Reziliere contract comercial Spete. Decizia 445/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 445
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelurilor declarate de apelanta-reclamantă - SERVICII și de apelanta-pârâtă MEDIA, împotriva sentinței comerciale nr. 11406/29.10.2008 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na și apelanta-pârâtă, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarele ambelor părți depun la dosar chitanțele care atestă plata onorariului de expert majorat și arată că nu au alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat, împrejurare în raport de care Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea apelurilor.
Apărătoarea apelantei-reclamante solicită admiterea apelului său și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în tot a cererii și obligării pârâtei la suportarea integrală a prejudiciului, arătând că prima instanță a reținut în mod eronat că subansamblurile nu au fost achiziționate în executarea contractului părților. De asemenea, solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, punând concluzii de respingere a apelului declarat de MEDIA, ca nefondat.
Apărătoarea apelantei-pârâte solicită admiterea apelului său și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Totodată, solicită respingerea apelului declarat de apelanta-reclamantă, fiind de acord cu concluziile raportului de expertiză.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 11406/29.10.2008, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis în parte cererea formulată de către reclamanta - SERVICII, în contradictoriu cu pârâta (în prezent, MEDIA ), a dispus rezilierea contractului încheiat între părți la data de 15.08.2005 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 34.700 euro, în echivalent în lei la data plății, reprezentând despăgubiri și 5.681,2 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că a fost sesizată cu judecata unei cereri prin care reclamanta a solicitat să se rezilieze contractul încheiat între părți la data de 15.08.2005 și să fie obligată pârâta să plătească suma de 114.692,778 euro, reprezentând subansambluri și servicii de montaj, dezvoltare și abonamente și suma de 20.000 euro - contravaloare a implementării soluției software.
În continuare, a constatat că la data de 15.08.2005, părțile au încheiat un contract, în baza căruia reclamanta s-a obligat să-i furnizeze pârâtei produsele specificate și să presteze serviciile contractate, pârâta urmând să plătească prețul acestora. În concret, a reținut că produsele și serviciile pe care reclamanta s-a obligat să le furnizeze pârâtei erau de natură tehnică, aceasta trebuind să monteze unități mobile pe vehiculele indicate de pârâtă, să le conecteze la alte dispozitive electronice de la bordul vehiculelor, pentru ca împreună, ele să fie transmise unui server de monitorizare, spre a fi stocate într-o bază de date special creată. Ca efect al încheierii contractului, reclamanta urma să-i furnizeze pârâtei echipamentele necesare, tracskis mobile, la prețul de 350 euro/. plus și să monitorizeze aceste unități, pe baza unui abonament lunar de 6 euro plus
Conform art. 3.4 din contract, prețul convenit de părți a fost de 122.500 euro.
Tribunalul a reținut că rezilierea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare succesivă, dar și că, în speță, contractul pe care părțile l-au încheiat are o dublă natură juridică, aceea de vânzare-cumpărare și de prestări servicii.
Totodată, constatând că acțiunea în reziliere poate fi intentată doar de către partea care și-a îndeplinit sau se declară să își execute obligațiile, prima instanță a verificat cu întâietate modalitatea în care reclamanta și-a îndeplinit obligațiile, în sensul că a pus la dispoziția pârâtei bunurile menționate în contract și a prestat serviciile de monitorizare.
Astfel, a reținut că reclamanta a livrat pârâtei 60 de unități mobile - împrejurare recunoscută de cea din urmă, cu prilejul administrării probei cu interogatoriu.
Totodată, Tribunalul a mai constatat că, din declarația martorului, rezultă că din punct de vedere tehnic, proiectul gândit de părți în termenii contractuali a fost funcțional, pe 60 de vehicule fiind astfel montat un sistem pilot de monitorizare funcțional. A mai apreciat instanța de fond că declarația martorului se coroborează cu raportul de expertiză întocmit de expertul, din care rezultă că aplicația software Software conține alte programe decât aplicația Management Software, cu excepția fișierului cod.cs, în care se regăsesc în proporție de cca. 90% aceleași linii de cod din cele două aplicații, iar cu ajutorul aplicației, au fost realizate funcțiile solicitate în Anexa nr. 5 la contract.
Așadar, reținând că reclamanta a dovedit că și-a îndeplinit obligația de a livra o parte din unitățile mobile și de a crea soluția software pretinsă de pârâtă, prima instanță a apreciat că revenea celei din urmă părți să probeze plata bunurilor și serviciilor sau cauza exoneratoare de răspundere civilă.
În acest context, a luat act că omisiunea pârâtei de a achita prețul bunurilor și serviciilor reprezintă o faptă ilicită, iar în materie contractuală, culpa se prezumă, potrivit art. 1082.civ.
Este adevărat că pârâta a susținut că reclamanta este cea care nu și-a îndeplinit corespunzător obligațiile asumate, însă instanța de fond a apreciat ca fiind nejustificat refuzul pârâtei de a continua derularea raportului juridic, motivat de susținerea sa potrivit căreia soluția software nu este una corespunzătoare.
Așa fiind, apreciind că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate contractual, Tribunalul a dispus desființarea contractului și a constatat că se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri.
În această ordine de idei, a luat act că reclamanta a cuantificat prejudiciul, raportându-se la unitățile mobile livrate pârâtei, la punerea la dispoziția acesteia din urmă a soluției software și la contravaloarea subansamblurilor pentru crearea soluției tehnice, agreate de pârâtă.
În continuare, instanța de fond a constatat că reclamantei îi revine sarcina dovedirii existenței unui prejudiciu cert.
În acest sens, a apreciat că are caracter cert prejudiciul constând în contravaloarea unităților mobile livrate pârâtei în prima tranșă, în privința cărora pârâta nu a formulat obiecțiuni.
Tribunalul a constatat că, potrivit art. 8.2.3. din contract, produsele care au făcut obiect al convenției trebuiau livrate pentru recepție, iar cu acea ocazie se efectua o inspecție și se încheia un proces-verbal de recepție, semnat de ambele părți, care cuprindea orice obiecțiune.
Astfel, a reținut că procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 01.12.2005 a fost semnat de către, director flotă, iar nu de către Mirna, persoană al cărei nume apare în preambulul procesului-verbal. Cu toate acestea, prima instanță a consemnat că pârâta a recunoscut la interogatoriu faptul că 60 de unități mobile au fost montate pe autoturismele sale și a constatat că, pentru aceste 60 de unități, pârâta trebuia să achite o tranșă de 21.000 euro, din care a plătit doar un avans de 30%, respectiv 6.300 euro, astfel încât a apreciat că pârâta datorează diferența de 14.700 euro. Totodată, a luat act că pârâta nu a formulat obiecțiuni nici la predarea acestor bunuri, nici ulterior, dar și că nu există nici o dovadă că toate cele 350 de unități mobile ar fi fost montate, pentru a se obține contravaloarea lor.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că și suma de 20.000 euro, reprezentând costul soluției software, este certă.
Pentru a ajunge la această concluzie, a reținut că reclamanta a susținut că a investit 20.000 euro pentru realizarea soluției Management Software și că prețul pentru aceasta este inclus în cel de vânzare-cumpărare, dar nu în mod distinct, astfel încât pentru stabilirea acestor costuri, s-a impus efectuarea unei expertize tehnice. În raportul de expertiză, s-a reținut că aplicația conține o serie de fișiere, iar cu ajutorul aplicației, s-au realizat funcțiile solicitate în Anexa 5. În vederea determinării prețului aplicației Management Software, a fost adoptată metoda costurilor potrivit standardelor internaționale de evaluare și, în acest sens, s-a cerut volumul de lucru desfășurat pentru realizarea aplicației, din perspectiva numărului de specialiști, a rolului lor și a timpului alocat. Reclamanta a declarat că la realizarea aplicației au contribuit un arhitect software, doi programatori/dezvoltatori de aplicații software și un analist dezvoltator de bază de date, timpul alocat a fost 15.08.2005 - 05.12.2005, respectiv 80 de zile, lucrând câte 4 ore pe zi.
Corespunzător acestor informații, apreciate ca plauzibile din punct de vedere al complexității aplicației realizate, în funcție de nivelurile de salarizare din sectorul IT, a rezultat costul efectuării acesteia, 20.000 euro și, cum reclamanta nu și-a recuperat această sumă, întrucât pârâta a refuzat derularea contractului, prima instanță a apreciat că această sumă se constituie într-un prejudiciu cert.
În acest context, Tribunalul a înlăturat apărările pârâtei, potrivit cărora aplicația expertizată nu este aceeași cu cea prezentată în anul 2005, constatând, pe de o parte, că în procesul-verbal din 05.12.2005 reprezentantul pârâtei a recunoscut funcționalitatea soluției software prezentate și, pe de altă parte, că expertul a confirmat îndeplinirea condițiilor prevăzute în Anexa nr. 5 la contract.
Examinând cererea de obligare a pârâtei la repararea prejudiciului constând în contravaloarea subansamblurilor și serviciilor detaliate în precizarea depusă la fila 287 din vol. I al dosarului de fond, Tribunalul a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reținând că nici o probă nu relevă faptul că reclamanta a achiziționat aceste bunuri, în mod exclusiv, pentru a-și îndeplini propriile obligații față de pârâtă. Astfel, a apreciat că bunurile apar ca fiind achiziționate pentru desfășurarea activității curente, iar o parte dintre facturile de achiziție sunt anterioare încheierii contractului.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, prima instanță, în baza art. 969, 1020-1021, 1082 și urm. civ. a admis în parte acțiunea, a dispus rezilierea contractului încheiat între părți la data de 15.08.2005 și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 34.700 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, dar și la plata cheltuielilor de judecată, în limita pretențiilor admise.
Împotriva acestei sentințe, ambele părți au declarat apel.
Apelanta-reclamantă - SERVICII a solicitat schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii integrale a acțiunii sale.
În motivare, această apelantă a arătat că în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul încheiat la data de 15.08.2005, a achiziționat subansambluri și servicii specifice, în valoare totală de 114.692,778 euro și a susținut că în mod greșit prima instanță a reținut că facturile ar fi fost datate anterior încheierii contractului, deoarece, în realitate, bunurile au fost cumpărate în perioada 25.08.2005-17.04.2006.
De asemenea, apelanta-reclamantă a arătat că, dată fiind natura specifică a contractului, a fost nevoită să importe o mare parte dintre piesele necesare realizării soluției sofware, subansambluri pe care nu le folosește în mod obișnuit.
Susținând, așadar, că subansamblurile au fost achiziționate special pentru realizarea programului software, iar nu pentru desfășurarea propriei activități, așa cum a reținut prima instanță, apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului său.
Pe de altă parte, apelanta-pârâtă a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare, această apelantă a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că partea adversă și-a îndeplinit obligațiile asumate. În acest sens, apelanta-pârâtă a precizat că la data de 11.05.2006 a înțeles să restituie intimatei cele 60 de unități mobile, tocmai datorită atitudinii cocontractantului său, care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, vizând prestarea serviciilor de implementare a sistemului care a făcut obiect al contractului. Mai mult decât atât, apelanta-pârâtă a precizat că a achitat și avansul stabilit prin contract, astfel încât a apreciat că nu se poate reține culpa sa în refuzul de plată a unităților mobile.
Pe de altă parte, apelanta-pârâtă a apreciat că intimata nu a probat că sistemul pe care l-a creat a corespuns cerințelor prevăzute în Anexa 5 la contract, el nefiind în măsură decât să urmărească autovehiculele, nu și să producă și rapoartele indicate în Anexă.
În acest context, apelanta-pârâtă a susținut că probele nu relevă dacă la demonstrația intimatei făcută în prezența expertului s-a folosit aplicația aflată în stadiul de dezvoltare de la data la care trebuia livrată sau dacă, la data efectuării expertizei, nu a fost utilizat un sistem care, în timp, a fost îmbunătățit. Totodată, apelanta-pârâtă a afirmat că se află în imposibilitate de a inspecta funcțiile aplicației, cât timp componentele ei nu se regăsesc și în computerele sale.
În altă ordine de idei, a apreciat că prima instanță nu a manifestat rol activ în administrarea probatoriului, iar martorul audiat a avut o poziție subiectivă, deoarece se află în relații conflictuale, de natură juridică, cu MEDIA, ca urmare a unor activități concurențiale prejudiciabile pe care le-a desfășurat. Susținând că acesta nici nu a fost angajat al societății la data semnării contractului, așa cum a reținut prima instanță, apelanta-pârâtă a apreciat că se impunea înlăturarea probei testimoniale, iar judecătorul fondului ar fi trebuit ca, în baza rolului activ, să ordone administrarea a noi probe, pentru aflarea adevărului.
Totodată, MEDIA a susținut că procesele-verbale la care a făcut referire prima instanță nu au fost semnate de reprezentantul său, astfel încât ele nu pot semnifica însușirea unei soluții fără obiecțiuni, dar și că prin procesul-verbal de punere în funcțiune nu a recunoscut decât funcționalitatea unităților ca probă, nu ca implementare finală a soluției, probele neatestând că toate produsele care au format obiect al contractului au fost livrate.
A mai arătat și că intimata-reclamantă nu a emis nici o factură care să conțină contravaloarea serviciilor pe care aceasta pretinde a le fi prestat, dar și că pronunțarea rezilierii contractului, de către instanța de fond, contravine pactului comisoriu prevăzut în art. 15.2 din contract.
Fiecare parte a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de cealaltă litigantă, ca nefondat.
S-au administrat probele cu înscrisuri, interogatoriu și cu expertiză tehnică judiciară, în specialitatea "calculatoare".
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma criticilor aduse de apelante, Curtea reține următoarele:
La data de 15.08.2005, părțile au încheiat un contract, cu o dublă natură juridică, de vânzare-cumpărare și de prestări servicii, în temeiul căruia apelanta-reclamanta s-a obligat să-i furnizeze apelantei-pârâte produsele specificate și să-i presteze serviciile contractate, apelanta-pârâtă urmând să plătească prețul acestora. După cum a reținut prima instanță, produsele și serviciile care au format obiect al contractului erau de natură tehnică, apelanta-reclamanta asumându-și obligația de a monta unități mobile pe vehiculele indicate de către apelanta-pârâtă, de a le conecta la alte dispozitive electronice de la bordul vehiculelor, pentru ca împreună, ele să fie transmise unui server de monitorizare, spre a fi stocate într-o bază de date special creată. Ca efect al încheierii contractului, urmau să-i fie furnizate apelantei-pârâte echipamentele necesare, tracksis mobile, la prețul de 350 euro/. plus și să fie monitorizate aceste unități, pe baza unui abonament lunar de 6 euro plus
Conform art. 3.4 din contract, prețul convenit de părți a fost de 122.500 euro plus, la care se adaugă abonamentul lunar pentru serviciile de monitorizare.
Pentru a pronunța rezilierea contractului, prima instanță a constatat că reclamanta și-a îndeplinit obligațiile, în sensul că livrat pârâtei 60 de unități mobile.
Apelanta-pârâtă - care a criticat în apelul său exclusiv dispoziția de reziliere a contractului - a afirmat că în mod eronat instanța de fond a reținut că partea adversă și-a îndeplinit obligațiile asumate. În acest sens, apelanta-pârâtă a precizat că la data de 11.05.2006 a înțeles să restituie intimatei cele 60 de unități mobile, tocmai datorită atitudinii cocontractantului său, care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, vizând prestarea serviciilor de implementare a sistemului care a făcut obiect al contractului. Mai mult decât atât, apelanta-pârâtă a precizat că a achitat și avansul stabilit prin contract, astfel încât a apreciat că nu se poate reține culpa sa în refuzul de plată a unităților mobile.
Curtea apreciază însă că probele relevă fără dubiu că apelanta-reclamantă a livrat apelantei-pârâte 60 de unități mobile - împrejurare recunoscută de aceasta din urmă în fața instanței de fond și a celei de apel, cu prilejul administrării probei cu interogatoriu și atestată de procesul-verbal încheiat la data de 01.12.2005, în condițiile prevăzute de art. 8.2.3. din contract.
Apelanta MEDIA a susținut că procesul-verbal din data de 01.12.2005 nu a fost semnat de reprezentantul său.
Curtea reține că procesul-verbal de punere în funcțiune din data de 01.12.2005 a fost semnat de D-na, director flotă, iar nu de D-na Mirna, al cărei nume apare în preambulul procesului-verbal. Cu toate acestea, constată că în prima etapă procesuală, pârâta a recunoscut, răspunzând întrebarea nr. 1 din suplimentul la interogatoriu faptul că primele 60 de unități mobile au fost montate pe autoturismele sale, iar în apel, a recunoscut aceeași livrare a unităților, răspunzând la întrebarea nr. 5 din interogatoriu. O astfel de împrejurare este cu atât mai mult probată cu cât apelanta-pârâtă a plătit avansul de 30% din prima tranșă de 21.000 euro, respectiv 6.300 euro; mai mult decât atât, însăși apelanta-pârâtă susține că a restituit celeilalte părți cele 60 de unități mobile - fără să pretindă restituirea sumei deja achitate -, ceea ce presupune că acestea îi fuseseră anterior livrate.
Pe de altă parte, susținerea apelantei-pârâte, potrivit căreia a restituit cele 60 de unități mobile, nu a fost dovedită, însă, chiar și în măsura în care există o dovadă în acest sens, ea apare ca fiindpro causa, în raport de data afirmată de parte - 11.05.2006 - și data la care a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, 25.05.2006, în urma parcurgerii procedurii prealabile, când pârâta cunoștea deja intenția părții adverse de aoa cționa în judecată.
Totodată, Curtea mai constată că, din declarația martorului, fost IT Manager la apelanta-pârâtă, audiat de prima instanță, rezultă că din punct de vedere tehnic, proiectul gândit de părți în termenii contractuali a fost funcțional, pe 60 de vehicule fiind astfel montat un sistem pilot de monitorizare funcțional; de altfel, în procesul-verbal din data de 05.12.2005 (fila 5 din vol. I al dosarului de fond), părțile au recunoscut că soluția software prezentată de către apelanta-reclamantă îndeplinește toate criteriile de funcționalitate stabilite în Anexa nr. 5.
Apelanta-pârâtă a susținut că martorul audiat a avut o poziție subiectivă, deoarece se află în relații conflictuale, de natură juridică, cu MEDIA, ca urmare a unor activități concurențiale prejudiciabile pe care le-a desfășurat.
Curtea înlătură însă o asemenea susținere, constatând că proba testimonială astfel administrată se coroborează cu raportul de expertiză întocmit de Dl. expert, la judecata în primă instanță, din care rezultă că grație aplicației software create de către apelanta-reclamantă, au fost realizate funcțiile solicitate în Anexa 5 la contract.
Apelanta-pârâtă a susținut că probele nu relevă dacă la momentul demonstrației intimatei făcută în prezența expertului s-a folosit aplicația aflată în stadiul de dezvoltare de la data la care trebuia livrată sau dacă, la data efectuării expertizei, nu a fost utilizat un sistem care, în timp, a fost îmbunătățit.
Dincolo de faptul că, ulterior momentului la care apelanta-pârâtă refuzat să continue relațiile contractuale, nu se poate dovedi vreun motiv pentru care apelanta-reclamantă să procedeze la îmbunătățirea aplicației software, Curtea apreciază că este irelevantă afirmația MEDIA, vizând pretinsa lipsă de identitate între aplicația care i-a fost prezentată în anul 2005 și cea care a fost expertizată, în condițiile încheierii procesului-verbal din data de 05.12.2005, prin care aceeași parte a confirmat că soluția software prezentată de - SERVICII îndeplinește criteriile de funcționalitate prevăzute în Anexa nr. 5.
Așadar, Curtea reține, în deplin acord cu prima instanță, că apelanta-reclamantă și-a îndeplinit obligația de a livra o parte din unitățile mobile și de a crea soluția software pretinsă de partea cocontractantă, context în care omisiunea apelantei-pârâte de a achita prețul bunurilor și serviciilor reprezintă o faptă ilicită, iar în materie contractuală, culpa se prezumă, potrivit art. 1082.civ. aspecte care dovedesc temeinicia măsurii de reziliere a contractului.
Apelanta-pârâtă a arătat și că intimata-reclamantă nu a emis nici o factură care să conțină contravaloarea serviciilor pe care aceasta pretinde a le fi prestat, însă Curtea apreciază că o atare împrejurare nu este de natură să înlăture temeinicia pretențiilor reclamate; totodată, ia act de faptul că apelanta-pârâtă nu a adus vreo altă critică dispozițiilor primei instanțe, vizând obligarea sa la plata unor sume de bani.
De asemenea, a mai afirmat că pronunțarea rezilierii contractului, de către instanța de fond, contravine pactului comisoriu prevăzut în art. 15.2 din contract.
Este adevărat că prin actul adițional la contract, părțile au prevăzut în art. 15.2 un pact comisoriu, potrivit căruia "nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una din părți dă dreptul părții lezate de a cere rezilierea contractului, rezilierea operând de drept, fără a fi necesară parcurgerea unei proceduri judiciare prealabile".
De principiu, înscrierea unui asemenea pact comisoriu nu mai face necesară intervenția instanței judecătorești.
În condițiile în care, însă, - SERVICII sesizat instanța cu o acțiune în reziliere, aceasta nu poate să nu se pronunțe asupra cererii, cu mențiunea că a procedat numai la verificările pe care însăși pactul comisoriu le-a îngăduit, respectiv la a examina dacă una dintre părți, în speță apelanta-pârâtă, a nerespectat obligațiile asumate prin contract.
Considerentele expuse mai sus dovedesc netemeinicia criticilor aduse sentinței de către apelanta-pârâtă, a cărei cale de atac urmează să fie respinsă, ca nefondată, în temeiul art. 296.proc.civ.
Din analiza apelului declarat de apelanta-reclamantă rezultă că aceasta înțelege să critice hotărârea primei instanțe, doar sub aspectul cuantumului sumelor la plata cărora pârâta a fost obligată.
Astfel, - SERVICII a arătat că, în vederea îndeplinirii obligațiilor asumate prin contractul încheiat la data de 15.08.2005, iar nu pentru desfășurarea propriei activități, așa cum a reținut prima instanță, a achiziționat subansambluri și servicii specifice, în valoare totală de 114.692,778 euro, la plata cărora a pretins ca partea adversă să fie obligată.
Ca urmare a desființării contractului, s-a născut dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri.
În acord cu prima instanță, Curtea subliniază că în lipsa unei clauze penale, evaluarea prejudiciului este una judiciară, ea trebuind să cuprindă atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât și beneficiul pe care nu l-a realizat. Iar în contextul în care fapta ilicită a MEDIA o constituie neîndeplinirea obligației contractuale de plată a bunurilor livrate și a serviciilor prestate, prejudiciul pe care apelanta-reclamantă îl poate pretinde nu poate fi decât consecința directă a faptei ilicite. Cu alte cuvinte, în măsura în care probele nu relevă că bunurile și serviciile a căror contravaloare - SERVICII o pretinde au fost achiziționate exclusiv în vederea derulării contractului părților, ea nu poate solicita plata acestora.
Lista subansamblurilor și serviciilor, a căror contravaloare este pretinsă de apelanta-reclamantă, se regăsește la filele 287-289 din vol. I al dosarului de fond.
Pentru a stabili dacă aceste bunuri și servicii au fost utilizate strict în derularea convenției părților sau dacă ele puteau fi folosite de către apelanta-reclamantă în crearea unor sisteme similare, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice, ale cărei concluzii necontestate de părți au relevat următoarele:
Patru facturi (identificate prin trimitere la Anexa 1 raportului de expertiză) au fost emise la data de 16.06.2005, fiind așadar anterioare încheierii contractului dintre părți (15.08.2005), așa încât ele nu vor fi luate în considerare.
declarații vamale și 14 facturi (identificate prin trimitere la Anexa 1 raportului de expertiză) reprezintă achiziții și adaptări de diverse componente și subansambluri specifice sistemelor de localizare și monitorizare prin a flotelor de autovehicule. În condițiile în care facturile corespunzătoare nu menționează destinația finală a acestor componente și nu există nici o dovadă de natură tehnică în susținerea faptului că acestea au fost utilizate strict în derularea convenției părților, expertul a apreciat că ele pot fi utilizate pentru crearea unor sisteme similare.
De asemenea, factura identificată prin trimitere la poziția 21 din Anexa 1 raportului de expertiză reprezintă contravaloarea unor prestări servicii, fără a menționa natura serviciilor prestate și nici faptul că aceste servicii au fost executate strict în derularea convenției dintre părți.
Iar cinci facturi (identificate prin trimitere la Anexa 1 raportului de expertiză) reprezintă contravaloarea unor prestări servicii efectuate de către AVANT PRO, constând în discretizare hărți, corespunzătoare perioadei august 2005-aprilie 2006. În condițiile în care, potrivit Anexei 1 la contractul încheiat de părți la data de 15.08.2005, "hărțile digitale sunt furnizate de către beneficiar" și "hărțile sunt realizate în format proprietar și nu pot fi utilizate decât cu aplicația prestatorului" și având în vedere că aplicația Management Software a fost realizată și personalizată doar în scopul îndeplinirii obligațiilor asumate contractual, expertul a apreciat că activitățile specificate în cele cinci facturi au fost executate strict pentru derularea convenției dintre părți, în condițiile în care ar exista o înțelegere între acestea, ulterioară încheierii contractului, prin care furnizarea hărților digitale să fi trecut din sarcina beneficiarului în cea a executantului.
Or, nici o probă nu relevă că ulterior încheierii contractului, părțile ar fi agreat ca furnizarea hărților digitale să treacă din sarcina apelantei-pârâte în cea a apelantei-reclamante.
Rezultă, așadar, că nici unul dintre bunurile și serviciile a căror contravaloare este pretinsă de apelanta-reclamantă nu a fost dovedit ca fiind achiziționat exclusiv în vederea derulării contractului dintre părți, motiv pentru care Curtea apreciază că cererea apelantei-reclamante de obligare a pârâtei-intimate la plată este neîntemeiată, așa încât, în baza art. 296.proc.civ. va respinge și apelul având ca obiect schimbarea în parte a sentinței, în sensul urmărit de - SERVICII
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de către apelanta-reclamantă - SERVICII, cu sediul în B,-, camera 315, sector 1 și de apelanta-pârâtă MEDIA, cu sediul în Otopeni, str. -, - și, nr. 5, jud. I, împotriva sentinței comerciale nr. 11406/29.10.2008 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - I - - -
Red. Jud. /4 ex./16.12.2009
Jud. fond -
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean
