Reziliere contract comercial Spete. Decizia 430/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 1273/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 430
Ședința publică de la 27 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Grefier ---
***************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de pârâta - - C împotriva Sentinței comerciale nr.334/26.03.2009 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Călărași, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin consilier juridic, care depune delegație și intimata prin avocat, care depune împuternicire avocațială.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a dispus timbrarea cererii cu 1/2 din taxa judiciară aferentă sumei contestate, după care:
Reprezentantul recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 6 lei și timbru judiciar mobil de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, acordă cuvântul părților pe aspectul calificării căii de atac.
Recurenta pârâtă, prin consilier juridic, lasă la aprecierea instanței.
Intimata reclamantă, prin avocat, susține că au apreciat că este un contract de locațiune nu de concesiune, că au solicitat calificarea acțiunii ca având caracter comercial și corect s-a calificat calea de atac drept recurs, la Tribunalul Călărași fiind recalificat recursul drept apel.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului în raport de obiectul cauzei, califică calea de atac apel și nu recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în apel.
Apelanta pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată, casarea sentinței atacate și, pe fond, respingerea cererii de reziliere a contractului de concesiune, cu cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului, față de actele ce fac dovada nepredării terenului dat în folosință pe durată nedeterminată de către - din 1994 și susține că au fost emise titluri de proprietate pe acest teren, că nefiind puși în posesie nu au putut valorifica terenul conform art.1020 Cod civil.
Pe aspectul suprafeței, arată că au la bază un contract de superficie,
întabulat și vândut în rate, iar - nu are nici un fel de calitate în acest moment.
Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
În replică, reprezentantul apelantei susține că au făcut dovada că sunt titulari, că nu s-a întocmit procesul-verbal de preluare în posesie.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 334/26.03.2009 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Călărașia fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta - -, împotriva pârâtei - - și s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr.558 din 1.11.2005, încheiat între părți.
S-a reținut că reclamanta a solicitat rezilierea contractului de concesiune întrucât, deși și-a achitat obligațiile rezultând din contract, respectiv plata concesiunii, pârâta nu și-a executat obligația corelativă de predare a terenului care formează obiectul concesiunii.
Pârâta a invocat faptul că, devreme ce reclamanta a plătit prețul concesiunii, înseamnă că a avut și posesia bunului concesionat.
Tribunalul, în considerentele sentinței, a reținut că la dosar nu există nici un proces verbal de predare, de punere în posesie asupra suprafeței de teren de 404,1 mp (deși contractul s-a încheiat la 01.11.2005 sub nr.1558) ba mai mult, ulterior, din aceeași suprafață de teren pentru 68,3 mp (ce se aflau sub magazinul, parter, proprietatea reclamantei) pârâta a acordat reclamantei un drept de superficie (contractul 4381/26.11.2005).
În cauză, contractul are natura juridică a unui contract de locațiune, prin care se asigură folosința unui lucru (teren) pentru un timp determinat, în schimbul unui preț determinat.
Conform art.1414 civ. se consideră ca o locațiune orice concesiune temporară a unui imobil.
Conform art.1420 civ. locatorul este dator să predea locatarului lucrul închiriat, iar conform art.1421 civ. locatarul trebuie să predea lucrul în așa stare încât să poată fi întrebuințat.
În concret, tribunalul a reținut că, din lucrările dosarului nu se poate identifica suprafața de 404,1 mp. Mai mult acest teren a făcut obiectul dării în folosință, conform recunoașterii părților și către proprietarii apartamentelor din același bloc de locuințe, mai mult unii dintre aceștia au înstrăinat apartamentele proprietate precum și terenul dat în folosință. Prin Ordinul Prefectului Prefecturii C, o parte din aceeași proprietari au obținut un drept de proprietate asupra terenului. Reclamanta între timp a înstrăinat spațiul său comercial d e la parterul aceluiași bloc, în virtutea căruia ceruse concesiune pentru 404,1 mp și apoi servitutea pentru 68,3 mp.
Din toată această stare de fapt, a reținut tribunalul, rezultă că situația terenului dat de pârâtă către reclamantă drept concesiune nu era clară.
Într-o atare situație rezultă că pârâta nu și-a executat obligația de predare conform art.1420 civ. și nici obligația predării lucrului pentru a putea fi întrebuințat conform articolului 1421.civ. în cauză neavând relevanță faptul că reclamanta și-a executat de bună voie obligația sa de plată a redevenței.
Conform art.1439 civ. când una din părți nu îndeplinește îndatoririle sale principale cealaltă parte poate cere desființarea contractului.
Conform art.1020 civ. condiția rezolutorie este subînțeleasă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligația sa.
Pentru motivele arătate, Tribunalul Călărașia admis acțiunea reclamantei și a reziliat contractul de concesiune încheiat de părți.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta - - care a solicitat casarea hotărârii și respingerea acțiunii formulată de reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin contractul de concesiune s-a legalizat o situație de fapt în sensul că - - deja folosea terenul proprietatea pârâtei.
De asemenea, nu s-a avut în vedere convenția pentru constituirea dreptului de superficie nr. 4381/26.11.2005 din care rezultă în mod clar că - - era deja în posesia terenului la data încheierii acestuia și că a plătit redevența convenită.
Instanța nu a analizat buna-credință a pârâtei la încheierea contractului de concesionare, iar lipsa unui proces-verbal de punere în posesie nu poate conduce la rezilierea contractului întrucât intimata a fost în posesia terenului concesionat.
Situația juridică a acestui teren a fost dovedită prin actele depuse la dosar, acte care nu au fost modificate sau completate.
În drept s-au invocat dispozițiile articolelor 299, 316 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului.
Curtea, la termenul de judecată din 27.10.2009 a calificat calea de atac ca fiind apelul, având în vedere dispozițiile articolelor 282 și 2821Cod procedură civilă, ca și împrejurarea că, față de obiectul cauzei, nu se poate determina valoarea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 1558/1.11.2005 - -, în calitate de concedent, a concesionat către - - terenul în suprafață de 472,4 mp situat în C Str. - - 2, tronson 3 parter pe un termen de 49 ani în schimbul unei redevențe de 0,35 Euro/lună/mp.
Ulterior, la data de 26.11.2005, părțile au convenit constituirea unui drept de superficie în favoarea - - asupra suprafeței de 68,3 mp cotă indiviză teren aferent construcției - magazinul parter.
Deși concedentul s-a obligat să nu intervină în nici un fel, pe perioada concesionării, în folosința pașnică de către concesionar a terenului concesionat, să notifice concesionarului apariția oricărei împrejurări de natură să aducă atingere drepturilor acestuia și să predea obiectul concesiunii, nu și-a respectat aceste obligații contractuale.
Astfel, la dosarul cauzei nu a fost depus nici un proces-verbal de predare-primire a terenului, iar prin acte succesive de înstrăinare deținătorii apartamentelor din - 19 au înstrăinat atât apartamentele pe care le dețineau în proprietate, cât și cota parte indiviză din terenul de sub construcție.
Mai mult decât atât, prin ordinul nr. 614 din 6.12.1994 al Prefecturii C s-a atribuit în proprietate terenul intravilan persoanelor care locuiesc în -.19.
Deși apelanta a arătat încă din anul 2007 că ordinul prefectului urmează a fi atacat în instanță, până în prezent nu a administrat astfel de dovezi în cauză.
Împrejurarea că, ulterior încheierii contractului de concesiune, părțile au încheiat o convenție privind instituirea unui drept de superficie nu creează prezumția că intimata s-a aflat în posesia terenului întrucât litigiul dintre cele două părți este determinat de situația suprafeței de 404,1 mp care formează obiectul contractului de concesiune, pentru care nu s-a constituit un drept de superficie.
Pentru considerentele expuse mai sus, apreciind că Tribunalul Călărașia pronunțat o hotărâre temeinică și legală, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă - - cu sediul în C,-, Județ C, împotriva Sentinței comerciale nr.334/26.03.2009 pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Călărași, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul în O, -, Județ
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, --- - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4/3.11.2009
.
Tribunalului Călărași
Judecător fond: G
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
