Reziliere contract comercial Spete. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1051/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 40
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ruxandra Monica Duță
JUDECĂTOR 2: Mirela Polițeanu
Grefier ---
**********
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect apelul formulat de reclamanta - 2000 SRL împotriva Sentinței comerciale nr.1890/03.02.2009, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata pârâtă - GAZ SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta prin avocat P, cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 6 din dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul pe cereri, avocatul apelantei susține că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții în susținerea apelului.
Apelanta reclamantă, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, arătând în susținere că în cauză este vorba de un pact comisoriu de gradul IV și nu de III, cum greșit a reținut instanța de fond; că furnizorul are dreptul să desființeze contractul e plin drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără intervenția autorității judecătorești sau altei autorități publice, motivul rezilierii fiind neplata celor patru facturi, că între reprezentanții societăților existau legături de rudenie și din acest motiv nu s-a întocmit proces-verbal de predare/primire a celor 5 instalații, dar predarea gratuită rezultă din chiar cuprinsul contractelor. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxele judiciare.
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr.1890 din 3.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul
nr-, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta - 2000 SRL în contradictoriu cu pârâta - GAZ SRL având ca obiect constatarea rezilierii contractelor de furnizare nr.341, 342, 343 și 344 din data de 31.05.2007 și nr.140 din 11.09.2006, precum și obligarea pârâtei la restituirea instalațiilor tip.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că reclamanta a solicitat să se constate rezilierea contractelor de furnizare încheiate cu pârâta în considerarea prevederilor articolului VIII din contracte, că în fapt prin aceste prevederi a fost inserat un pact comisoriu de gradul III iar nu de gradul IV, cum susține reclamanta, și că în aceste condiții nu se poate constata încetarea efectelor celor cinci contrate ca urmare a rezilierii, fiind necesar să se probeze că pârâta nu și-a mai executat obligațiile contractuale asumate. S-a mai reținut că în ceea ce privește obligația de plată a prețului livrat, reclamanta nu a probat existența și întinderea acestei obligații a pârâtei, omițându-se depunerea de înscrisuri sub semnătură privată. În ceea ce privește obligația de exclusivitate a pârâtei s-a constatat că nici sub acest aspect reclamanta nu a probat pretinsele fapte ale pârâtei, neputându-se reține nici ă - GAZ SRL nu și-ar mai fi îndeplinit obligația de a achiziționa o cantitate minimă lunară de de la reclamantă. În final s-a reținut că reclamanta nu a probat faptul predării către pârâtă a instalațiilor tip a căror restituire o solicită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond a dat o greșită interpretare clauzelor contractuale deoarece prevederile articolului VII din cuprinsul convențiilor părților reprezintă un pact comisoriu de gradul IV iar nu de gradul III. Mai arată că a notificat faptul rezilierii de plin drept a contractelor pentru că a considerat că pârâta trebuie să aibă cunoștință despre rezilierea și că prin facturile fiscale depuse la dosar a făcut dovada că societatea beneficiară nu și-a îndeplinit nici până în prezent obligațiile de plată, deși aceasta a semnat și ștampilat înscrisurile constatatoare ale livrării de tip autogaz. În final precizează că încălcarea contractului de către pârâtă prin acțiuni negative nu poate fi dovedită cu înscrisuri, că - GAZ SRL a rămas în pasivitate, neînțelegând să mai achiziționeze de la reclamantă cantitatea minimă de conform prevederilor contractuale și că prin semnarea și ștampilarea contractelor beneficiară a dobândit dreptul de a folosi instalațiile de distribuție tip, proprietatea reclamantei, care se impun a-i fi restituite acesteia din urmă.
S-au depus înscrisuri la dosar.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de sentința atacată în motivele de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Între părți s-a încheiat la data de 11.09.2006 contractul de furnizare pentru autotracțiune nr.140 iar la data de
31.05.2007 s-au mai încheiat alte patru asemenea contracte cu nr.341, nr.342, nr.343 și nr.344 prin care s-a convenit că - 2000 SRL să furnizeze - GAZ SRL cantitatea de - tip autogaz - necesară a fi stocată în instalația de distribuție pentru autotracțiune tip proprietatea furnizorului. Părțile au convenit ca prețul de livrare să se achite în termen de maxim 5 zile de la data facturării iar lunar, beneficiara că cumpere de la furnizor un minim de 30.000 litri, în funcție de consumatori.
Mai reține că la dosar au fost depuse facturile fiscale nr.-/2008, nr.-/2008, nr.-/2008 și nr.-/2008 care atestă livrarea de carburant auto tip de către reclamantă, facturile fiind acceptate în mod expres la plată de către pârâta cumpărătoare și că aceasta din urmă a refuzat să răspundă la interogatorul formulat de către - 200 SRL în dosarul de fond, devenind incidente dispozițiile articolului 225 Cod procedură civilă.
Deoarece pârâta nu a contestat pretențiile reclamantei și nu a înțeles să facă dovada achitării facturilor pe care le-a semnat și ștampilat și care atestă că a primit carburantul auto de la reclamantă, Curtea apreciază că în speță își găsesc aplicabilitatea prevederile articolului VIII din contractul părților, în baza cărora, chiar și în cazul neexecutării uneia dintre obligațiile asumate prin convenție, situație faptică explicată prin notificare, furnizorul are dreptul de a desființa contractul de plin drept, fără somație, fără punerea în întârziere, fără intervenția autorității judecătorești sau a altei autorități publice.
La dosar s-a făcut dovada notificării pârâtei, ocazie cu care reclamanta i-a învederat părții situația creată și implicațiile generate de aceasta.
Din cele expuse rezultă intenția reclamantei de a se prevala de prevederile articolului VIII din contractele părților în care a fost inserat, fără echivoc, cel mai sever pact comisoriu.
Așadar, câtă vreme nu a înțeles să facă dovada contrară celor susținute de către reclamantă prin acele fapte pozitive, cum ar fi: achitarea prețului carburanților, formularea de cereri în vederea achiziționării unei cantități minime de carburant, Curtea mai apreciază că pretențiile - 2000 SRL de a se constata rezilierea contractelor celor două societăți sunt întemeiate.
În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reclamantei prin care se solicită obligarea pârâtei de a restitui furnizorului instalațiile tip, pe care aceasta din urmă i le-ar fi pus la dispoziție, Curtea îl apreciază ca fiind neîntemeiat în lipsa administrării de dovezi concludente din care să reiasă predarea-primirea respectivelor bunuri mobile și datele de identificare ale bunurilor.
Pentru considerentele expuse, având în vedere și dispozițiile articolelor 969-970 cod civil și articolului 46 Cod comercial, Curtea în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă va admite apelul, va schimba sentința atacată și pe foind va admite în parte acțiunea
reclamantei, va constata intervenită rezilierea contractelor părților cu nr.341/2007, nr.342/2007, nr.343/2007, nr.344/2007 și nr.140/2006, modificat prin actul adițional nr.1/2007 și va respinge ca nefondată cererea privind restituirea bunurilor mobile.
Va face aplicarea dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - 2000 SRL, cu sediul în,-, -.1, parter, Jud. I și ales în B la #. -, --3,.2,.6,.602, sector 3, împotriva Sentinței comerciale nr.1890/03.02.2009, pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București, în contradictoriu cu intimata pârâtă - GAZ SR, cu sediul în B,-, --36,.A,.7,.47, sector 6.
Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei și constată intervenită rezilierea contractelor încheiate între părți cu nr.341/2007, nr.342/2007, nr.343/2007, nr.344/2007 și nr.140/2006.
Respinge cererea privind restituirea bunurilor mobile.
Obligă intimata să plătească apelantei suma de 7.649,96 lei cu titlul de cheltuieli judiciare de timbru și suma de 7,5 lei cu titlul de timbru judiciar suportate la fond și apel.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 26.01.2010.
Președinte, --- - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex./03.02.2010
Com.3 ex/05.02.2010
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Ruxandra Monica DuțăJudecători:Ruxandra Monica Duță, Mirela Polițeanu
