Reziliere contract comercial Spete. Decizia 407/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 407
Ședința publică din data de 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Florentina Dinu
JUDECĂTORI: Florentina Dinu, Elena Chirica Stoicescu Maria
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta -reclamantă - SRL cu sediul în Târgoviște, str. - -, -. 1, Județul D,împotriva sentinței nr. 2505/ 3 noiembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUN., cu sediul în Târgoviște,--4, Județul D, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia nr.3488/6 noiembrie 2007, pronunțată de ÎCCJ.
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, reprezentând recurenta reclamantă - SRL, lipsă fiind intimata pârâtă PRIMĂRIA MUN. T.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având cuvântul avocat, pentru recurenta reclamantă - SRL, arată că după pronunțarea deciziei de către ÎCCJ, dosarul de față a rămas fără obiect, întrucât Primăria și-a pierdut dreptul de proprietate și a dat titlul adevăratului proprietar, Gh., de la care recurenta reclamanta a cumpărat, în acest sens depune la dosar contractul de comodat autentificat sub nr. 6115/5.11.2007, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6099/5.11.2007 cu schița anexă, încheierea nr. 52621/25.10.2007 emisă de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară D, extrasul de carte funciară, schița anexă a acestuia și titlul de proprietate nr. -/2.10.2007, după care arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de declarația reprezentantului recurentei reclamante, că alte cereri nu mai are de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul, avocat, pentru recurenta reclamantă - SRL, solicită respingerea recursului ca rămas fără obiect, să se constate că recurenta reclamantă este proprietară, având în vedere înscrisurile depuse în ședința publică de astăzi.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta Primăria Municipiului Târgoviște a chemat în judecată pe pârâta - SRL Târgoviște, solicitând instanței să se constate rezilierea contractului de concesiune nr.262/2 septembrie 2005 și să se dispună evacuarea pârâtei de pe terenul ce aparține domeniului public.
Motivând cererea reclamanta arată că a concesionat pârâtei un teren în suprafață de 60. pentru desfășurarea activității de comerț și prestări servicii, iar în urma efectuării unui control de către agenții cu atribuții în acest sens s-a constatat că pârâta nu respectă obiectul de activitate pentru care a obținut acest teren.
S-a mai reținut că pârâta a sub-concesionat terenul deși prin contractul de concesiune s-a prevăzut expres interzicerea sub-concesionării.
Prin sentința nr.2505 din 3 noiembrie 2006 dată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea reclamantei și s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr.262/2005/2 septembrie 2005, precum și evacuarea pârâtei de pe terenul ce aparține domeniului public.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat un contract de concesiune, având ca obiect un teren de 60. situat în Târgoviște, B-dul -, Zona și că ulterior - la 1 decembrie 2005 - pârâta a închiriat terenul către o altă societate, atribuindu-și prin contract calitatea de proprietar al terenului, încălcând obligațiile pe care și le-a asumat prin contract de a nu închiria sau da în folosință gratuită terenul către o terță persoana.
Prin decizia nr.55 din 3 aprilie 2007 dată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ apelul declarat de pârâta - SRL Târgoviște împotriva sentinței fost respins ca nefondat.
Pe fodul cauzei s-a reținut că parata a subînchiriat terenul obținut în concesiune cu încălcarea dispozițiilor art.12 cap. VIII din contract și a dispozițiilor art.9 cap. VII, iar instanța de fond a dat eficiență sancțiunii prevăzute chiar de părți la art.12 cap. IX din contract, aceea a rezilierii contractului și a evacuării.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art.304 pct.3 și 9 Cod procedură civilă, recurenta considerând că, în mod greșit, s-a apreciat de către instanța apelului asupra instanței competente în soluționarea litigiului dedus judecății, în condițiile în care contractul de concesiune este un contract administrativ, având ca obiect punerea în valoare a unui teren proprietate publică.
Se susține că instanța de apel nu a ținut cont de faptul că Legea nr.219/1998 a fost modificată prin Legea nr.528/2004 care, în cuprinsul Cap.III la art.272- 2710, arată că acțiunea în justiție privind un contract de concesiune se introduce la instanța de control administrativ, reglementări ce erau în vigoare la data încheierii contractului.
În atare situație, recurenta a considerat că instanța anterioară nu s-a preocupat de îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea contractului administrativ care are semnificația concilierii din litigiile comerciale.
Prin cel de al doilea motiv de recurs, recurenta a arătat că în mod eronat s-a reținut încălcarea prevederilor contractului de concesiune întrucât, sub-concesionarea nu privește terenul în suprafață de 60. ce face obiectul contractului de concesiune, ci doar construcția edificată pe acesta și asupra căreia pârâta invocă drept de proprietate.
De asemenea, se mai susține că este nelegală măsura evacuări de pe teren, încălcându-se prevederile constituționale ce privesc garantarea proprietății, art.480 și art.481 cod civil precum prevederile art. l din Primul Protocol la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
După analizarea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 3488/6.11.2007 prin care a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza la Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ, pentru soluționarea recursului.
Contractul de concesiune dintre părți, a reținut ÎCCJ, ce face obiectul litigiului fost încheiat la data de 2 septembrie 2005, dată la care intrase vigoare atât Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 cât Legea nr.528/2004 prin care a fost modificată Legea nr.219/195 privind regimul concesiunilor, care atribuie competența soluționării. Astfel, prin art.2 alin.l lit.c din Legea contenciosul administrativ se atribuie natura unui act administrativ și contractelor încheiate de autoritățile publice ce au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
S-a mai arătat că, prin același act normativ, la art.8 alin.2 este reglementată competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce apar în legătură cu fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și a litigiilor legate de aplicarea și executarea contractului administrativ.
În cauza dedusă judecății, contractul de concesiune asupra căreia se poartă litigiul are ca obiect un teren ce este proprietatea publică a Municipiului Târgoviște, fiind un contract administrativ în sensul normelor arătate, competența materială de soluționare aparținând instanței de contencios administrativ. În atare situație, critica recurentei întemeiată pe art.304 pct.3 Cod civil este fondată instanța apelului pronunțând o soluție nelegală cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr- la data de 8 februarie 2008.
La data de 19.03.2008 recurenta a depus la dosar un set de acte (filele 14-20).
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Ulterior încheierii contractului de concesiune la data de 01.12.2005, recurenta - SRL a închiriat imobilul către o altă societate, respectiv - SRL, încălcându-se astfel obligațiile contractuale prevăzute la cap.VII, art.9, pct.f și ale cap.VIII, potrivit cărora concesionarul este obligat să nu închirieze sau să dea în folosință gratuită terenul concesionat unei alte persoane.
Pentru nerespectarea obligațiilor contractuale, părțile au prevăzut sancțiunea rezilierii contractului cu evacuare forțată și plata de daune, astfel că în mod corect a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus rezilierea contractului.
Pe de altă parte, faptul că ulterior pronunțării deciziei ÎCCJ, terenul ce a făcut obiectul contractului de concesiune, a fost restituit fostului proprietar, de la care reclamanta l-a cumpărat, nu influențează soluția asupra rezilierii contractului de concesiune, faptele relevate fiind ulterioare momentului pronunțării sentinței instanței de fond.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta - reclamantă - SRL cu sediul în Târgoviște, str. - -, -. 1, Județul D, împotriva sentinței nr. 2505/ 3 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUN., cu sediul în Târgoviște,--4, Județul D, cauză trimisă spre rejudecare prin decizia nr.3488/6 noiembrie 2007, pronunțată de ÎCCJ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Florentina Dinu, Elena Chirica Stoicescu Maria
GREFIER,
- -
Red. DF/CMF
2ex./17.04.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Florentina DinuJudecători:Florentina Dinu, Elena Chirica Stoicescu Maria
