținând că există doar dovada facturii emise pentru această sumă, nu și dovada plății.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 14 mai 2007 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului s-a arătat că acesta vizează doar cheltuielile de judecată în sumă de 874 lei cu titlu de onorariu avocațial, apelanta criticând hotărârea pentru lipsa rolului activ al judecătorului și susținând că, dacă acesta era nelămurit cu privire la dovada plății, trebuia să stăruie pentru aflarea adevărului prin toate mijloacele legale.
A apreciat că instanța de fond trebuia, stabilind cuantumul cheltuielilor de judecată la 52 de procente în raport de proporția pretențiilor admise, să aplice acest procent la cheltuielile ce includeau și onorariul avocațial de 2.380 lei, suma datorată în plus față de cea stabilită prin sentință fiind de 874 lei.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 274 și 282 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente și în următoarele limite:
Este neîntemeiată și a fost înlăturată critica relativă la lipsa rolului activ al judecătorului, întrucât dispozițiile articolului 129 alineat 5 Cod procedură civilă, care consacră sus-invocatul principiu, făcând referire laaflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelorși prin aplicarea corectă a legii, au în vedere capetele de cerere (principale și accesorii) cu care reclamanta învestește instanța, nu chestiunea cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta este luată în analizăla cerereșidupă ce se stabilește că partea potrivnică a căzut în pretenții, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă.
În plus, Curtea apreciază că această critică este invocată de apelanta-reclamantă cu încălcarea principiului nemo auditur propriam turpitudine allegans, întrucât obligația de a face dovada plății cheltuieliulor de judecată îi revenea în mod esențial conform dispozițiilor articolelor 1169-1170 Cod civil și nu poate fi exonerată de neîndeplinirea acestei obligații pentru simpla rațiune de a pretinde culpa altei părți sau chiar a instanței, cu atât mai puțin cu cât, așa cum s-a reținut, această culpă nici nu există.
Motivul pentru care apelul este apreciat ca întemeiat rezidă în faptul că apelanta - reclamantă produce în apel dovada reținută de instanța de fond ca neefectuată, respectiv OP nr. 19318 din 10 ianuarie 2008 cu care se probează plata sumei aferente facturii fiscale nr. 84 din 21.12.2007 (fila 5 dosar de apel).
În raport de această dovadă făcută ulterior pronunțării hotărârii atacate și fără a se reține sub acest aspect culpa instanței de fond, dând eficiență principiului disponibilității care guvernează procesul civil și reținând că apelanta - reclamantă solicită acordarea onorariului avocațial în același procent în care s-au acordat taxa de timbru și timbrul judiciar raportat la valoarea pretențiilor admise, în temeiul articolelor 295 și 296 Cod procedură civilă Curtea va admite apelul, va schimba în parte hotărârea atacată și, în conformitate cu dispozițiile articolului 274 raportat la articolul 276 Cod procedură civilă, o va obliga pe intimata - pârâtă și la plata sumei de 874 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, Curtea va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Curtea va respinge cererea formulată de apelanta - reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel, întrucât dovada acestor cheltuieli nu s-a făcut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta -, cu sediul în B,--15,. corp B3-B4,. 5 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.2120/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în B,-,. 8,. 9, Județ
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâta să plătească reclamantei și suma de 874 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex./28.10.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Minodora Condoiu
