Reziliere contract comercial Spete. Decizia 47/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 47/
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de și SERV, împotriva sentinței civile nr. 2492 din 29 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că susținerile părților și dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 mai 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 1 iunie 2009, 9 iunie și apoi pentru azi 12 iunie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2492 din 29.12.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr- s-a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtei Serv și s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 10.895,04 lei cu titlu de pretenții, respingând restul pretențiilor, precum și cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin Convenția de eșalonare a plății încheiată la data de 16.06.2008 părțile au stabilit de comun acord ca societatea pârâtă să achite facturile la chirie pentru perioada decembrie 2004 - decembrie 2005 și penalitățile calculate până la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr. 92, prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra spațiului în favoarea societății pârâte. Prin convenția menționată s-a prevăzut achitarea sumei de 19.110, 78 lei înainte de semnarea contractului, iar suma de 10.895,04 lei până la data de 20.12.2008
Tribunalul a reținut că pârâta a achitat suma de 19.011,78 lei, rămânând o diferență de 10.895,04 lei, sumă la plata căreia a fost obligată pârâta prin sentința ce face obiectul prezentei analize.
Prima instanță a respins ca neîntemeiate pretențiile reclamantei cu privire la suma de 59.361,70 lei reprezentând chirie/ taxă de folosință aferentă lunilor ianuarie 2006 - iunie 2008, reținând că reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile contractului de închiriere pentru a pretinde chiria pentru spațiu după decembrie 2005 până la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, întrucât pârâta nu mai avea statutul de chiriaș, ci trebuia să devină proprietarul spațiului, iar reclamanta nu poate invoca propria culpă, constând în tergiversarea procedurii de vânzare, pentru a justifica această pretenție.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat apel, solicitând schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a pretențiilor formulate.
În motivarea apelului s-a criticat hotărârea primei instanțe din perspectiva respingerii pretențiilor reprezentând chirie/ taxă de folosință pentru perioada ianuarie 2006 - iunie 2008, apelanta susținând că intimata datora suma pretinsă, întrucât în această perioadă a folosit spațiul comercial și a obținut beneficii, aflându-ne în prezența unei îmbogățiri fără just temei.
Apelanta a mai arătat că nu i se poate reține vreo culpă, întrucât până la momentul comunicării procesului-verbal nr. 23179 din 04.12.2007 încheiat de Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale sau prestări servicii nu avea nici o obligație în ceea ce privește încheierea contractului, ci doar de administrare a spațiului comercial, prin perceperea unei chirii sau taxe de folosință.
Prin completarea motivelor de apel, apelanta reclamantă a criticat și dispoziția primei instanțe privind respingerea cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că pârâta se află în culpă procesuală, întrucât deși și-a asumat convenția de eșalonare prin semnarea acesteia, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, determinând declanșarea litigiului.
De asemenea, apelanta a mai arătat că acordul societății pârâte consemnat în cuprinsul procesului verbal încheiat cu ocazia negocierii directe nu poate fi opus, întrucât nu a fost prezentă la negocieri. De asemenea, mențiunile referitoare la renunțarea pârâtei la litigiile aflate pe rolul instanțelor, viza strict litigiile în care pârâta intimată era reclamant, neavând nici o legătură cu pretențiile ce fac obiectul prezentului litigiu, care decurg dintr-un raport juridic distinct, respectiv un contract de închiriere, care peste termen, își produce efectele, în temeiul art. 3 alin. 3 din contract coroborat cu art. 970 alin. 2 din Codul civil.
Împotriva sentinței nr. 2492 din 29.12.2008 a Tribunalului Comercial Mureșa declarat apel și pârâta Serv, prin administrator, solicitând schimbarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei și în privința pretențiilor în cuantum de 10859,04 lei, fără însă a arăta motivele pe care se întemeiază.
Intimata-apelantă Serv a formulat întâmpinare la apelul, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că reclamanta apelantă este în culpă pentru nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 550/2002. Totodată, a arătat că a achitat 1000 lei din penalitățile în valoare de 10895,04 lei.
În dovedire, s-a administrat proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus la dosarul cauzei următoarele: contract de concesiune nr. 3264 din 27.04.1998 (filele 14-20),act adițional nr. 987 din 06.05.2008 (fila 21),ordin de încasare nr. - din 03.03.2009 (fila 32).
În ședința publică din data de 25 mai 2009 instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii de apel a pârâtei Serv.
Analizând hotărârea atacată în raport de efectul devolutiv al căi de atac, consacrat de art. 292, art. 295 Cod procedură civilă precum și în raport de susținerile părților și probele administrate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția netimbrării cererii de apel a pârâtei Serv, instanța constată că pentru termenul din data de 27.04.2009 s-a stabilit în sarcina apelantei pârâte, conform art. 11 din Legea nr. 146/1997, obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 436,93 lei și timbru judiciar de 5 lei, acordând mai multe termene de judecată, pentru a da posibilitatea apelantei să achite această taxă.
Totodată apelanta a fost citată pentru fiecare termen de judecată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit, sub sancțiunea anulării apelului.
Cu toate acestea apelanta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței neachitând taxa judiciară de timbru stabilită, motiv pentru care în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, constatând întemeiată excepția netimbrării apelului, instanța va anula apelul promovat de Serv împotriva sentinței civile nr. 2492 din 29.12.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, ca netimbrat.
În ceea ce privește apelul reclamantei, Curtea constată că între părți s-a încheiat la data de 03.01.2000 contractul de închiriere nr. 81, având ca obiect dobândirea de către intimata pârâtă a dreptului de folosință asupra imobilului situat în S,-, județul M, pentru o perioadă de 5 ani, cu posibilitate de prelungire.
Prin Hotărârea nr. 64 din 29 mai 2003 Consiliului Local al Municipiului S s-a aprobat vânzarea în condițiile Legii nr. 550/2002 a spațiului comercial situat în S,-, județul M, motiv pentru care la data de 20.12.2004 intimata pârâtă a solicitat să-i fie vândut spațiul pe care îl deținea cu titlu de chiriaș, cerere care a fost respinsă însă de Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale din S, prin decizia nr. 152/2004. Această decizie a fost ulterior anulată în mod irevocabil de instanța de judecată, dispunându-se prin sentința nr. 1167 din 14.09.2005 a Tribunalului Mureș, obligarea Consiliului local, prin Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale, de a încheia cu pârâta intimată contractul de vânzare-cumpărare pentru spațiul comercial anterior menționat.
Cu toate că hotărârea instanței a rămas irevocabilă la data de 22.12.2005, abia la data de 04.12.2007 Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale sau de prestări servicii din Sah otărât vânzarea către Serv a spațiului situat în S,-, județul
În procesul-verbal încheiat cu această ocazie s-a consemnat faptul că societatea este de acord ca până la data la care se va încheia contractul de vânzare cumpărare să achite sumele reprezentând chiria restantă până în decembrie 2005 inclusiv (având în vedere că la data de 22.12.2005 a rămas irevocabilă hotărârea judecătorească menționată anterior). În procesul-verbal în discuție s-a precizat că după această dată intimata pârâtă nu mai are situația juridică a unui chiriaș și nu mai datorează alte chirii, precum și faptul că aceasta va renunța la judecarea litigiilor aflate pe rolul instanțelor la momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare.
Convenția privind transferul dreptului de proprietate asupra spațiului comercial în favoarea pârâtei intimate s-a încheiat la data de 04.07.2008.
Apelanta a criticat faptul că prima instanță a respins pretențiile în cuantum de 59361,70 lei reprezentând chirie/taxă de folosință pentru perioada ianuarie 2006 - iunie 2008, perioadă în care s-a desfășurat procedura în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Din momentul rămâneri irevocabile a hotărârii judecătorești, prin care s-a anulat decizia de respingere a cererii intimatei pârâte pentru cumpărarea spațiului comercial și prin care a fost obligat Consiliul local, prin Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale din S, să încheie cu intimata pârâtă contractul de vânzare-cumpărare, Serv nu a mai avut calitatea de chiriaș al acestui spațiu, aspect consemnat expres și acceptat ca atare prin procesul-verbal mai sus menționat, astfel că nu mai datora chirie. Dimpotrivă, Consiliul local, prin Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale din S avea obligația să încheie de îndată contractul de vânzare cumpărare cu societatea, însă a înțeles să tergiverseze această procedură mai bine de 2 ani, deși acceptase faptul că pârâta intimată nu mai avea calitatea de chiriaș al acestui spațiu.
Față de aceste aspecte, Curtea constată că în mod legal prima instanță a reținut culpa reclamantei în ceea ce privește nesocotirea dreptului societății intimate, confirmat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, de a cumpăra, cel târziu în decembrie 2005, spațiul pe care l-a deținut cu titlu de chiriaș.
Susținerile apelantei în sensul că nu-i pot fi opuse aspectele consemnate în procesul - verbal încheiat între intimata pârâtă și Comisia pentru vânzarea spațiilor comerciale din S, întrucât nu a semnat respectivul înscris urmează a fi înlăturate, fiindu-i în mod evident opozabile, în contextul în care apelanta, ca administrator al acestui spațiu, execută dispozițiile Comisiei de vânzare, fiind obligată în această calitate să respecte toate angajamentele comisiei și cu atât mai mult cu cât i s-a comunicat un exemplar al acelui proces-verbal, aspect consemnat în chiar cuprinsul actului menționat.
Nu poate fi primită nici susținerea apelantei în sensul că neplata contravalorii folosinței spațiului comercial deținut de intimată în perioada ianuarie 2006 - iunie 2008 ar constitui o îmbogățire fără just temei, întrucât temeiul legal la deținerii acestui bun, fără obligația de a plăti vreo taxă, cu excluderea calității de chiriaș, este chiar procesul-verbal încheiat cu Comisia de vânzare a spațiului, document care la rândul său are la bază o hotărâre judecătorească irevocabilă. Având în vedere faptul că prin procesul-verbal respectiv s-a consemnat expres acceptul părților ca societatea deținătoare a spațiului să nu mai datoreze chirie după luna decembrie 2005 până la data încheierii contractului, înțelegere care are valoarea unei convenții între părți și este opozabilă apelantei, în calitate de administrator al spațiului respectiv, este evident că nu mai poate fi opus intimatei contractul de închiriere încheiat anterior și care și-a încetat efectele.
Pe lângă cele reținute mai sus, principiul potrivit căruia nimeni nu poate invoca propria culpă justifică soluția de respingere a cererii apelantei reclamante de obligare a societății intimate să achite contravaloarea folosinței spațiului într-o perioadă în care aceasta din urmă trebuia să aibă calitatea de proprietar. Faptul că instituția obligată să execute o hotărâre judecătorească a întârziat 2 ani să o facă nu este imputabil intimatei pârâte, ci dimpotrivă, ar fi de natură să-i creeze o situație mai grea în măsura în care ar fi obligată să plătească o taxă de folosință a spațiului, care ar fi trebuit să-i fie vândut de îndată.
În ceea ce privește dispoziția primei instanțe prin care a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, apelanta a arătat că pârâta intimată se află în culpă procesuală, întrucât deși și-a asumat convenția de eșalonare, prin semnarea acesteia, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, determinând declanșarea litigiului.
Curtea constată că în mod legal Tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 275 Cod procedură civilă, în contextul în care pârâta a fost de acord cu achitarea sumei de 10.859,04 lei, care potrivit convenției de eșalonare la care face referire apelanta, era scadentă la data de 20.12.2008, convenția fiind încheiată la data de 16.06.2008, respectiv pe parcursul litigiului, acesta nefiind determinat de datorarea în concret a acestei sume. Este de menționat în acest context repetatele precizări ale acțiunii inițial formulate de reclamantă.
Față de considerentele expuse, constatând că sentința ce face obiectul prezentei analize este legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul promovat de apelanta S împotriva sentinței civile nr. 2492 din 29.12.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul "SERV " S, cu sediul în S,-, județul M, formulat împotriva sentinței nr. 2492/29.12.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Respinge apelul "T". S, cu sediul în S,--7, județul M, formulat împotriva aceleiași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 12 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./28.08.2009
Jud.fond.R
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
